Nintendo GameCube

Istoric: GameCube este a patra consolă Nintendo şi face parte din generaţia a şasea de console. De asemenea este pentru prima oară când Nintendo folosește discuri optice în locul dischetelor clasice. Spre deosebire de competitori, PlayStation 2 şi Xbox, GameCube folosea mini dvduri şi nu dvduri tipice. Consola a fost lansată pe data 3 mai 2002 în Europa.

Impactul pe piaţă: Printre sloganurile de promovare cel mai cunoscut a fost: "Who Are You?" ideea fiind că eşti ceea ce joci, genul de joc favorit spunând ceva despre personalitatea jucătorului. Legat de componenţa hardware ţelul era depăşirea limitărilor precum şi a dificultăţilor întâlnite la Nintendo 64 respectiv crearea unui produs accesibil financiar, echilibrat, atractiv dar nu în ultimul rând competitiv.
În ciuda eforturilor consola nu a atins nivelul reportat de Nintendo 64. Ea a ocupat locul al treilea după PlayStation 2 (ce încă este produs) şi Xbox (întrerupt în 2006). Designul de familie precum şi lipsa unor companii partenere au împins consola către un public mai tânăr ce reprezenta un segment redus din consumatorii de jocuri video ale acelei perioade. Diferite companii producătoare de titluri destinate adolescenţilor sau unui public matur au ignorat consola GameCube în favoarea PlayStation 2 şi Xbox. Capacitatea de 1.5 GB a discului a reprezentat de asemenea o limitare având în vedere că atât PlayStation 2 cât şi Xbox puteau folosi dvduri Dual-Layer de 8.5 GB pentru jocurile cu dimensiuni mari. Din acest motiv o serie de titluri, aproximativ 25, au fost lansate pe două discuri. Compresia video era de asemenea mai pronunţată pe versiunea GameCube. Datorită vânzărilor oscilante Nintendo a întrerupt pentru o scurtă perioadă producţia în anul 2003 reducând surplusul de unităţi existente. După scăderea preţului la 99 de dolari vânzările şi-au revenit începând cu luna septembrie 2003 perioadă ce a coincis cu lansarea lui The Legend of Zelda: Collector's Edition. Ulterior acestui moment vânzările au rămas stabile, în special în Japonia, însă consola nu a urcat mai sus de locul trei la nivel mondial.
Au existat şi câteva probleme de citire a discurilor datorate senzorului de citire care în timp devenea sensibil la căldură. Această defecţiune presupunea înlocuirea senzorului optic lucru pe care Nintendo l-a făcut gratuit pentru consolele afectate, chiar şi după expirarea termenului de garanţie.

Tehnic: Gekko (microprocesor) 486 MHz IBM. Memorie: 43 MB RAM, 24 MB MoSys 1T-SRAM sistem central RAM, 324 MHz, 64-bit bus, 2.7 GB/s bandwidth. Puteau fi introduse concomitent patru manete şi două carduri de memorie. Ca un rezultat al acestei alegeri consola nu avea capacitatea de a reda conţinutul video sau audio al Dvdurilor standard, opţiunea disponibilă la celelalte console. GameCube dispunea de un sistem online oficial, prin intermediul adaptorului Broadband sau a celui de tip modem. Procesor audio integrat: Custom 81 MHz Macronix DSP. Procesare grafică: 162 MHz "Flipper" LSI (co-produsă de Nintendo şi ArtX). Moduri video: 640×240 (240i) sau scanare progresivă (240p) - 60Hz / 640×480 (480i) sau (480p) - 60Hz / 640×576 (576i) - 50Hz.
Au existat trei tipuri de carduri de memorie: de 59 de unităţi (4 Mbit /512 KB, de culoare gri), 251 de unităţi (16 Mbit /2 MB, negru), şi de 1019 unităţi (64 Mbit /8 MB, alb).

Estetic: Consola a fost lansată în diferite culori, cele mai cunoscute fiind "Indigo" (culoarea standard) precum şi o nuanţă de negru. Ulterior va fi lansată varianta "Platinum" (argintiu), iniţial drept o ediţie limitată.
Maneta GameCube a fost proiectată astfel încât să aibă o formă ergonomică . Avea un total de opt butoane, două stikuri şi un sistem direcţional clasic. O variantă wireless a fost lansată ulterior având acelaşi design dar de o culoare gri argintiu.
Aparatul (evident în formă de cub) pare destul de grosolan iar personal maneta nu mă atrage, nici ca formă și nici ca opțiune a culorilor. Probabil una dintre cele mai neinspirate alegeri făcute de cei de la Nintendo, apelativul de consolă copilărească fiind ușor de justificat.

Jocuri: Super Smash Bros. Melee, Mario Kart: Double Dash, Super Mario Sunshine, The Legend of Zelda: The Wind Waker, Luigi's Mansion, Mario Party 4, Metroid Prime, Pokémon Colosseum, Paper Mario: The Thousand-Year Door, Resident Evil 4, Sonic Mega Collection The Legend of Zelda: Twilight Princess, Kirby Air Ride, Soulcalibur II.

Eu şi consola: Generația a șasea de console coincide cu perioada în care contactul meu cu jocurile video a fost întrerupt. Spre finalul ei am achiziționat un PlayStation 2 și am devorat rapid mare parte din titlurile de excepție (revenisem în forță!). Astfel nici consola celor de la GameCube nu mi-a trecut prin mâini...

Sintetizând: GameCube a vândut aproape 22 de milioane de unităţi, cu mult în urma lui PlayStation 2 (aproape 144 de milioane). La finalul acestei generaţii consola era uşor în spatele celei produse de Microsoft ce vânduse 24 de milioane de uniăţi şi cu mult în faţa consolei Dreamcast, ce în scurta perioadă în care se aflase pe piaţă ajunsese la 10.6 milioane de aparate vândute. GameCube se situa în urma predecesorului său, Nintendo 64, ce atinsese 33 de milioane unităţi vândute.