În urmă cu 20 de ani, primul proiect Mortal Kombat prindea contur. Contactul cu această serie a fost brutal. Sânge, capete smulse, inimi scoase din piepturile adversarilor, ţăruşi uriaşi scăldaţi în... şi mai mult sânge! Am jucat primul titlu (chiar şi în varianta cenzurată de pe SNES, ce avea în mod surprinzător şi două fatalităţi reuşite tocmai datorită cenzurii) şi am vrut mai mult. Am primit Mortal Kombat 2 cu mai mulţi luptători, mai multe fatalităţi şi desigur mai mult sânge! Cum euforia creştea, a urmat Mortal kombat 3, cu o grafică vizibil îmbunătâită, dar care nu a mai exercitat un impact absolut asupra mea. Au urmat câteva reeditări (MK Ultimate şi MK Trilogy) după care linişte.
Entuziasmul a revenit odată cu Mortal Kombat 4, ce făcea curte dimensiunii a treia, în ciuda unui sânge geometric. Filmuleţele erau în schimb un deliciu, lucru atractiv şi în varianta Gold a episodului. Însă acum universul pe care Mortal Kombat îl cucerise se schimba radical. MK Deadly Alliance şi Deception au trecut pe lângă mine fără a mă face măcar să tresar: un sistem de joc ce nu părea să dea înainte, personaje neinspirate, o poveste ce încetase să mai fie competitivă, culminând cu înlăturarea caracteristicii ce consacrase seria, fatalitatea! Mortal Kombat Armaghedon vine cu un film epic şi cu un panou de luptători nostalgic! Din acest motiv, la care se adăuga o grafică solidă pentru seria MK, l-am încercat doar pentru a-l arhiva în scurt timp! Aveam să mai joc Mortal Kombat?
POVESTE: 10/10
După evenimentele din Armaghedon, Shao Khan a ajuns în vârful piramidei iar singurul adversar din faţa sa, Rayden, este incapabil să îi reziste. În aceste circumstanţe Zeul Tunetului şi protectorul Terrei, îşi foloseşte ultimele puteri pentru a se întoarce la originile conflictului...primul turneu Mortal Kombat!
Astfel începe campania epică a acestei ediţii, de departe cea mai lungă şi intensă între titlurile de gen. Zecile de lupte sunt legate de clipuri consistente, la grafică in game, ce te poartă, preţ de câteva ore bune, prin evenimentele primelor trei titluri Mortal Kombat! Turneele sunt împărţite la rândul lor în capitole, fiecăruia fiindu-i specific un luptător din serie. Producătorii au legat conflictul într-un mod lăudabil, cu o prezentare de excepţie! Veteranii vor descoperii cu satisfacţie toate aspectele firului epic ce până acum erau neclare iar noii veniţi vor avea parte de o poveste solidă (pentru un titlu de gen) prin intermediul căreia să îşi facă încălzirea!
Nu în ultimul rând trebuie spus că încercările lui Rayden de a schimba trecutul şi a evita catastrofa din Armaghedon nu vor fi cele mai inspirate, sau poate că... dar vă las să descoperiţi singuri rezultatul ce nu e lipsit de un moment oarecum dramatic (desigur raportat la pretenţiile pe care le putem avea de la un titlu ca bătrânul MK)!
GAMEPLAY: 9/10
Reţeta de gameplay este în totalitate schimbată iar noile ingrdiente vi se vor părea cu siguranţă delicioase. În primul rând a fost eliminat sistemul de luptă cu arma, pe care l-am considerat o prostie încă din MK 4. Se revine la fatalităţile clasice, înlocuind metoda promovată de Armaghedon în care acestea erau o înșiruire de mutilări idioate! Poate mai important decât oricare alt aspect, gameplay-ul este mult fluidizat: mișcările în general dar și schemele speciale ce se integrează firesc într-un combo sau la finalul acestuia. Revin fatalităţile de stagiu, ce au la bază vechile locaţii, dar care arată incomparabil...
De departe inovaţia acestui titlu este sistemul de atacuri speciale, împărţit în trei segmente şi căruia îi corespunde bara de energie din partea inferioară a ecranului. Pe măsură ce ataci sau eşti atacat aceasta se încarcă dându-ţi posibilitatea să efectuezi o serie de tehnici. Astfel când prima treime este plină se poate executa o schemă din cele deţinute de personaj, dar într-o formă, să-i spunem, upgradată. Spre ex.: Johnny Cage va continua după lovitura cu piciorul printr-un uppercut, cunoscut veteranilor din MK 2. Nightwolf va trimite din arcul său magic trei săgeţi în loc de una, proiectilul de gheaţă al lui Sub-Zero va fi mai intens etc. Când cel de al doilea segment este plin se poate întrerupe orice combo al adversarului prin intermediul unui counter. În cele din urmă, când întreaga bară este plină se execută atacul X-Ray (o serie de două sau trei lovituri devastatoare, prin fracturarea unor oase sau organe vitale ale adversarului). Trebuie să adaug faptul că uneori aceaste secvenţe pot fi realmente deranjante dacă îţi imaginezi durerea pe care ar trebui să o provoace.
Panoul personajelor reuneşte figurile marcante din primele trei titluri Mortal Kombat, la care se adaugă Quan Chi. Cyber Sub Zero este disponibil în varianta Xbox 360, în vreme ce pe PS 3 veţi putea juca cu însuşi Kratos. Prezentarea panoului este redată sub cea mai compactă formă, cea din MK 2.
Fiecare luptător are două prinsuri (din care se poate scăpa dacă apeşi la timp combinaţia corectă) şi în general un prins din aer. Urmează schemele specifice fiecăruia, în general patru sau cinci. Aşa cum am menţionat acestea se integrează în setul de combouri, tot undeva la cinci dar cu titlu exemplificativ, combinaţiile fiind multiple. Fiecare personaj are câteva lovituri brutale ce au rolul de a slăbi garda adversarului lăsând calea deschisă pentru un atac. O altă secţiune este cea dedicată tagurilor (combinaţii ce se pot executa atunci când controlezi doi luptători sau joci în echipă). Toate comenzile de mai sus sunt accesibile şi uşor de memorat. Ele se pot exersa în secţiunea de antrenament, structurată pe: comenzi de bază, combouri, taguri, fatalităţi.
După modul epic vei putea experimenta intensitatea titlului, fie în varianta clasică în care lupţi cu o serie de adversari iar în final cu Shao Khan, fie în modul tag (controlând ambii luptători sau în echipă cu un prieten). Spre deosebire de modul story, în care aventura își urmează cursul firesc (deci fără a putea executa fatalităţi) în aceste moduri de joc, inclusiv V.S., le poţi executa în voie.
Un singur reproș se impune din punctul meu de vedere la acest capitol. Sunt câteva scheme, precum și unele lovituri, ce au scăpat retușului, rămânând mult prea lineare (schema din aer a Kitanei cu evantaele în mână sau faimoasele picioare ale lui Liu Kang). Pe viitor și acestea ar trebui regândite conform esteticii impusă de jocurile din prezent. De asemenea unele lovituri simple sunt încă rigide, neintegrându-se în fluiditatea jocului. Același lucru se poate spune și despre felul în care adversarii cad la pământ dacă ultima lovitură primită este un pumn sau picior.
GRAFICĂ: 9/10
Grafica este extraordinară, acest lucru fiind evident încă de la primele clipuri oficiale. Intensitatea culorilor, precum şi varietatea lor este dincolo de orice critică. Minuțiozitatea cu care au fost create modelele personajelor nu se poate compara cu alt episod iar degradarea costumelor precum şi cea fizică, este încă un argument în favoarea amănuntelor. Efectul schemelor este deosebit, fiind suficient să priveşti cum Sub Zero îşi îngheaţă un adversar. Îmbinarea dintre stilul 2d şi cel 3d este cât se poate de armonioasă, producătorii nedorind să adopte un stil total 3d, gen Tekken sau Soul Calibur. Locațiile au fost create pornind de la cele din anii 90, însă au ceva distict ce îți atrage atenția în permanență, sunt încărcate, dar nu obositoare, pline parcă de viață asemeni unui al treilea/ cincelea personaj. În filmulețele din modul story există câteva cadre ce îl dezavantajează pe Liu Kang, expresivitatea acestuia și ocazional cea a lui Kung Lao, fiind criticabilă.
AUDIO: 8/10
Chiar dacă primește cel mai mic punctaj acest capitol este departe de a fi slab. Zgomotele de impact pentru diferitele tipuri de lovituri sau atacuri speciale sunt realiste și de efect. Bijuteria coroanei o reprezintă efectele produse în modul X-Ray, oasele zdrobite îți transmit prin sunet fiorul unei dureri crâncene! Coloana sonoră, în stilul cu care ne-a obișnuit seria este bună, cu o parte din vechile teme reeditate. Totuși cred că se putea mai mult la acest capitol, simțindu-se nevoia unor piese ceva mai provocatoare, poate ceva în genul Devil May Cry...? Astfel ajungem la interpretarea actorilor. Marea majoritate fac o treabă excelentă (personaje precum Scorpion, Sub Zero, Shao Khan sau Rayden prind viață cu ajutorul unor actori ce ne sunt cunoscuți încă din MK 4). Pe de altă parte există și unele interpretări ceva mai nereușite și care m-au deranjat uneori (Liu Kang, Kung Lao și din păcate Shang Tsung, ar fi câteva exemple).
REPLAY: 9/10
Campania epică va reprezenta doar începutul unei lungi perioade de butonat și asta în cele mai diverse modalități! Ai parcurs povestea, atunci poți exersa abilitățile luptătorilor pentru a putea începe campania clasică (sistemul turn specific seriei MK). Poți să îți verifici abilitățile în minigamuri precum: test your mihgt (bonusul din primul MK), sight (un fel de alba-neagra mortală), luck în care vei lupta în condiții aleatorii, fie cu diferite avantaje sau handicapuri. Jocul îți mai pune la dispoziție 300 de provocări din cele mai diverse și care prind surprinzător de repede. Toate acestea îți aduc monezi cu care poți debloca o serie de bonusuri ascunse în imensa Kriptă (costume alternative, fatalități ascunse, poze etc.) Ele pot fi vizionate ulterior în secțiunea Necropolis, alături de modelele personajelor și de biografia lor. Dacă adăugăm modul VS, punctajul se explică...
ÎN CONCLUZIE: trei jocuri de acest gen au supraviețuit anilor 90: Street Fighter, care în ciuda aprecierilor generale, nu poate să mă convingă de evoluția sa, The King of Fighters ce a rămas fidel stilului 2d aducându-l însă la nivelul de semi-animație și Mortal Kombat ce ne dovedește că se poate reinventa, atât pentru vechii adepți dar și pentru jucătorii ceva mai tineri!
Entuziasmul a revenit odată cu Mortal Kombat 4, ce făcea curte dimensiunii a treia, în ciuda unui sânge geometric. Filmuleţele erau în schimb un deliciu, lucru atractiv şi în varianta Gold a episodului. Însă acum universul pe care Mortal Kombat îl cucerise se schimba radical. MK Deadly Alliance şi Deception au trecut pe lângă mine fără a mă face măcar să tresar: un sistem de joc ce nu părea să dea înainte, personaje neinspirate, o poveste ce încetase să mai fie competitivă, culminând cu înlăturarea caracteristicii ce consacrase seria, fatalitatea! Mortal Kombat Armaghedon vine cu un film epic şi cu un panou de luptători nostalgic! Din acest motiv, la care se adăuga o grafică solidă pentru seria MK, l-am încercat doar pentru a-l arhiva în scurt timp! Aveam să mai joc Mortal Kombat?
POVESTE: 10/10
După evenimentele din Armaghedon, Shao Khan a ajuns în vârful piramidei iar singurul adversar din faţa sa, Rayden, este incapabil să îi reziste. În aceste circumstanţe Zeul Tunetului şi protectorul Terrei, îşi foloseşte ultimele puteri pentru a se întoarce la originile conflictului...primul turneu Mortal Kombat!
Astfel începe campania epică a acestei ediţii, de departe cea mai lungă şi intensă între titlurile de gen. Zecile de lupte sunt legate de clipuri consistente, la grafică in game, ce te poartă, preţ de câteva ore bune, prin evenimentele primelor trei titluri Mortal Kombat! Turneele sunt împărţite la rândul lor în capitole, fiecăruia fiindu-i specific un luptător din serie. Producătorii au legat conflictul într-un mod lăudabil, cu o prezentare de excepţie! Veteranii vor descoperii cu satisfacţie toate aspectele firului epic ce până acum erau neclare iar noii veniţi vor avea parte de o poveste solidă (pentru un titlu de gen) prin intermediul căreia să îşi facă încălzirea!
Nu în ultimul rând trebuie spus că încercările lui Rayden de a schimba trecutul şi a evita catastrofa din Armaghedon nu vor fi cele mai inspirate, sau poate că... dar vă las să descoperiţi singuri rezultatul ce nu e lipsit de un moment oarecum dramatic (desigur raportat la pretenţiile pe care le putem avea de la un titlu ca bătrânul MK)!
GAMEPLAY: 9/10
Reţeta de gameplay este în totalitate schimbată iar noile ingrdiente vi se vor părea cu siguranţă delicioase. În primul rând a fost eliminat sistemul de luptă cu arma, pe care l-am considerat o prostie încă din MK 4. Se revine la fatalităţile clasice, înlocuind metoda promovată de Armaghedon în care acestea erau o înșiruire de mutilări idioate! Poate mai important decât oricare alt aspect, gameplay-ul este mult fluidizat: mișcările în general dar și schemele speciale ce se integrează firesc într-un combo sau la finalul acestuia. Revin fatalităţile de stagiu, ce au la bază vechile locaţii, dar care arată incomparabil...
De departe inovaţia acestui titlu este sistemul de atacuri speciale, împărţit în trei segmente şi căruia îi corespunde bara de energie din partea inferioară a ecranului. Pe măsură ce ataci sau eşti atacat aceasta se încarcă dându-ţi posibilitatea să efectuezi o serie de tehnici. Astfel când prima treime este plină se poate executa o schemă din cele deţinute de personaj, dar într-o formă, să-i spunem, upgradată. Spre ex.: Johnny Cage va continua după lovitura cu piciorul printr-un uppercut, cunoscut veteranilor din MK 2. Nightwolf va trimite din arcul său magic trei săgeţi în loc de una, proiectilul de gheaţă al lui Sub-Zero va fi mai intens etc. Când cel de al doilea segment este plin se poate întrerupe orice combo al adversarului prin intermediul unui counter. În cele din urmă, când întreaga bară este plină se execută atacul X-Ray (o serie de două sau trei lovituri devastatoare, prin fracturarea unor oase sau organe vitale ale adversarului). Trebuie să adaug faptul că uneori aceaste secvenţe pot fi realmente deranjante dacă îţi imaginezi durerea pe care ar trebui să o provoace.
Panoul personajelor reuneşte figurile marcante din primele trei titluri Mortal Kombat, la care se adaugă Quan Chi. Cyber Sub Zero este disponibil în varianta Xbox 360, în vreme ce pe PS 3 veţi putea juca cu însuşi Kratos. Prezentarea panoului este redată sub cea mai compactă formă, cea din MK 2.
Fiecare luptător are două prinsuri (din care se poate scăpa dacă apeşi la timp combinaţia corectă) şi în general un prins din aer. Urmează schemele specifice fiecăruia, în general patru sau cinci. Aşa cum am menţionat acestea se integrează în setul de combouri, tot undeva la cinci dar cu titlu exemplificativ, combinaţiile fiind multiple. Fiecare personaj are câteva lovituri brutale ce au rolul de a slăbi garda adversarului lăsând calea deschisă pentru un atac. O altă secţiune este cea dedicată tagurilor (combinaţii ce se pot executa atunci când controlezi doi luptători sau joci în echipă). Toate comenzile de mai sus sunt accesibile şi uşor de memorat. Ele se pot exersa în secţiunea de antrenament, structurată pe: comenzi de bază, combouri, taguri, fatalităţi.
După modul epic vei putea experimenta intensitatea titlului, fie în varianta clasică în care lupţi cu o serie de adversari iar în final cu Shao Khan, fie în modul tag (controlând ambii luptători sau în echipă cu un prieten). Spre deosebire de modul story, în care aventura își urmează cursul firesc (deci fără a putea executa fatalităţi) în aceste moduri de joc, inclusiv V.S., le poţi executa în voie.
Un singur reproș se impune din punctul meu de vedere la acest capitol. Sunt câteva scheme, precum și unele lovituri, ce au scăpat retușului, rămânând mult prea lineare (schema din aer a Kitanei cu evantaele în mână sau faimoasele picioare ale lui Liu Kang). Pe viitor și acestea ar trebui regândite conform esteticii impusă de jocurile din prezent. De asemenea unele lovituri simple sunt încă rigide, neintegrându-se în fluiditatea jocului. Același lucru se poate spune și despre felul în care adversarii cad la pământ dacă ultima lovitură primită este un pumn sau picior.
GRAFICĂ: 9/10
Grafica este extraordinară, acest lucru fiind evident încă de la primele clipuri oficiale. Intensitatea culorilor, precum şi varietatea lor este dincolo de orice critică. Minuțiozitatea cu care au fost create modelele personajelor nu se poate compara cu alt episod iar degradarea costumelor precum şi cea fizică, este încă un argument în favoarea amănuntelor. Efectul schemelor este deosebit, fiind suficient să priveşti cum Sub Zero îşi îngheaţă un adversar. Îmbinarea dintre stilul 2d şi cel 3d este cât se poate de armonioasă, producătorii nedorind să adopte un stil total 3d, gen Tekken sau Soul Calibur. Locațiile au fost create pornind de la cele din anii 90, însă au ceva distict ce îți atrage atenția în permanență, sunt încărcate, dar nu obositoare, pline parcă de viață asemeni unui al treilea/ cincelea personaj. În filmulețele din modul story există câteva cadre ce îl dezavantajează pe Liu Kang, expresivitatea acestuia și ocazional cea a lui Kung Lao, fiind criticabilă.
AUDIO: 8/10
Chiar dacă primește cel mai mic punctaj acest capitol este departe de a fi slab. Zgomotele de impact pentru diferitele tipuri de lovituri sau atacuri speciale sunt realiste și de efect. Bijuteria coroanei o reprezintă efectele produse în modul X-Ray, oasele zdrobite îți transmit prin sunet fiorul unei dureri crâncene! Coloana sonoră, în stilul cu care ne-a obișnuit seria este bună, cu o parte din vechile teme reeditate. Totuși cred că se putea mai mult la acest capitol, simțindu-se nevoia unor piese ceva mai provocatoare, poate ceva în genul Devil May Cry...? Astfel ajungem la interpretarea actorilor. Marea majoritate fac o treabă excelentă (personaje precum Scorpion, Sub Zero, Shao Khan sau Rayden prind viață cu ajutorul unor actori ce ne sunt cunoscuți încă din MK 4). Pe de altă parte există și unele interpretări ceva mai nereușite și care m-au deranjat uneori (Liu Kang, Kung Lao și din păcate Shang Tsung, ar fi câteva exemple).
REPLAY: 9/10
Campania epică va reprezenta doar începutul unei lungi perioade de butonat și asta în cele mai diverse modalități! Ai parcurs povestea, atunci poți exersa abilitățile luptătorilor pentru a putea începe campania clasică (sistemul turn specific seriei MK). Poți să îți verifici abilitățile în minigamuri precum: test your mihgt (bonusul din primul MK), sight (un fel de alba-neagra mortală), luck în care vei lupta în condiții aleatorii, fie cu diferite avantaje sau handicapuri. Jocul îți mai pune la dispoziție 300 de provocări din cele mai diverse și care prind surprinzător de repede. Toate acestea îți aduc monezi cu care poți debloca o serie de bonusuri ascunse în imensa Kriptă (costume alternative, fatalități ascunse, poze etc.) Ele pot fi vizionate ulterior în secțiunea Necropolis, alături de modelele personajelor și de biografia lor. Dacă adăugăm modul VS, punctajul se explică...
ÎN CONCLUZIE: trei jocuri de acest gen au supraviețuit anilor 90: Street Fighter, care în ciuda aprecierilor generale, nu poate să mă convingă de evoluția sa, The King of Fighters ce a rămas fidel stilului 2d aducându-l însă la nivelul de semi-animație și Mortal Kombat ce ne dovedește că se poate reinventa, atât pentru vechii adepți dar și pentru jucătorii ceva mai tineri!
MEDIA: 9/10
Postări
0 comentarii on "Mortal Kombat"
Trimiteți un comentariu