Sega Dreamcast

Istoric: Dreamcast a fost prima consolă din generaţia a şasea, fiind lansată în 1998, înaintea competitorilor: PlayStation 2, XBOX şi Nintendo GameCube. Aceasta avea să aibe o viaţă scurtă, fiind întreruptă în 2001, ca urmare a deciziei celor de la Sega de a înceta producţia de console video. Totuşi consola va fi susţinută până în 2006, perioadă în care vor fi lansate titluri noi. Începând cu 2001 Sega a decis să îşi concentreze întreaga atenţie asupra producerii de softwer-uri.

Impactul pe piaţă: În anul lansării Dreamcast era însă în top: în SUA au fost comandate, înainte de lansare, 300000 de unităţi, acestea fiind urmate de vânzarea altor 500.000 în primele două săptămâni. În consecinţă cei de la Sega pur şi simplu nu puteau ţine pasul cu cererea de pe piaţă. La patru zile de la lansarea din America, Sega încasase 132 de milioane de dolari din vânzări.
Titluri precum Soul Calibur, Sonic Adventure, Power Stone, sau Hydro Thunder au susţinut consola în primul an, alături de titlurile sportive Sega, ce completau un segment important al genurilor de jocuri. În acea perioadă vânzările aveau să urce constant devansându-le pe cele reportate de Nintendo 64. Însă lansarea consolei Playstation 2 a reprezentat începutul sfârşitului pentru Dreamcast.
În ianuarie 2001 Sega anunţa oficial întreruperea producerii de console. În perioada ce a urmat titluri nelansate precum: Propeller Arena, Hellgate, System Shock 2 şi Half-Life au fost transferate către internet în formele lor finale.
Dreamcast va vinde un număr total de 10.6 milioane de unităţi în întraga lume, cel mai vândut titlu fiind desigur Sonic Adventure, cu 2.5 milioane de exemplare vândute până în 2006.

Tehnic: Procesorul avea o capacitate de 200 MHz SH-4 cu un motor graphic de 128-bit. Hardwerul era de tip Power VR2 CLX2, capabil să redea şapte milioane de poligoane pe secundă şi având o filtrare tirlineară. Sistemul afişa 16.78 milioane de culori cu o scanare progresivă la o rezoluţie video de 640 / 480.
Sunetul era asigurat de un processor Yamaha AICA ce opera la o capactate de 45 MHz.
Dreamcast avea 16 MB - 100 MHz de RAM, 8 MB 4x16-bit - 100 MHz video RAM şi 2 MB 16-bit - 66 MHz sunet de RAM. Viteza maximă de rulare a discurilor era de 12x.
A fost lansat cu numeroase accesorii: adaptorul VGA ce permitea ca unitatea să funcţioneze pe televizoarele cu rezoluţie înaltă precum şi pe monitoarele computerelor, cardul de memorie VMU prevăzut cu un mic ecran şi având funcţii diferite pentru o paletă largă de jocuri. Pentru consolă a fost realizat şi un model de pistol (popularitatea acestui accesoriu pare că nu a scăzut nici în prezent). În majoritatea regiunilor Dreamcast era prevăzut cu un modem detaşabil.

Estetic: Consola avea un aspect compact, culorile standard fiind de alb şi gri. Era prevăzută cu două butoane, unul pentru a permite introducerea discului iar al doilea pentru a proni sau stinge aparatul. Modelul cu patru manete pare preluat de la consola Nintendo 64 ce fusese lansată cu doi ani mai devreme. Dincolo de acest amănunt trebuie spus că problema consolei era maneta, pe cât de ciudată pe atât de incomodă. Forma ei nu îţi permitea să ai un control uşor, confortabl, fiind o sursă de iritare cel puţin într-o primă perioadă. Cablul ce pornea din partea inferioară era şi el incomod iar ideea de a introduce cardul de memorie în manetă (chiar dacă prevăzut cu acel mini afişaj) era nereuşită, controlerul dând impresia că este incomplet fără el.

Jocuri: Având în vedere durata limitată de timp în care Dreamcast s-a aflat pe piaţă, numărul relativ redus de titluri, este explicabil. Printre cele mai bune amintesc: Soul Calibur, Project Justice, Sonic Adventure, Resident Evil Code Veronica şi Quake III Arena.

Eu şi consola: Nu am acordat prea multă atenţie ultimei console Sega, însă trebuie să recunosc faptul ca Soul Calibur a fost, şi probabil va rămâne, cel mai jucat titlu de tip VS/ fighting pe care l-am încercat în era 3 d. A urmat Project Justice, la fel de bine realizat şi cu acelaşi gameplay deosebit căruia i se adăuga o abordare întru totul originală. Resident Evil Code Veronica începea să se îndepărteze şi el de sistemul rigid al gameplayului din trecut. Astfel cele câteva titluri pe care le-am jucat, le-am jucat intens. Parte din magie era însă ştirbită de neajunsurile manetei ce putea fi cu mult mai bună...

Sintetizând: În scurta perioadă în care a activat, sistemul Dreamcast a introdus numeroase opţiuni ce aveau să devină standard la unităţile viitoare. Astfel fiecare consolă avea propriul modem cu care puteai naviga pe net sau juca titluri online prin SegaNet (Dreamarena în Europa), asemeni opţiunii Xbox Live din prezent. Au existat o serie de titluri prin care consola a rămas în amintirea jucătorilor din acea perioadă, mulţi întrbându-se cum ar fi evoluat dacă nu ar fi fost retrasă atât de curând de pe piaţă!