PlayStation 2

Istoric: A doua consolă Sony face parte din cea de a şasea generaţie fiind lansată în martie 2000 în Japonia. Cu cele 150 de milioane de unităţi vândute până în prezent este considerată cea mai bună consolă din istorie.

Tehnic: Softwerul consolei putea citi atât Cd-uri cât şi dvd-uri, jocurile lansate iniţial pe PlayStation fiind compatibile şi cu cea de a doua ediţie. În plus existau câteva titluri lansate pe DVD-uri de tip Dual Ray, având capacitatea de 8,5 giga. Primul tip de Memorycard era recunoscut de PS 2 însă pe el se putea salva doar progresul din jocurile de pe PS. În acceaşi măsură manetele de PS puteau avea probleme în ceea ce priveşte controlul analog atunci când se juca un titlu de pe PS 2.
Cardul de memorie standard era de 8 mega şi avea inscripţia MagicGate a celor de la Sony. Pe lângă acesta au apărut o serie de alte carduri cu o capacitate peste cea de 8 mega însă producerea lor nu este susţinută, alături de o serie de carduri pe care se puteau doar stoca date fără a putea fi citite de PS 2.
Este dotat cu un procesor de 64-bit "Emotion Engine" la 294.912 MHz (299 MHz la versiunile noi), având 10.5 milioane de tranzistori. Memoria are o capacitate de 32 MB RDRAM cu o bandă de 3.2 gigabytes pe secundă. Procesorul grafic "Graphics Synthesizer" rulează la 147 MHz iar rezoluţiile suportate variază de la 256x224 la 1280x1024 pixeli. Memoria de sunet are o capacitate de 2 MB cu 48 de canale hardware la care se adăugau cele mixate. Se putea ataşa un hard extern de 40 GB.

Impactul pe piaţă: La o zi de la lansare din Japonia se vând 980,000 de unităţi. După cinci ani şi nouă luni consola atinge 100 de milioane de unităţi vândute, surclasând primul PlayStation căruia îi trebuiseră nouă ani şi sase luni pentru această performanţă. În 2009, la aproape un deceniu de la apariţie, încă se lansau jocuri noi, motiv pentru care Sony a declarat că va înceta producţia doar în momentul în care cererea de pe piaţă va dispărea.
Unele jocuri beneficiază de suport online prin intermediul unui adaptaor de reţea, alte tipuri de conexiuni fiind posibile în funcţie de modelele ulterioare ale consolei. Spre deosebire de Xbox Live, PS 2 nu are un sistem online unificat, acesta trebuind să fie asigurat de către producătorii titlului în cauză sau de parteneri. A fost implementat şi un sistem de verificare a jocurilor ce sunt accesate online (asemănător cu cel din prezent) pentru a putea preveni piratarea titlurilor. Totuşi în prezent au apărut o serie de modalităţi de a ,,păcăli” acest sistem.

Estetic: Cu o linie fină şi de o eleganţă incontestabilă, negrul PlayStation 2 demonstra că o consolă poate fi aşezată cu uşurinţă lângă un sistem audio sau televizor cu pretenţii. Încă de la primul model stilul său m-a frapat, de necomparat cu modelele anterioare, chiar şi prin estetică te făcea să ţi-l doreşti. Maneta, revoluţionară cu o generaţie în urmă, era neschimbată, fiind acum şi ea de culoare neagra (alegerea perfectă!). După mai multe revizuiri tehnice ale consolei s-a adoptat un model slim, disponibil începând cu anul 2007 în Japonia şi 2008 în SUA. Pe lângă designul mult mai plăcut şi cu 720 de grame mai uşor, exista un alt avantaj: transformatorul era integrat în consolă, însă fără a pierde ceva din designul iniţial. Un model desăvârşit!

Jocuri: Nu voi transcrie aici titlurile din topul disponibil pe pagina blogului la categoria PS 2 …dar nu pot să nu menţionez prospeţimea adusă de seria God of War, complexitatea modului de joc din Resident Evil 4, magia absolută a lui Crash of the Titans (comparabilă doar cu seria Super Mario), adrenalina din Burnout Dominator, urmate de multe alte jocuri cizelate precum Devil May Cray 3, Urban Reign, Sonic Riders etc. Cel mai vândut joc este Grand Theft Auto: San Andreas, (17.33 de milioane de unităţi).

Eu şi consola: Deţin ultimul model (slim) PlayStation 2 şi vă asigur că îl voi ţine în continuare aproape de mine! După o perioadă semnificativă în care jocurile nu şi-au găsit un loc în viaţa mea PS 2 a reprezentat o adevărată revenire şi trebuie spus, aceasta s-a produs în forţă! Dacă ai la dispoziţie ’’crema’’ jocurilor de pe această consolă, nu te vei opri uşor: joci consecutiv primele două titluri God of War, joci de două ori consecutiv Resident Evil 4, aproape ca nu te poţi opri din Crash of the Titans, iar maneta e lipită de mâini în faţa lui Burnout Dominator, al treilea joc cu maşini care m-a cucerit după Ridge Racer 4 (PS) şi Automobili Lamborghini (N 64). M-am cufundat cu plăcere în trilogia Prince of Persia şi am rejucat Legacy of Kain Defiance cu aceeaşi plăcere şi după parcurgerea titlurilor de top ale generaţiei trecute. Pentru mine a mai existat un atuu al acestei console: a reunit în colecţii reuşite o serie de titluri clasice din era 2d, mai ales dintre cele produse de SNK, cele noi fiind şi ele lansate pe PS 2. Acum le am pe toate şi le voi relua oricând cu plăcere,e aşa cum cu siguranţă voi relua multe din titlurile PS 2 şi, de ce nu, mai sunt două trei încă nejucate...

Sintetizând: În cea de a şasea generaţie de console a existat doar PlayStation 2!