După doar câteva zeci de secunde construcţia lineară este abandonată putând să alegi între diverse trasee. Este bine să explorezi deoarece pe măsură ce lupţi viaţa şi puterea îţi sunt updatate, lucru esenţial pentru a progresa. Totuşi aceste mişcări trebuie făcute logic ori vei fi prins multe ore într-un adevărat labirint fără a putea atinge scopul urmărit. În unele cadre camera te surprinde de sus, însă majoritatea stagiilor au o prezentare tipică din lateral. Pentru a îndeplini fiecare misiune şi în final pentru a termina jocul trebuie să cumulezi două condiţii: să upgradezi viaţa suficient de mult (ori vei fi ucis de ultima creatură, indiferent de cât de abil vei fi) şi să descoperi obiectele magice ce îţi conferă noi abilităţi. Primul este cârligul cu care te vei pute agăţa de unele puncte reuşind să ajungi în locuri altfel inaccesibile. Al doilea este un mecanism ce îţi permite să aluneci pe diferite funii, traversând astfel prăpăstii sau lacuri adânci. Uneori să te prinzi de ele este un adevărat calvar şi dacă nu te situezi exact vei muri (situaţiile sunt însă reduse). Urmează un arc ce poate lansa din anumite puncte săgeţi legate cu funii pe care să le poţi folosi ulterior. Şi în cele din urmă instrumentul muzical ce îţi permite să ajungi în castelul din nori. Vei mai primi pe parcurs şi o armură ce îţi va mări rezistenţa.
Aventura lui Rygar, luptătorul din Argus este una epică ce îmbină cu succes genul platformă/aventură cu cel RPG, luând ce e mai bun din ambele. Totuşi acest titlu are limitele lui, unele putând chiar fi folosite în avantajul tău. E.g.: dacă ai un duşman în extremitatea opusă a ecranului e suficient să te întorci puţin înapoi, atât cât să dispară din cadru, de cele mai multe ori, inamicul nu va mai reapărea. Tot pe acest principiu, dacă distrugi un adversar, după care te întorci de câteva ori câţiva paşi, el va reapărea (modalitate foarte bună de a câştiga experienţă). O altă problemă o reprezintă glichurile. Acestea erau destul de dese în acea generaţie însă în Rygar uneori dispare chiar un întreg adversar dacă este de dimensiuni reduse. Şi culorile duc lipsă de intensitate dând impresia de acuarelă. Din aceste motive regret lipsa de inspiraţie a producătorilor atunci când au lansat titlul pe arcades. Dacă ar fi aplicat la această structură a gameplay-ului grafica mult îmbunătăţită rezultatul ar fi fost un joc de excepţie!
Rygar excelează în ceea ce priveşte linia melodică, aceasta fiind echivalentul orchestrelor din God of War în prezent. Sună întradevăr mitic şi unic.
Inamicii sunt creaturi mitice sau monştri originali (melci cu două capete, larve scorpioni, balauri, schelete de dragoni şi să nu uităm primul monstru ce m-a impresionat în mod deosebit: un urs cu două capete şi carapace de ţestoasă.
Jocul nu trebuie trecut cu vederea având o structură unică prin combinarea genurilor şi prezentând o aventură solidă cu potenţial explorativ ridicat.
0 comentarii on "Rygar"
Trimiteți un comentariu