Final Fight 3

Îmi aduc aminte ziua în care primul titlu al acestei serii mi-a ieşit în cale. Eram într-o excursie, în drum spre Anglia, iar un credit la aparatele de jocuri era o liră sterlină. La cursul din acea perioadă echivalentul lirei era cam 6000 de lei, în vreme ce la noi creditul era 250 de lei !!! Îmi amintesc şi de un Street Fighter 2 ce trona alături însă mie îmi căzuse drag Final Fight! Cred că aveam undeva la 11 ani iar fisele din buzunarul meu… erau doar fise! Nu m-am ridicat de la aparat până nu l-am terminat! Acum, dacă tot nu ne aude nimeni, tare aş fi curios să ştiu câte credite am jucat… vreo 5 lire sigur s-au dus… (Tot în excursia asta am fost dat dispărut împreună cu un prieten. Autocarul trebuia să plece iar noi ne jucam de zor la un arcades, nici acum nu îmi pot aminti titlul, ştiu doar că se putea juca în patru!)
Peste câţiva ani, când am intrat în febra retro, am pus mâna din nou pe Final Fight dar surpriză: nu mai era nici atât de colorat şi nici atât de fluid pe cât mi-l aminteam! A urmat continuarea, destul de drăguţă dar puţin cam rigidă şi în cele din urmă Final Fight 3.

După învingerea grupurilor mafiote ce terorizaseră Metro City, lumea interlopă a fost cuprinsă de lupte interne pentru supremaţie. Învingătorii nu au pierdut timpul şi au lansat un nou atac asupra oraşului. Pentru rezolvarea acestui conflict, pe lângă primarul Haggar şi Guy, se alătură o tânără detectiv şi un luptător de stradă ce are de reglat propriile conturi cu răufăcătorii.
Jocul reprezintă alternativa perfectă pentru un alt titlu de top, prezentat deja pe blog, Batman Returns. Spre deosebire de acesta, F.F.3 îţi oferă posibilitatea de a alege între cei patru protagonişti şi dispune desigur de un mod cooperativ. Luptătorii au la bază acelaşi sistem de scheme dar cu individualizările specifice fiecăruia. Haggar este cel mai puternic dar și cel mai lent, la polul opus situându-se tânăra detectiv, în vreme ce Dean este mai lent dar cu o forță precum și o rază de acțiune crescută. Guy este cel mai echilibrat. Se poate executa o serie simplă, un atac din viteză și unul din viteză sărit, altul din săritură pe loc şi săritură în faţă, un prins din care se poate efectua o serie sau ce se poate finaliza prin aruncarea, în două moduri (prins din față sau din spate), a adversarului la pământ. Se adaugă și o schemă specială ce se execută de pe loc iar Guy este singurul care se poate sprijini în zidurile din jur. Un buton este destinat schemei cunoscute pentru puterea ei, dar şi pentru faptul că scade şi personajului din vitalitate. Inovaţia este o forţă ce poate fi executată în momentul în care bara de energie din josul ecranului este plină. Personajele beneficiau şi de o eschivă pentru evitarea anumitor atacuri. Diversitatea mişcărilor la care se adăuga posibilitatea de a folosi câteva arme era uimitoare pentru serie ca întreg dar şi pentru consola Super Nintendo.
Exista posibilitatea de a distruge o parte dintre obiectele din jur (descoperind trasee alternative și chiar adversari noi!) dar nu într-un mod atât de estetic precum cel din Batman. Jocul era structurat pe şase niveluri la care se adăugau două bonusuri tradiţionale în care trebuie să distrugi diferite obiecte pentru punctaj. Nu lipseau niveluri precum străzile oraşului, parcuri, fabrici etc. Inamicii sunt diversificaţi (derbedei, wresleri, femei cu diferite arme), fiecare având propriile atacuri. Șefii de stagiu sunt şi ei atractivi, ultimul adversar deţinând două dintre schemele protagoniştilor (mișcarea prin rotire a lui Haggar și raza de energie a lui Guy).
Acest titlu nu are grafica impecabilă din Batman Returns ci stilul gen animaţie specific celor de la Capcom dar care se potriveşte destul de bine atmosferei din joc. Culorile sunt uşor şterse iar în momentele în care sunt multe personaje pe ecran se poate sesiza o încetinire a mişcărilor.
La capitolul audio jocul este decent. Totuşi coloană sonoră pute fi mai bună, mai ales dacă ţinem cont că acesta era cel de al treilea episod din serie.
Jocul este ridicat mult de replay-ul pe care îl oferă. Pentru orice fan al jocurilor de fighting 2d, cele patru personaje individualizate precum şi modul cooperativ sunt argumente solide pentru a relua jocul şi în prezent. Rejucându-l recent am fost uimit de câtă fluiditate au mişcările precum şi de ingeniozitatea schemelor existente. Vi-l recomand cu toată încrederea!

NOTA: 9/10