Xbox 360

Istoric: Xbox 360 este a doua consolă Microsoft după consola Xbox. Ea concurează pe piaţă cu PlayStation 3 şi Nintendo Wii în cea de a şaptea generaţie de console video. Cunoscută iniţial sub numele de Xbox Next, Xenon, Xbox 2 sau NextBox, consola a fost concepută în prima parte a anului 2003. În luna februarie se pun bazele platformei software coordonată de vicepreşedintele Microsoft J. Allard. Nucleul procesorului Xenon a fost dezvoltat ca o versiune uşor modificată a celui utilizat de PlayStation 3. Potrivit lui David Shippy angajaţii IBM „ascundeau” munca lor de cei de la Sony şi Toshiba. Jeff Minter a creat muzica programului de vizualizare Neon inclus în Xbox 360. Lansarea oficială are loc în luna noiembrie și decembrie 2005 în întreaga lume.

Impactul pe piață: Xbox 360 a apărut inițial în două variante: pachetul "Xbox 360" (Premium sau 20 GB Pro), la 399 de dolari şi "Xbox 360 Core," la 299 de dolari.
Microsoft a început producţia doar cu 69 de zile înainte de lansare și din acest motiv nu s-a putut asigura numărul de unităţi solicitat iniţial de consumatori. Fiind lanstă cu un an înaintea competitorilor consola a condus în vânzări în prima jumătate a anului 2007. Totuşi începând cu luna septembrie Wii reușește să o detroneze. Lansarea lui Halo 3, în octombrie 2007, duce la o dublare a mediei de vânzări înregistrate în acea perioadă.
În ciuda unui început promițător, divizia de jocuri Microsoft pierdea bani, suma totală ajungând la finele lui 2005 la 4 miliarde de dolari. Însă lucrurile se schimbă începând cu 2008, an pe care Microsoft îl consideră "cel mai măreț din istorie" şi datorită unei creşteri considerabile a numărului de utilizatori Xbox Live.
Conectarea online funcţionează în două forme: un serviciu care nu necesită cont, Xbox Live Silver (Xbox Live Free) şi un serviciu premium pe baza unui cont (Gold). Xbox Live Free permite utilizatorilor să îşi creeze profiluri, să lase mesaje, să acceseze Xbox Live Arcade, Marketplace şi să comunice cu ceilalţi membri. În general un cont gratuit nu permite jocul de tip multiplayer. Xbox Live asigură comunicarea audio dar şi video dintre jucători. Xbox Live Marketplace este un magazin virtual ce permite utilizatorilor să descarce diferite elemente promoţionale.
Kinect duce experienţa Xbox 360 mai departe, jucătorul controlând personajul prin propriile sale mişcări. A fost anunţat în iunie 2009 la Electronic Entertainment Expo, sub numele de Project Natal. Pe lângă gesturi poţi interacţiona cu jocul prin comenzi verbale, obiecte sau imagini. Kinect e compatibil cu toate modelele Xbox 360. Lansarea oficială a avut loc în noiembrie 2010. În 2011 Kinect vânduse aproape opt milioane de unităţi în întraga lume, cu trei milioane mai mult decât se estimase iniţial, în primele 60 de zile de când se afla pe piaţă. În aceeaşi perioadă Xbox Live avea peste 30 de milioane de utilizatori.

Estetic / prezentare: În iunie 2010, Microsoft anunţă un nou model (Xbox 360 S) cu designul schimbat, această dată fiind şi cea de la care variantele anterioare încetau a mai fi produse. Xbox 360 S este regândit cu ajutorul plăcii-mamă Valhalla, ce îi conferă cu până la 30% mai mult spaţiu şi având un cip CPU/GPU/eDRAM integrat. Astfel acest model este mai mic şi mai silenţios decât cele precedente. Este prevăzut cu un port USB în plus şi cu un senzor integrat pentru Kinect. Butonul de alimentare precum şi cel de eliminare al DVD-ului sunt touch sensitive înlocuidu-le pe cele clasice. Hardul extern a fost şi el regândit pentru a fi integrat în consolă. După cum se poate observa doar o parte dintre modificări țin de esența consolei. Astfel pentru posesorii modelului anterior (prezentat în imagine) achiziționarea modelului S, exceptând situația în care primul se defectează, este o chestiune de gust.
Consola dispune de numeroase accesorii: manete cu sau fără cablu, căşti pentru comunicare, cameră web, trei tipuri de carduri de memorie şi patru modele de harduri (20 GB, 60 GB, 120 GB şi 250 GB).
În iunie 2011, Microsoft anunţă "Limited Collector's Edition" Xbox 360 S pentru a coincide cu lansarea lui Gears of War 3. Acesta avea un design personalizat, un hard de 320 GB precum şi efecte sonore specifice titlului Gears of War 3 atunci când consola este pornită sau când se scoate discul.
Xbox Live Arcade este un serviciu online, integrat meniului Xbox 360, prin care se pot descărca jocuri video de către posesorii de console Xbox / 360. Pe lângă jocurile clasice se pot descărca şi o serie de titluri recente precum Assault Heroes sau unele titluri ale altor platforme. Achiziţionarea se face cu ajutorul punctelor Microsoft, folosite pentru a evita tranzacţiile efectuate prin intermediul cardurilor de credit. Xbox 360 Arcade a înlocuit "Xbox 360 Core" pe 23 cotombrie 2007, păstrând însă preţul de 280 de dolari. Acesta conţinea o manetă wireless, cablu AV, intrare HDMI 1.2, o unitate de memorie de 256 MB precum şi cinci titluri Xbox Live Arcade: Boom Boom Rocket, Feeding Frenzy, Luxor 2, Pac-Man Championship Edition şi Uno pe un singur disc.

Jocuri / exclusivități: Exclusivităţile nu sunt atât de numeroase ca cele de pe consola Sony însă seria Gears of War a devenit sinonimă cu numele Xbox 360, bucurându-se de un mare succes, atât în rândul criticilor cât şi în al jucătorilor. Urmează Halo 3 ce a vândut peste opt milioane de unităţi şi Alan Wake cu o atmosferă şi un mod de joc aparte. Desigur majoritatea titlurilor disponibile pe PlayStation 3 sunt comune şi consolei Microsoft. Alte titluri cu impact deosebit: Ninja Gaiden 2, Ghost Recon Advanced Warfighter, The Elder Scrolls IV: Oblivion, Dead or Alive 4, Saints Row etc.

Tehnic: În interior Xbox 360 foloseşte un triple-core IBM designed Xenon drept CPU. Procesarea grafică este asigurată de ATI Xenos, ce dispune de 10 MB eDRAM. Memoria lui principală este de 512 MB.
Xbox 360 a avut o serie de probleme tehnice, cea mai cunoscută fiind "General Hardware Failure" cunoscută şi ca inelul morţii datorită celor trei cadrane roşii ce apăreau în jurul butonului de alimentare. Pentru a ajuta clienţii, Microsoft a extins garanţia la trei ani, atât pentru această eroare cât și pentru cea cunoscută sub denumirea E74. Chiar dacă modelele ulterioare aveau o imunitate crescută față de aceste erori ele au putut fi eliminate în totalitate odată cu lansarea modelului Xbox 360 S.
Xbox 360 suportă diferite formate de redare video printre care Windows Media Video, H.264 şi MPEG-4. Se pot vizualiza poze existând şi posibilitatea de a reda diferite formate audio.
Microsoft a lansat o serie de updateuri ale interfaţei Xbox 360. Acestea includ noi opţiuni, îmbunătăţesc funcţionalitatea Xbox Live precum şi compatibilitatea multimedia. În acelaşi timp remediază eventualele buguri din software.

Eu și consola: Am cumpărat consola la finele anului 2009 şi trebuie să spun că am îndrăgit-o în scurt timp. În prezent cred că ţin mai mult la ea decât la Playstation 3 pe care l-am cumpărat datorită exclusivităţilor. Chiar şi maneta, pe care iniţial o consideram sub nivelul celei de la Sony, a ajuns să aibă o serie de avantaje pe care le prefer (ex. butoane mai ferme, poziţionarea firească a comenzilor de acţiune pentru shootere).
Chiar dacă mai compact, Xbox S are o formă frontală care pe mine nu m-a cucerit, rămânând fidel modelului pe care îl dețin în prezent și care, spre norocul meu, nu a manifestat erorile prezentate mai sus. Interfaţa prietenoasă m-a prins şi pe nesimţite am început să am mare grijă de avatarul meu (căruia îi schimb frecvent hăinuţele raportându-mă şi la vremea de afară). Covârşitoarea majoritate a titlurilor din această generaţie le-am jucat pe consola Xbox 360 singurul regret fiind legat de inexistenţa unor titluri exclusive numeroase. E drept că Alan Wake a fost o experienţă plăcută iar seria Gears of War, al cărei ultim episod abia aştept să îl joc, a fost plină de surprize însă acestea nu compensează titlurile Sony.

Sintetizând: La 31 martie 2011 erau vândute peste 53 de milioane de unităţi Xbox 360 în întreaga lume. Odată cu anunţarea modelului S, Microsoft a dat o declaraţie prin care preconiza că până în anul 2015 nu va fi necesară lansarea unei noi console.
Ocuparea locului doi în această generație, surclasând consola Sony, poate fi considerată o victorie pentru Microsoft. Playstation a pierdut o parte dintre exclusivitățile din trecut, serile respective fiind acum lansate și pe Xbox 360. Câteva îmbunătățiri suplimentare, ceva mai multe exclusivități de top și viitorul va arăta foarte bine pentru Microsoft!

PlayStation 3

Istoric: PlayStation 3 (PS3) este a treia consolă produsă de către Sony Computer Entertainment în cadrul seriei PlayStation. Fiind una din consolele celei de a şaptea generaţii ea concurează cu Nintendo Wii şi Xbox 360.
Printre caracteristici: conexiunea online PlayStation Network, capabilităţi multimedia robuste, conectivitate cu PS Portable precum şi utilizarea discurilor Blu-ray ca suport principal de stocare a datelor.

Impactul pe piaţă: A fost lansată pe data de 11 noiembrie 2006 în Japonia, ora 07:00. În primele 24 de ore se vând aproximativ 81.639 de unităţi. Incidentele de la lansare includ împuşcarea unui client, tâlhărirea altora şi lupta a 60 de cumpărători pentru 10 sisteme. A urmat lansarea în SUA şi începând cu martie 2007 distribuirea consolei în Europa. În două zile se vând aproximativ 600.000 de unităţi.
Costul iniţial de producţie a fost de 805.85 dolari (modelul cu 20 GB) şi 840.35 de dolari pentru cel cu 60 GB. Totuşi ele au fost vândute cu 499 şi respectiv 599 de dolari, ducând la o pierdere de 250 de dolari pentru fiecare unitate vândută, contribuind la pierderile globale ale Sony ce ajungeau la 1.97 miliarde de dolari după estimările din luna martie 2007. Cu toate acestea, în ianuarie 2009 Sony anunţă că divizia de jocuri a obţinut profit începând cu trimestrul trei al anului 2008. Acest lucru se explică prin scăderea costurilor de producţie a microprocesoarelor precum şi a diodelor de la discurile Blu-ray. Din ianuarie 2008, costul de producţie per unitate era undeva la 400 de dolari până în august 2009 Sony reduce cu 70% cheltuielile, ajungând la un cost de 240 de dolari pentru fiecare consolă.
După lansarea primului model PS 3 a fost criticat în primul rând preţul ridicat precum şi pentru absenţa unor jocuri de lansare deosebite. După o serie de revizuiri ale preţului precum şi după afirmarea pe piaţă a discurilor Blu-ray, susţinute de lansarea unor titluri bine primite, consola începe să fie primită mult mai bine. Nemulţumiri au existat şi în rândul producătorilor. Astfel în 2007, Gabe Newell din cadrul Valve declară: "PS3 este un dezastru din foarte multe puncte de vedere, îmi pare clar că Sony a pierdut din vedere ce îşi doresc cumpărătorii precum şi producătorii". Bobby Kotick, şeful biroului executiv al Activision Blizzard are o părere similară: "Îmi fac griji pentru Sony; PlayStation 3 îşi pierde iniţiativa lucru ce mă pune în dificultate cu privire la susţinerea consolei în viitor. Costurile de producţie sunt ridicate la un joc PS 3 iar Wii şi Xbox vând mult mai bine. Dacă suntem realişti, o renunţare a susţinerii Sony este probabilă." Kotick a fost criticat dur pentru afirmaţiile sale, în special de către Bioware ce au pus sub semnul întrebării raţiunea unei astfel de declaraţii pe care au catalogat-o ca fiind ridicolă.
În iunie 2009 este lansat PlayStation Move (puternic influenţat de sistemul motion al celor de la Wii). Receptivitatea sa este considerată superioară celei pe care o avea modelul iniţial al manetei Wii însă jocurile ce folosesc acest sistem nu sunt în topuri. Concurează cu recentele Wii MotionPlus (Nintendo) şi Kinect motion control systems (Xbox 360).
20 aprilie 2011 este ziua în care Sony închide PlayStation Network în urma ,,unui amestec extern în sistemul nostru". Informaţiile personale a peste 77 de milioane de utilizatori ar fi putut fi obţinute (nume, adrese, originea, adrese de mail, zile de naştere, conturi), motiv pentru care după o scurtă ezitare Sony îşi îndeamnă clienţii să îşi ia toate măsurile de precauţie. Ca o reacţie la incident Sony anunţă programul Welcome Back (30 de zile gratuite ca membru al PlayStation Plus, descărcarea gratuită a două jocuri exclusive PS3 şi o înrolare de un an într-un program de protecţie împotriva furturilor de identitate.
Diferenţele dintre primele cinci modele au fost minore: culoare, număr de porturi USB sau schimbări nesemnificative ale sistemului de ventilaţie. Versiunea Slim a produs însă miracolul fiind lăudată pentru îmbunătăţirile aduse primului model. Imediat se observă o creştere substanţială a vânzărilor, în primele trei săptămâni numărul de unităţi achiziţionate depăşind un milion de exemplare!
Totalul unităţilor vândute până la data de 31 iunie 2011 era de 51.8 milioane ceea ce face ca PlayStation 3 să ocupe locul…3 în prezenta generaţie, după Xbox 360 (55 de milioane).

Tehnic: Consola citeşte discurile Blu-ray (fie pentru jocuri sau filme), DVD, CD precum şi alte materiale optice. Capacitatea hardului variază între 20 şi 320 de GB.
Microprocesorul Sony proiectat de IBM are o capacitate de 3.2 GHz şi şapte Synergistic Processing Elements. Procesarea grafică este asigurată de modelul NVIDIA RSX 'Reality Synthesizer, ce suportă rezoluţii de la 480i/576i SD până la 1080p HD. PlayStation 3 are 256 MB XDR DRAM ca memorie principală şi 256 MB GDDR3 memorie video.
În martie 2010 primele trei generaţii de PS 3, lansate la nivel mondial, au afişat erori legate de sistemul ceasului intern. Acesta revenise la data de 31.12.1999, aspect ce a dus la porecla de ApocalyPS3, cu referiri evidente la apocalipsă. Utilizatorii nu se puteau conecta, juca jocuri sau viziona trofeele obţinute. Model Slim nu a fost afectat de această eroare.

Jocuri / exclusivităţi: Această categorie reprezintă asul din mânecă al celor de la Sony! Cu serii precum: Uncharted, InFamous, Killzone, Resistance, Ratchet & Clank, la care se adaugă titluri de excepţie: God of War 3, Metal Gear Solid 4: Guns of the Patriots, The Elder Scrolls IV: Oblivion sau Heavenly Sword, PlayStation 3 este liderul incontestabil al exclusivităţilor! La acestea se adaugă numărul aproape nesfârşit al titlurilor lansate concomitent şi pe consola Microsoft.

Estetic / prezentare: Modelul slim, anunţat pe data de 18 august 2009, este în prezent singurul disponibil pe piaţă. Acesta are un format compact, este mai silenţios şi remediază problemele avute de modelul standard, inclusiv pe cea legată de sistemul de răcire. Este cu 33% mai mic şi cu 36 % mai uşor decât modelul iniţial. În schimb nu este compatibil cu titlurile de PS 2. PlayStation 3 Slim dă impresia unei console de lux având un aspect plin de stil. Adoptarea culorii negru, consacrată de PS 2 este inspirată contribuind şi ea la imaginea distinsă pe care o are unitatea. Maneta rămâne aproape neschimbată fiind doar puţin mai uşoară (butoanele L 2 şi R2 sunt parţial în exterior). Este înlăturat cablul, sistemul de alimentare al manetei făcându-se printr-un fir USB.
Interfaţa Cross Media Bar a PlayStation 3 include nouă categorii: Users, Settings, Photo, Music, Video, Game, Network, PlayStation Network şi Friends. Cea de a zecea este specifică serviciilor de televiziune. Printre opţiuni este cea de a crea varii profile, de a viziona poze, de a copia melodii de pe cd-uri şi de a le asculta, se pot viziona filme sau alte fişiere video fie de pe suportul optic (CD, DVD, Blue-Ray), fie direct de pe hard sau port. Consolei i se pateu ataşa o tastatură şi un mouse pentru navigarea pe internet. Prin intermediul meniului Network se pot efectua achiziţii din PlayStation Store precum şi conectarea la PlayStation Portable prin Remote Play. Personal nu am fost cucerit de această interfaţă, însă motivele sunt de ordin subiectiv.

Eu şi consola: După cumpărarea unui Xbox 360 singura tentaţie legată de PS 3 era reprezentată de Metal Gear Solid 4. Mă minţeam că seria nu mai e ce a fost şi că nu voi regăsi în ultimul episod elementele de dramă din epoca PS. După un timp a apărut God of War 3 iar ultimul meu argument era că două jocuri nu sunt suficiente pentru cumpărarea unei console. Nu m-am uitat la niciun clip din God of War 3 însă parcă eram în transă. Într-o zi am decis că îl iau şi gata, fie şi o investiţie proastă. Au urmat Uncharted 2, Ratchet & Clank, Heavenly Sword, InFamous… serii unice care injectează adrenalină în PS 3! Se poate spune deci că şi eu am fost învins de Kratos…

Sintetizând: Sony păstrează o serie de atuuri: estetică, titluri exclusive, o manetă performantă, dar traseul nu mai este unul ascendent. Preţurile peste cele practicate de concurenţă, unele decizii neinspirate legate de opţiunile consolei, precum şi o serie de probleme tehnice ale primelor modele şi-au lăsat amprenta asupra clasamentului. Dacă titluri ce fac istorie au putut salva doar poziţia a treia în această generaţie, Sony ar trebui să înveţe rapid din greşeli! De ce ai vrea o consolă căreia să ii pui mouse si tastatură? Dacă asta te interesează nu e mai simplu să instalezi jocurile direct pe un calculator? Sper să îşi pună şi ei aceste întrebări…

Nintendo Wii

Istoric: Wii este o consolă lansată de Nintendo pe data de 19 noiembrie 2006. Făcând parte din generaţia a şaptea principalii ei competitori sunt Xbox 360 produsul celor de la Microsoft şi PlayStation 3 lansat de Sony. Nintendo a susţinut încă de la început că scopul avut în vedere la lansarea Wii a fost acela de a extinde aria de interes cu privire la jocurile video (aspect nevizat de celelalte două companii adverse). A cincea consolă Nintendo este compatibilă cu toate jocurile GameCube precum şi cu majoritatea accesoriilor acesteia.
Ideea pentru consolă a venit în 2001 şi conform unui interviu cu Shigeru Miyamoto conceptul se axa pe o nouă formă de interacţiune: „Eram cu toţii de acord că puterea la o consolă nu este totul. Prea multe console puternice nu pot coexista. Este ca şi cum ai avea numai dinozauri carnivori. Este posibil să se lupte şi să îşi grăbească propria dispariţie.”
Până în 27 aprilie 2006 numele propus pentru consolă a fost "Revolution" însă de la acea dată se schimbă definitiv în Wii. Producătorii spun că numele duce cu gândul la 'we' (noi), ceea ce induce ideea că această consolă este pentru toată lumea. De asemenea acest nume este uşor de reţinut şi nu creează confuzii. Este prima consolă ce nu conţine numele companiei. În ciuda explicaţiei au existat o serie de reacţii negative faţă de schimbarea numelui. Neliniştea provenea din posibilitatea asocierii consolei cu o jucărie pentru copii, numele generând şi o serie de glume puerile. Din acest motiv preşedintele Nintendo din America explică şi el schimbarea: „Revolution nu e ideal ca nume, este lung iar în unele ţări este greu de pronunţat. Astfel am optat pentru ceva scurt, la obiect, uşor de pronunţat şi distinctiv.”

Impactul pe piaţă: În prima parte a anului 2007 Nintendo a vândut în SUA mai multe console ca Sony şi Microsoft împreună. Diferenţa în Japonia, până în noiembrie 2007, a fost chiar mai mare ajungându-se la un raport de 2 la 1 şi chiar 6 la 1. În Australia Wii devine consola cu cele mai rapide vânzări din istoria statului. Pe 12 septembrie 2007, Wii depăşeşte Xbox 360, lansat cu un an înainte, ocupând locul întâi în vânzările prezentei generaţii. Această performanţă nu mai fusese atinsă din epoca Super Nintendo. În noiembrie 2008, Wii vânduse 13,4 milioane de unităţi în SUA, cu două milioane mai mult ca Xbox 360 şi aproape dublu comparativ cu PlayStation 3.
Piaţa japoneză, ce tinde a fi un indicator al celei globale, a constatat o scădere cu 47% avânzărilor Wii comparând anul fiscal 2008 - 2009, cu cel precedent. Chiar dacă se specula că acest aspect este datorat unei scăderi generale a interesului pentru console, specific toamnei din 2009, avantajele avute de Wii dispăreau treptat. Motivele erau reducerea de preţ a consolei Xbox 360 precum şi zvonurile cu privire la maneta motion a celor de la Sony. Pe 23 septembrie 2009 Nintendo anunţă prima scădere de preţ per consolă. Ca urmare a acestor măsuri precum şi a unor jocuri ca New Super Mario Bros vânzările îşi revin. La data de 30 iunie 2011 numărul de console Wii vândute ajunge la 87.57 milioane!
Unul dintre scopurile urmărite de Nintendo era atragerea unor noi categorii de persoane în lumea jocurilor. Campania s-a bucurat de succes: în Marea Britanie pensionari de până la 103 ani au încercat cel puţin o dată consola . Publicaţia The People susţine că regina Elisabeta II a folosit şi ea consola!
Odată cu lansarea discurilor optice Wii, Nintendo a remarcat dificultatea pe care unele sisteme o au în citirea software-lor de mare densitate datorită lentilelor laser contaminate. Din acest motiv au fost oferite kit-uri de curăţare precum şi reparare gratuită pentru consolele ce întâmpinau asemenea probleme.
O altă problemă era desincronizarea manetei Wii, uneori pierzând semnalul emis de consolă. Pentru această problemă Nintendo a publicat pe website instrucţiunile necesare.
Consola a fost susţinută de firme puternice precum: Ubisoft, Sega, Activision Blizzard, Electronic Arts şi Capcom, cu mult mai multe jocuri lansate în exclusivitate pe Wii faţă de PlayStation 3 sau Xbox 360. Consola Virtuală permite proprietarilor Wii să joace titluri lansate iniţial pe console ca Nintendo, Super Nintendo, Nintendo 64, Sega Genesis, Neo Geo a celor de la SNK, precum şi selecţii a unor jocuri disponibile pe arcades. Acestea se distribuie prin internet utilizând Wii Shop Channel şi se stochează în memoria consolei Wii.
Utilizarea consolei Wii necesită o implicare fizică în plus faţă de cea a consolelor clasice, unii jucători experimentând o senzaţie asociată entorsei pe care tenismenii o au la încheietura mâinii. Chiar şi unii cercetători susţin utilizarea acestui sistem în completarea exerciţiilor tradiţionale. În mai 2010 American Heart Association a făcut un apel către Wii pentru a încuraja persoanele care suferă de sedentarism să facă un pas către fitness.
Nintendo a anunţat deja succesorul consolei Wii, numit Wii U, în cadrul Electronic Entertainment Expo. 2011. Wii U va avea o manetă cu touch screen, o rezoluţie de 1080p high-definition şi va fi compatibil atât cu jocurile dar şi cu componentele Wii.

Tehnic: Consola Wii are o memorie internă de 512 megabytes şi un card SD pentru stocare externă. El poate fi folosit pentru uploadarea pozelor dar şi ca loc de salvare a progresului din diferite jocuri precum şi al titlurilor descărcate on-line. Nintendo nu a dat detalii cu privire la componenţa tehnică a consolei însă se estimează că aceasta este de două ori mai puternică decât GameCube. Procesorul este de 729 MHz cu o memorie principală de 88 MB. Spaţiu de stocare este extins prin intermediul cardului de memorie SD şi SDHC până la 32 GB. Rezoluţie video de 480p (PAL/NTSC), 480i (PAL/NTSC) sau 576i (PAL/SECAM), standard 4:3 şi 16:9 anamorphic widescreen.
Audio: Stereo – Dolby Pro Logic II. Consum electric:18 W pornit, 9.6 W în standby cu WiiConnect24 activat (consola poate primi mesaje precum şi update-uri), 1.3 W in standy. Cititorul de discuri Wii nu redă formatele DVD-video şi nici pe cele audio.
Atunci când citeşte un disc GameCube consola Wii este restricţionată la funcţionalităţile GameCube. Va fi nevoie de o manet cât şi de un card de memorie GameCube pentru a putea progresa în jocul respectiv. Consola se poate conecta la Nintendo DS fără a necesita alte accesorii, utilizând astfel microfonul şi touch screen-ul în jocurile Wii.
Jucătorii pot accesa internetul prin intermediul Nintendo Wi-Fi Connection.
Consola este prevăzută cu regional lockout, ceea ce înseamnă că un software achiziţionat într-o regiune poate fi utilizat doar pe hardware-ul aceleaşi regiuni.

Jocuri / exclusivităţi: Cel mai vândut joc de lansare este The Legend of Zelda: Twilight Princess însă acestuia i se adaugă exclusivităţi cu greutate precum: Super Mario Galaxy 1 şi 2, New Super Mario Bros, Donkey Kong Returns, Kirbi Epic Yarn, Okami, Dead Space Extraction, Punch-Out!, Resident Evil Darkside Chronicles, Mario Kart ş.a. Pe Wii găsim şi o serie de titluri comune celor trei console, printre care amintesc: Star Wars The Force Unleashed 2, Spiderman Shattered Dimensions, Resident Evil 4, Crash Mind over Mutant etc.

Estetic / prezentare: Consola a fost lansată în culorile: alb, negru, argintiu, verde şi roşu însă în primii doi ani şi jumătate singurul model disponibil a fost cel alb. Consola are cele mai reduse dimensiuni dintre cele trei, fiind şi cea mai uşoară. În schimb designul este simplu şi plăcut, cu numai trei butoane (pornire, resetare, returnare disc). Suprafaţa în care este introdus discul este luminată în albastru. Se poate aşează în poziţie verticală într-un suport special.
O caracteristică specifică este maneta Wii, fără fir, ce poate detecta mişcarea în cele trei dimensiuni. Astfel controlul este asigurat prin gesturi fizice dar şi prin apăsarea tradiţională a butoanelor de pe manetă. Aceasta se conectează la consolă prin Bluetooth fiind prevăzută cu un sistem de vibrare precum şi cu un microfon intern. Este realizată în stilul unei telecomenzi TV, fiind folosită de cele mai multe ori în poziţie verticală. Pentru jocurile clasice şi maneta poate deveni clasică. Ea se întoarce efectiv în poziţie orizontală utilizându-se sistemul direcţional şi cele două butoane principale. Wii Motion Plus este un dispozitiv ce se ataşează la maneta tip pentru a îi mări sensibilitatea şi pentru a înlătura durata în care mişcarea mâinii se concretizează în acţiunea de pe ecran (probleme ce pot apărea la sistemul motion tipic). În cele din urmă nunchuckul, ce ține loc de stick direcțional având și două butoane, poate fi atașat manetei pentru unele jocuri. Conexiunea printr-un cablu scurt poate fi însă uneori incomodă.
Interfaţa Wii are un meniu ce funcţionează pe principiul canalelor de televiziune. Acestea pot fi selectate şi accesate cu ajutorul cursorului. Sunt şase canale de bază: Disc Channel, Mii Channel, Photo Channel, Wii Shop Channel, Forecast Channel şi News Channel. O serie de alte canale se pot descărca prin intermediul Wii Shop Channel.

Eu şi consola: Prea puţin interesat de titlurile sportive şi reticent faţă de noul sistem de control am lăsat de o parte ideea achiziţionării unei console Wii. Totuşi un jucător cu tradiţie nu poate rămâne indiferent la titluri legendare precum Super Mario, Donkey Kong Returns sau Legend of Zelda. Jucând Super Mario Galaxy 2 am simţit cum totul era din nou perfect şi parcă imaginea puştiului care lua fericit prima ciupercă a reapărut! Cu D.K. Returns mi-am adus aminte cum înjură un jucător iar D.S. Extraction a completat povestea celorlalte două titluri. Încă mai am de jucat unele titluri culminând cu New Super Mario Bros şi Kirbi Epic Yarn. Dincolo de asta surprizele pot continua…

Sintetizând: Printr-un sistem inovator (maneta Wii motion) Nintendo aduce mişcarea în lumea jocurilor video. O serie de titluri sportive atrag numeroase persoane care până la apariţia consolei nu erau interesate de acest tip de produs. Compania nu îi uită nici pe jucătorii veterani cărora le oferă noi episoade ale unor serii consacrate. Cumulând atuurile de mai sus Nintendo depăşeşte handicapul grafic şi este propulsat pe locul întâi în vânzări!
După mulţi ani familia este din nou reunită în jurul unei console!

Nintendo GameCube

Istoric: GameCube este a patra consolă Nintendo şi face parte din generaţia a şasea de console. De asemenea este pentru prima oară când Nintendo folosește discuri optice în locul dischetelor clasice. Spre deosebire de competitori, PlayStation 2 şi Xbox, GameCube folosea mini dvduri şi nu dvduri tipice. Consola a fost lansată pe data 3 mai 2002 în Europa.

Impactul pe piaţă: Printre sloganurile de promovare cel mai cunoscut a fost: "Who Are You?" ideea fiind că eşti ceea ce joci, genul de joc favorit spunând ceva despre personalitatea jucătorului. Legat de componenţa hardware ţelul era depăşirea limitărilor precum şi a dificultăţilor întâlnite la Nintendo 64 respectiv crearea unui produs accesibil financiar, echilibrat, atractiv dar nu în ultimul rând competitiv.
În ciuda eforturilor consola nu a atins nivelul reportat de Nintendo 64. Ea a ocupat locul al treilea după PlayStation 2 (ce încă este produs) şi Xbox (întrerupt în 2006). Designul de familie precum şi lipsa unor companii partenere au împins consola către un public mai tânăr ce reprezenta un segment redus din consumatorii de jocuri video ale acelei perioade. Diferite companii producătoare de titluri destinate adolescenţilor sau unui public matur au ignorat consola GameCube în favoarea PlayStation 2 şi Xbox. Capacitatea de 1.5 GB a discului a reprezentat de asemenea o limitare având în vedere că atât PlayStation 2 cât şi Xbox puteau folosi dvduri Dual-Layer de 8.5 GB pentru jocurile cu dimensiuni mari. Din acest motiv o serie de titluri, aproximativ 25, au fost lansate pe două discuri. Compresia video era de asemenea mai pronunţată pe versiunea GameCube. Datorită vânzărilor oscilante Nintendo a întrerupt pentru o scurtă perioadă producţia în anul 2003 reducând surplusul de unităţi existente. După scăderea preţului la 99 de dolari vânzările şi-au revenit începând cu luna septembrie 2003 perioadă ce a coincis cu lansarea lui The Legend of Zelda: Collector's Edition. Ulterior acestui moment vânzările au rămas stabile, în special în Japonia, însă consola nu a urcat mai sus de locul trei la nivel mondial.
Au existat şi câteva probleme de citire a discurilor datorate senzorului de citire care în timp devenea sensibil la căldură. Această defecţiune presupunea înlocuirea senzorului optic lucru pe care Nintendo l-a făcut gratuit pentru consolele afectate, chiar şi după expirarea termenului de garanţie.

Tehnic: Gekko (microprocesor) 486 MHz IBM. Memorie: 43 MB RAM, 24 MB MoSys 1T-SRAM sistem central RAM, 324 MHz, 64-bit bus, 2.7 GB/s bandwidth. Puteau fi introduse concomitent patru manete şi două carduri de memorie. Ca un rezultat al acestei alegeri consola nu avea capacitatea de a reda conţinutul video sau audio al Dvdurilor standard, opţiunea disponibilă la celelalte console. GameCube dispunea de un sistem online oficial, prin intermediul adaptorului Broadband sau a celui de tip modem. Procesor audio integrat: Custom 81 MHz Macronix DSP. Procesare grafică: 162 MHz "Flipper" LSI (co-produsă de Nintendo şi ArtX). Moduri video: 640×240 (240i) sau scanare progresivă (240p) - 60Hz / 640×480 (480i) sau (480p) - 60Hz / 640×576 (576i) - 50Hz.
Au existat trei tipuri de carduri de memorie: de 59 de unităţi (4 Mbit /512 KB, de culoare gri), 251 de unităţi (16 Mbit /2 MB, negru), şi de 1019 unităţi (64 Mbit /8 MB, alb).

Estetic: Consola a fost lansată în diferite culori, cele mai cunoscute fiind "Indigo" (culoarea standard) precum şi o nuanţă de negru. Ulterior va fi lansată varianta "Platinum" (argintiu), iniţial drept o ediţie limitată.
Maneta GameCube a fost proiectată astfel încât să aibă o formă ergonomică . Avea un total de opt butoane, două stikuri şi un sistem direcţional clasic. O variantă wireless a fost lansată ulterior având acelaşi design dar de o culoare gri argintiu.
Aparatul (evident în formă de cub) pare destul de grosolan iar personal maneta nu mă atrage, nici ca formă și nici ca opțiune a culorilor. Probabil una dintre cele mai neinspirate alegeri făcute de cei de la Nintendo, apelativul de consolă copilărească fiind ușor de justificat.

Jocuri: Super Smash Bros. Melee, Mario Kart: Double Dash, Super Mario Sunshine, The Legend of Zelda: The Wind Waker, Luigi's Mansion, Mario Party 4, Metroid Prime, Pokémon Colosseum, Paper Mario: The Thousand-Year Door, Resident Evil 4, Sonic Mega Collection The Legend of Zelda: Twilight Princess, Kirby Air Ride, Soulcalibur II.

Eu şi consola: Generația a șasea de console coincide cu perioada în care contactul meu cu jocurile video a fost întrerupt. Spre finalul ei am achiziționat un PlayStation 2 și am devorat rapid mare parte din titlurile de excepție (revenisem în forță!). Astfel nici consola celor de la GameCube nu mi-a trecut prin mâini...

Sintetizând: GameCube a vândut aproape 22 de milioane de unităţi, cu mult în urma lui PlayStation 2 (aproape 144 de milioane). La finalul acestei generaţii consola era uşor în spatele celei produse de Microsoft ce vânduse 24 de milioane de uniăţi şi cu mult în faţa consolei Dreamcast, ce în scurta perioadă în care se aflase pe piaţă ajunsese la 10.6 milioane de aparate vândute. GameCube se situa în urma predecesorului său, Nintendo 64, ce atinsese 33 de milioane unităţi vândute.

XBOX

Istoric: Xbox face parte din generația a șasea de console și este primul sistem de acest gen fabricat de Microsoft. El a fost lansat în anul 2001 incluzând sistemul Live prin care jucătorii puteau să se conecteze la internet pentru a juca o serie de titluri online.

Ideea inițială au avut-o în 1998 patru ingineri Microsoft, membri ai echipei DirectX: Kevin Bachus, Seamus Blackley, Ted Hase și șeful de echipă Otto Berkes. Scopul era acela de a crea o alternativă pentru consola PS 2, ce în acel moment atrăgea un număr mare de producători. Numele inițial, DirectX box a fost abreviat Xbox și în ciuda unor numeroase alternative acesta a rămas definitiv.
Bill Gates afirma că o consolă era esențială pentru convergența multimedia din viitor. El a prezentat Xbox-ul la Conferința Producătorilor de Jocuri din 2000, impresionând publicul cu tehnologia acestuia. În acel moment consola Dreamcast scădea în vânzări iar PlayStation 2 abia se lansa în Japonia.

Impactul pe piaţă: Pentru lansare Microsoft s-a folosit de Halo: Combat Evolved drept titlu reprezentativ. La vremea respectivă doar câteva titluri de tip FPS fuseseră lansate pe console, cel mai de succes fiind GoldenEye (Nintendo 64). Această alegere s-a dovedit inspirată și în 2002 Microsoft detronează Nintendo ocupând locul doi în vânzările din America de Nord.
Contractul de exclusivitate cu compania Sony a celor de la Take-Two Interactive a fost modificat astfel încât Grand Theft Auto III precum și orice altă continuare a seriei să fie disponibilă și pe Xbox.
În 2004 Halo 2 a intrat în istorie prin suma obținută în prima zi de lansare, respectiv 125 de milioane de dolari! În același an Microsoft încheie un contract cu Electronic Arts prin care se angaja să lanseze cele mai cunoscute titluri ale companiei pe Xbox Live. Serviciul online a funcționat începând cu data de 15 noiembrie 2002, necesitând pentru asta o conexiune la internet. În două luni numărul celor înscriși era de 250,000 iar în mai 2009 ajunsese la 20 de milioane. Serviciul a fost întrerupt oficial pe data de 15 aprilie 2010. Cu toate acestea un grup de 20 de jucători au rămas conectați pentru încă o lună, lăsând consolele pornite și conectate la Halo 2. APACHE N4SIR a fost ultimul utilizator care a accesat Xbox Live, deconectându-se pe 11 mai 2010 la ora 01:58.

Tehnic: Xbox este prima consolă ce deține un hard drive intern, folosit pentru a salva progresul jocurilor dar și pentru stocarea informațiilor descărcate prin Xbox Live, înlăturând astfel nevoia unor carduri de memorie separate. El folosea în premieră Dolby Interactive Content-Encoding Technology, ce permitea decodarea în timp real Dolby Digital. În trecut jocurile de consolă foloseau Dolby Digital 5.1 doar în timpul filmulețelor în care jucătorul nu putea interacționa. Având la bază un hardware de tip PC consola a fost mult mai mare și mai grea decât cele lansate de competitori. Software-ul folosit este cel care a stat la baza sistemului Windows 2000. Xbox citea cd-urile audio, putea stoca melodi pe hard precum și date descărcate de pe Xbox LIVE.
Procesorul folosit avea capacitatea de 32-bit 733 MHz, de tip Intel Pentium III. Memorie de subsistem de 64 MB DDR SDRAM la 200 MHz; configurat la 6400 MB/s
Procesorul audio era de tip NVIDIA "MCPX” 64 3D canale de sunete (până la 256 de voci stereo).

Estetic: Incontestabil mai grosolan decât PS 2, Xbox te ducea cu gândul la modelele din trecut, gen Atari 2600. Culoarea neagra încerca să îi dea stil însă fără a reuși în totalitate. Maneta avea două stikuri direcționale precum și un sistem clasic (de tip cruce), un buton de start și șase butoane de acțiune. Aceasta a primit numeroase porecle precum ”Grăsuța” și a fost criticată comparativ cu celelalte controlere.
Un card de 8 MB putea fi introdus în manetă fiind folosit pentru a salva sau pentru a copia date de pe hard și a le introduce în altă consolă. Erau însă și titluri care nu recunoșteau astfel de date, exemplul cel mai bun fiind Ninja Gaiden.

Jocuri: Dintre cele mai cunoscute amintesc Dead or Alive 3, Ninja Gaiden, Amped: Freestyle Snowboarding, Halo: Combat Evolved, Fuzion Frenzy și Project Gotham Racing.

Eu şi consola: Nu am avut ocazia să încerc prima consolă a celor de la Microsoft deoarece chiar dacă ea recupera teren nu putea să distragă atenția de la atotputernicul PlayStation 2!

Sintetizând: Prima consolă Microsoft are un impact onorabil pe uriașa piața din domeniul jocurilor video. În perioada 2002-2003 Xbox reușește să se distingă de PS 2 printr-o serie de titluri precum: MechAssault, Ghost Recon, Splinter Cell, sau Star Wars: Knights of the Old Republic. Sistemul online reprezenta și el o inovație binevenită printre consumatori. Faptul că o serie de producători au renunțat la contractele de exclusivitate cu Sony, lansând jocurile și pe consola Microsoft, reprezenta o primă victorie pentru tânărul Xbox.

PlayStation 2

Istoric: A doua consolă Sony face parte din cea de a şasea generaţie fiind lansată în martie 2000 în Japonia. Cu cele 150 de milioane de unităţi vândute până în prezent este considerată cea mai bună consolă din istorie.

Tehnic: Softwerul consolei putea citi atât Cd-uri cât şi dvd-uri, jocurile lansate iniţial pe PlayStation fiind compatibile şi cu cea de a doua ediţie. În plus existau câteva titluri lansate pe DVD-uri de tip Dual Ray, având capacitatea de 8,5 giga. Primul tip de Memorycard era recunoscut de PS 2 însă pe el se putea salva doar progresul din jocurile de pe PS. În acceaşi măsură manetele de PS puteau avea probleme în ceea ce priveşte controlul analog atunci când se juca un titlu de pe PS 2.
Cardul de memorie standard era de 8 mega şi avea inscripţia MagicGate a celor de la Sony. Pe lângă acesta au apărut o serie de alte carduri cu o capacitate peste cea de 8 mega însă producerea lor nu este susţinută, alături de o serie de carduri pe care se puteau doar stoca date fără a putea fi citite de PS 2.
Este dotat cu un procesor de 64-bit "Emotion Engine" la 294.912 MHz (299 MHz la versiunile noi), având 10.5 milioane de tranzistori. Memoria are o capacitate de 32 MB RDRAM cu o bandă de 3.2 gigabytes pe secundă. Procesorul grafic "Graphics Synthesizer" rulează la 147 MHz iar rezoluţiile suportate variază de la 256x224 la 1280x1024 pixeli. Memoria de sunet are o capacitate de 2 MB cu 48 de canale hardware la care se adăugau cele mixate. Se putea ataşa un hard extern de 40 GB.

Impactul pe piaţă: La o zi de la lansare din Japonia se vând 980,000 de unităţi. După cinci ani şi nouă luni consola atinge 100 de milioane de unităţi vândute, surclasând primul PlayStation căruia îi trebuiseră nouă ani şi sase luni pentru această performanţă. În 2009, la aproape un deceniu de la apariţie, încă se lansau jocuri noi, motiv pentru care Sony a declarat că va înceta producţia doar în momentul în care cererea de pe piaţă va dispărea.
Unele jocuri beneficiază de suport online prin intermediul unui adaptaor de reţea, alte tipuri de conexiuni fiind posibile în funcţie de modelele ulterioare ale consolei. Spre deosebire de Xbox Live, PS 2 nu are un sistem online unificat, acesta trebuind să fie asigurat de către producătorii titlului în cauză sau de parteneri. A fost implementat şi un sistem de verificare a jocurilor ce sunt accesate online (asemănător cu cel din prezent) pentru a putea preveni piratarea titlurilor. Totuşi în prezent au apărut o serie de modalităţi de a ,,păcăli” acest sistem.

Estetic: Cu o linie fină şi de o eleganţă incontestabilă, negrul PlayStation 2 demonstra că o consolă poate fi aşezată cu uşurinţă lângă un sistem audio sau televizor cu pretenţii. Încă de la primul model stilul său m-a frapat, de necomparat cu modelele anterioare, chiar şi prin estetică te făcea să ţi-l doreşti. Maneta, revoluţionară cu o generaţie în urmă, era neschimbată, fiind acum şi ea de culoare neagra (alegerea perfectă!). După mai multe revizuiri tehnice ale consolei s-a adoptat un model slim, disponibil începând cu anul 2007 în Japonia şi 2008 în SUA. Pe lângă designul mult mai plăcut şi cu 720 de grame mai uşor, exista un alt avantaj: transformatorul era integrat în consolă, însă fără a pierde ceva din designul iniţial. Un model desăvârşit!

Jocuri: Nu voi transcrie aici titlurile din topul disponibil pe pagina blogului la categoria PS 2 …dar nu pot să nu menţionez prospeţimea adusă de seria God of War, complexitatea modului de joc din Resident Evil 4, magia absolută a lui Crash of the Titans (comparabilă doar cu seria Super Mario), adrenalina din Burnout Dominator, urmate de multe alte jocuri cizelate precum Devil May Cray 3, Urban Reign, Sonic Riders etc. Cel mai vândut joc este Grand Theft Auto: San Andreas, (17.33 de milioane de unităţi).

Eu şi consola: Deţin ultimul model (slim) PlayStation 2 şi vă asigur că îl voi ţine în continuare aproape de mine! După o perioadă semnificativă în care jocurile nu şi-au găsit un loc în viaţa mea PS 2 a reprezentat o adevărată revenire şi trebuie spus, aceasta s-a produs în forţă! Dacă ai la dispoziţie ’’crema’’ jocurilor de pe această consolă, nu te vei opri uşor: joci consecutiv primele două titluri God of War, joci de două ori consecutiv Resident Evil 4, aproape ca nu te poţi opri din Crash of the Titans, iar maneta e lipită de mâini în faţa lui Burnout Dominator, al treilea joc cu maşini care m-a cucerit după Ridge Racer 4 (PS) şi Automobili Lamborghini (N 64). M-am cufundat cu plăcere în trilogia Prince of Persia şi am rejucat Legacy of Kain Defiance cu aceeaşi plăcere şi după parcurgerea titlurilor de top ale generaţiei trecute. Pentru mine a mai existat un atuu al acestei console: a reunit în colecţii reuşite o serie de titluri clasice din era 2d, mai ales dintre cele produse de SNK, cele noi fiind şi ele lansate pe PS 2. Acum le am pe toate şi le voi relua oricând cu plăcere,e aşa cum cu siguranţă voi relua multe din titlurile PS 2 şi, de ce nu, mai sunt două trei încă nejucate...

Sintetizând: În cea de a şasea generaţie de console a existat doar PlayStation 2!

Sega Dreamcast

Istoric: Dreamcast a fost prima consolă din generaţia a şasea, fiind lansată în 1998, înaintea competitorilor: PlayStation 2, XBOX şi Nintendo GameCube. Aceasta avea să aibe o viaţă scurtă, fiind întreruptă în 2001, ca urmare a deciziei celor de la Sega de a înceta producţia de console video. Totuşi consola va fi susţinută până în 2006, perioadă în care vor fi lansate titluri noi. Începând cu 2001 Sega a decis să îşi concentreze întreaga atenţie asupra producerii de softwer-uri.

Impactul pe piaţă: În anul lansării Dreamcast era însă în top: în SUA au fost comandate, înainte de lansare, 300000 de unităţi, acestea fiind urmate de vânzarea altor 500.000 în primele două săptămâni. În consecinţă cei de la Sega pur şi simplu nu puteau ţine pasul cu cererea de pe piaţă. La patru zile de la lansarea din America, Sega încasase 132 de milioane de dolari din vânzări.
Titluri precum Soul Calibur, Sonic Adventure, Power Stone, sau Hydro Thunder au susţinut consola în primul an, alături de titlurile sportive Sega, ce completau un segment important al genurilor de jocuri. În acea perioadă vânzările aveau să urce constant devansându-le pe cele reportate de Nintendo 64. Însă lansarea consolei Playstation 2 a reprezentat începutul sfârşitului pentru Dreamcast.
În ianuarie 2001 Sega anunţa oficial întreruperea producerii de console. În perioada ce a urmat titluri nelansate precum: Propeller Arena, Hellgate, System Shock 2 şi Half-Life au fost transferate către internet în formele lor finale.
Dreamcast va vinde un număr total de 10.6 milioane de unităţi în întraga lume, cel mai vândut titlu fiind desigur Sonic Adventure, cu 2.5 milioane de exemplare vândute până în 2006.

Tehnic: Procesorul avea o capacitate de 200 MHz SH-4 cu un motor graphic de 128-bit. Hardwerul era de tip Power VR2 CLX2, capabil să redea şapte milioane de poligoane pe secundă şi având o filtrare tirlineară. Sistemul afişa 16.78 milioane de culori cu o scanare progresivă la o rezoluţie video de 640 / 480.
Sunetul era asigurat de un processor Yamaha AICA ce opera la o capactate de 45 MHz.
Dreamcast avea 16 MB - 100 MHz de RAM, 8 MB 4x16-bit - 100 MHz video RAM şi 2 MB 16-bit - 66 MHz sunet de RAM. Viteza maximă de rulare a discurilor era de 12x.
A fost lansat cu numeroase accesorii: adaptorul VGA ce permitea ca unitatea să funcţioneze pe televizoarele cu rezoluţie înaltă precum şi pe monitoarele computerelor, cardul de memorie VMU prevăzut cu un mic ecran şi având funcţii diferite pentru o paletă largă de jocuri. Pentru consolă a fost realizat şi un model de pistol (popularitatea acestui accesoriu pare că nu a scăzut nici în prezent). În majoritatea regiunilor Dreamcast era prevăzut cu un modem detaşabil.

Estetic: Consola avea un aspect compact, culorile standard fiind de alb şi gri. Era prevăzută cu două butoane, unul pentru a permite introducerea discului iar al doilea pentru a proni sau stinge aparatul. Modelul cu patru manete pare preluat de la consola Nintendo 64 ce fusese lansată cu doi ani mai devreme. Dincolo de acest amănunt trebuie spus că problema consolei era maneta, pe cât de ciudată pe atât de incomodă. Forma ei nu îţi permitea să ai un control uşor, confortabl, fiind o sursă de iritare cel puţin într-o primă perioadă. Cablul ce pornea din partea inferioară era şi el incomod iar ideea de a introduce cardul de memorie în manetă (chiar dacă prevăzut cu acel mini afişaj) era nereuşită, controlerul dând impresia că este incomplet fără el.

Jocuri: Având în vedere durata limitată de timp în care Dreamcast s-a aflat pe piaţă, numărul relativ redus de titluri, este explicabil. Printre cele mai bune amintesc: Soul Calibur, Project Justice, Sonic Adventure, Resident Evil Code Veronica şi Quake III Arena.

Eu şi consola: Nu am acordat prea multă atenţie ultimei console Sega, însă trebuie să recunosc faptul ca Soul Calibur a fost, şi probabil va rămâne, cel mai jucat titlu de tip VS/ fighting pe care l-am încercat în era 3 d. A urmat Project Justice, la fel de bine realizat şi cu acelaşi gameplay deosebit căruia i se adăuga o abordare întru totul originală. Resident Evil Code Veronica începea să se îndepărteze şi el de sistemul rigid al gameplayului din trecut. Astfel cele câteva titluri pe care le-am jucat, le-am jucat intens. Parte din magie era însă ştirbită de neajunsurile manetei ce putea fi cu mult mai bună...

Sintetizând: În scurta perioadă în care a activat, sistemul Dreamcast a introdus numeroase opţiuni ce aveau să devină standard la unităţile viitoare. Astfel fiecare consolă avea propriul modem cu care puteai naviga pe net sau juca titluri online prin SegaNet (Dreamarena în Europa), asemeni opţiunii Xbox Live din prezent. Au existat o serie de titluri prin care consola a rămas în amintirea jucătorilor din acea perioadă, mulţi întrbându-se cum ar fi evoluat dacă nu ar fi fost retrasă atât de curând de pe piaţă!

Nintendo 64

Istoric: Nintendo 64, abreviat N 64, este a treia consolă Nintendo. Numele provine de la cei 64 de biti, fiind lansată în inunie 1996 în Japonia. De asemenea este ultima consolă a celor de la Nintendo care să utilizeze dischete pentru stocarea jocurilor (GameCube va folosi mini DVDuri iar Wii DVDuri). Responsabili pentru proiect au fost Silicon Graphics alături de MIPS Technologies, ei producând microprocesorul R4300i precum şi hardware-ul 3D al consolei. Iniţial acesta a fost oferit lui Thomas Kalinske, coordonator Sega în America la acea dată, de către James Clark, fondator al Silicon Graphics. Sega a descoperit o serie de probleme, ce ulterior au fost remediate, însă nu înainte ca aceştia să renunţe la colaborare. În august 1993, Nintendo se arată interesat şi astfel "Proiectul Realitate" ia naştere. Numele venea de la convingerea că hardwerul va rivaliza cu cel al computerelor de top ale acelei ere. Designul consolei este făcut public în 1994.

Impactul pe piaţă: Consola este lansată împreună cu două jocuri: Super Mario 64 şi Pilotwings 64, existând şi un al treilea titlu pentru piaţa japoneză, Saikyō Habu Shōgi. Preţul iniţial a fost de 199 de dolari cu următorul slogan: "Ia N, sau Ieşi!". Totuşi în America de Nord sunt vândute abia 500,000 de exemplare în patru luni. Benimaru Itō, producător al titlului EarthBound 64 şi prieten cu Shigeru Miyamoto (creatorul lui Mario), a justificat lipsa popularităţii consolei în Japonia prin absenţa jocurilor de tip RPG. La finele anului 2009, N 64 vânduse 5,54 milioane de unităţi în Japonia, 20,63 milioane în America şi 6,75 milioane în alte regiuni.
Nintendo 64 a avut o serie de puncte slabe datorate limitării tehnologiei 3D, şi al capacităţilor de manufactură. De asemenea texturile reprezentau o altă problemă putând fi suportate doar cele de dimensiuni reduse, ce diminuau şi intensitatea culorilor, acestea trebuind lărgite pentru a acoperii arii întinse. Rezultatul era în general un efect de neclaritate. Spre final producătorii recurgeau la trucuri, pentru a crea impresia unor texturi de dimensiuni mai mari. Perfect Dark, Banjo-Tooie şi Conker's Bad Fur Day sunt cele mai bune exemple, ambele produse de Rare.
Dischetele aveau capacitate diferită, de la 4 MB (e.g. Automobili Lamborghini) la 64 MB (e.g. Conker's Bad Fur Day). Alegerea lor a fost controversată reprezentând unul dintre factorii ce au ţinut pe loc evoluţia consolei. Multe dintre avantajele dischetelor (încărcare rapidă comparativ cu cea a CDurilor, risc minim de piratare, durabilitate şi rezistenţă) nu se manifestau la nivel optim fiind oricum anulate de minusurile incontestabile pe care le aveau, în special costul ridicat de producţie. Cei 64 de MB nu puteau rivaliza cu 640 MB cât era capacitatea unui CD, al cărui cost era mult mai redus. Din acest motiv designerii au făcut eforturi permanente pentru a introduce cât mai multe date într-un spaţiu limitat.
Mulţi dintre producători, precum Square şi Enix s-au îndreptat către PlayStation, ale căror Final Fantasy VII şi Dragon Quest VII trebuiau să se lanseze pe N 64, în vreme ce alţii şi-au redus numărul de lansări. Konami este cel mai bun exemplu cu 13 titluri pentru N 64 şi peste 50 pe PlayStation. În vreme ce titlurile noi erau destul de rare pe N 64, ele se lansau cu o frecvenţă mare pe PS. Cele mai mari succese Nintendo au fost producţii propri sau ale partenerilor apropiaţi precum Rareware.
Procesul de fabricare al dischetelor necesita aproximativ două săptămâni în vreme ce multiplicarea CDurilor dura doar câteva zile. Astfel Nintendo trebuia să intuiască înainte de lansare impactul pe care îl va avea titlul respectiv. În caz contrar riscau fie să rămână cu un stoc nevândut dacă jocul era slab, fie să aibă o cerere neacoperită timp de câteva săptămâni, dacă subestimau popularitatea unui joc.
Titlurile PlayStation nu depăşeau în general 50 de dolari în vreme ce preţul unui titlu Nintendo 64 putea atinge 80 de dolari (e.g.: The Legend of Zelda: Ocarina of Time.)
A fost etichetată drept prima consolă de 64-bit chiar dacă titlul fusese pretins de consola Atari Jaguar ce combina architectura de 64-bit cu două procesoare RISC de 32-bit. Datorită costului ridicat al dischetelor precum şi a lipsei partenerilor Nintendo 64 nu va ocupa un loc dominant pe piaţă. Producţia este întreruptă în anul 2001 pentru a pregăti lansarea consolei GameCube.

Jocuri: În ciuda dificultăţilor Nintendo a lansat o serie de titluri de top precum: GoldenEye 007 şi The Legend of Zelda: Ocarina of Time, cu un replay considerabil, Mario 64 şi Zelda fiind branduri lansate în exclusivitate pe platformele Nintendo. Reuşeşte să atragă publicul matur prin: GoldenEye 007, Star Wars The Empire Strikes Back, Nightmare Creatures, Perfect Dark, Resident Evil 2, Shadow Man, Conker's Bad Fur Day, Duke Nukem: Zero Hour, Mortal Kombat 4, Turok 2: Seeds of Evil etc.

Estetic: Consola a cunoscut cel puţin opt variante de mărimi şi culori diferite, celebre fiind unităţile transparente. Aspectul ei era cât se poate de modern, mai stilat decât cel al consolei Sony. Pentru prima oară o consolă dispunea de patru manete (sistem ce avea să fie preluat ulterior şi la consola GameCube). Dispunea de un buton de pornire precum şi de unul prin care jocul era resetat. Între acestea se găsea spaţiul în care putea fi introdusă extensia de memorie, pentru jocuri precum The Legend of Zelda: Ocarina of Time sau Donky Kong.
Un element caracteristic l-a reprezentat maneta cu formă deosebită dar confortabilă în ciuda numărului mare de butoane (pe lângă cele clasice, A şi B, existau patru butoane mici de culoare galbenă iar în partea superioară încă două după modelul SNES). Ultimul buton era situat sub mânerul central, ideal ca trăgaci în shooters. Chiar dacă sistemul direcţional se menţinea este introdus pentru prima oară stickul, ambele fiind deosebit de receptive.

Tehnic: Procesorul central este de tip NEC VR4300, derivat al MIPS Technologies R4300i. Tranzistorii erau răciţi datorită unei suprafeţe de aluminiu ce făcea contact cu suprafaţa de oţel ce asigura răcirea. Avea o capacitate de 93.75 MHz, fiind cea mai puternică dintre consolele acelei generaţii. Chiar dacă puternic acesta era limitat de o memorie de 250MB/s.
Sistemele audio şi grafic erau susţinute de un co-procesor de 64-bit SGI, "Reality Co-Processor". El folosea un cip de 62.5 MHz divizat în două componente majore: "Reality Drawing Processor" şi "Reality Signal Processor". Cele două comunicau cu un transfer intern de 128-bit ce asigura o bandă de 1.0 GB/s. Cipul grafic beneficia de o filtrare trilineară, ce permitea crearea unor texturi mult mai reuşite decât cele ale consolei Saturn sau Playstation.
Ultima componentă majoră este memoria (RAM). Nintendo 64 a fost prima consolă modernă ce a implementat subsistemul de memorie unificat, înlocuindu-l pe cel divizat (E.g.: audio şi video). Memoria dispunea de 4 megabyte RAMBUS RDRAM (ce putea fi mărită cu 8 MB prin Expansion Pak), 9-bit de informaţie la 500 MHz cu un maxim de bandă de 562.5 MB/s.
Cipul grafic executa o filtrare trilineară motiv pentru care texturile erau mult mai bune decât cele alei consolei Saturn sau chiar Playstation.

Eu şi consola: Chiar dacă nu am fost cucerit de Mario 64, consola celor de la Nintendo m-a atras poate la fel de mult ca Playstation. Personal diferenţele grafice mi se par de necontestat, fiind clară supremaţia Nintendo. Am avut parte de momente unice experimentând diferite tipuri de jocuri: Automobili Lamborghini, al doilea joc de curse pe care l-am îndrăgit după Ridge Racer 4, singurul joc de fotbal care m-a cucerit a fost International Superstar Soccer 64 (mult peste titlurile vremii şi chiar peste cele ce au urmat), Goldeneye unul dintre cele mai bune shooteruri ale vremii şi care mi-a creat o adevărată dependenţă, Star Wars T.E.S.B., ce combina cu succes diferite genuri precum şi Body Harvest un joc îndrăzneţ pentru acea vreme. Era o plăcere să testezi o manetă ce se adapta atât de uşor unor tipuri diferite de jocuri şi care aducea prospeţime prin controlul oferit de stick (ce permitea faimoasa rotire a lui Bowser în Mario 64)!

Sintetizând: Dintre consolele generaţiei a cincea Nintendo 64 a fost ultima ce a intrat în competiţie fiind şi cea mai avansată din punct de vedere tehnologic. Totuşi capacitatea limitată de stocare a datelor a avut un efect negativ ce a limitat şansele consolei de a ocupa un loc de vârf pe piaţă. Nintendo a vândut 32,93 de milioane de unităţi în întreaga lume, cel mai achiziţionat joc fiind desigur Super Mario 64 (11 milioane de exemplare până în anul 2003).

PlayStation

Istoric: PlayStation, prescurtat oficial PS şi uneori PSX, face parte din a cincea generaţie de console, cu o capacitate de 32 de biti, lansată de Sony Computer Entertainment pe 2 decembrie 1994.

Primul concept PlayStation îşi are originile în anul 1986. Încă din epoca Famicom Nintendo încercase să aplice tehnologia bazată pe discuri însă întâmpinase probleme. Sistemul de scriere al discurilor magnetice, deţinut de Fanicom, putea fi cu uşurinţă şters, afectând deci durabilitatea acestuia şi fiind în acelaşi timp lipsite de orice tip de protecţie. Astfel sistemul CDROM/XA, produs de Sony - Philips şi care nu avea aceste probleme, atrage atenţia celor de la Nintendo. El combina cu succes informaţiile audio, video şi datele computerizate putând fi accesate simultan. Din acest motiv Nintendo semnează un contract cu Sony în vederea producerii unui adaptor similar pentru SNES. Ken Kutaragi, ulterior cunoscut ca părintele PlayStation, fusese cel care crease pentru Nintendo procesorul Sony SPC-700.
Totuşi Nintendo va renunţa la proiect deoarece contractul dădea celor de la Sony un monopol total asupra jocurilor pe care SNES le-ar fi lansat cu acest dispozitiv. Ulterior acestui moment cei de la Sony s-au gândit să folosească datele obţinute până în acel punct pentru a crea o consolă individuală. Drept urmare Nintendo dă în judecată Sony susţinând că produsul le aparţine, afirmaţi respinse însă de judecători. Astfel primul model PlayStation apare în octombrie 1991. Se vor produce însă doar 200 de unităţi.

Impactul pe piaţă: Lansarea oficială va avea loc în Japonia pe 3 decembrie 1994 şi pe 29 septembrie 1995 în Europa. Preţul era de 299 USD.
În plus consola avea capacitatea de a citi cdurile audio, ce puteau fi accesate, asemeni cardului de memorie (128 kB capacitate de stocare), dintr-un meniu disponibil la aprinderea unităţii. Sony a vândut în total 102 milioane de console PlayStation, cel mai vândut joc fiind Gran Turismo cu 10,85 milioane de unităţi.
Jeffrey Brand, profesor în comunicare la Universitatea Bond, susţine că PlayStation a reaprins imaginaţia noastră prin jocurile video. Un sondaj demonstrează că majoritatea intervievaţilor aleg consola PS ca fiind produsul Sony favorit. Producţia a fost oprită în mod oficial în data de 23 martie 2006.

Jocuri: Consola Sony a produs titluri spectaculoase pentru fiecare tip de jucător, unele fiind atât de reuşite încât au atras şi fani ai altor genuri. Printre numeroasele titluri ce s-au evidenţiat în acea perioadă amintesc: Final Fantasy VII (ce readuce cunoscuta serie în prim plan), Ridge Racer 4 (un joc de curse complet ce nu poate trece neobservat), Metal Gear Solid (ce deschide o seria de spionaj profundă şi deosebit de complexă), Tekken 3 (cu o abordare diferită a stilului de tip VS), Soul Reaver şi Medievil (ambele cu puternice influenţe medievale dar şi strălucite prin originalitate), Medal of Honor (serie ce va cucerii iubitorii de shootere realiste) etc.

Estetic: Consola a cunoscut mai multe variante rezultatul estetic fiind reducerea dimensiunilor iar cel economic reducerea costurilor prin eliminarea sau comprimarea anumitor piese precum şi optimizarea funcţiilor. În imagine este prezentat modelul slim al consolei PS, ceva mai mic decât cel original şi care a fost disponibil în diferite culori (cea standard fiind o nuanţă de gri). Acesta avea un design modernist, marginile fuseseră şi ele rotunjite pentru a spori imaginea de consolă a viitorului. Maneta, practic neschimbată în cele trei generaţii, este una dintre cele mai comode, după cea SNES şi al cărei model l-a avut ca punct de plecare. Pe lângă cele patru butoane orientate clasic, există încă patru în partea superioară, perfect accesibile măinilor. Iniţial a fost disponibil doar sistemul direcţional clasic însă la scurt timp este introdus sistemul DualShock, cu două trepte de vibrare, uşoară şi puternică, în funcţie de evenimentele din joc, precum şi cele două stickuri. Sistemul se asemăna cu cel folosit pentru consola Nintendo 64 - Rumble Pak. Cablul era confortabil având 2 metri lungime.

Tehnic: Playstation folosea un procesor central de tip R3051 cu un cip RISC de 32 biti rulând la 33.8688 MHz. Afişa 360,000 de poligoane umbrite pe secundă şi 180,000 poligoane texturate luminoase. Din punct de vedere grafic procesa separat elementele 2D faţă de cele principale de tip 3D. Putea afişa un număr maxim de 16.7 milioane de culori. Rezoluţia varia între 256 × 224 şi 640 × 480. Sunetul suporta până la 24 de canale cu o rată de până la 44.1 kHz şi 512 kB de memorie. Unitate CD-ROM 2x (două viteze) cu un maxim de informaţie de 300 kB pe secundă. Putea citi cdurile audio.
Iniţial au existat o serie de probleme legate de senzorul de citire al cdurilor. Din cauza materialului folosit se formau anumite locuri ce mutau lentila de citire a cdului. Ulterioe s-a folosit un material diferit ce rezolva problema.
Au existat unităţi care săreau efectiv peste anumite etape video sau care produceau zgomote puternice în timpul rulării jocurilor. Acestea se datorau sistemului prost de ventilaţie ce ducea la supraîncălzirea plasticului din jurul discului. O soluţie extremă era cea de a întoarce consola cu baza în sus, unii jucători recurgând chiar la lovirea consolei pentru a depăşi problema.
Apariţia cipului de modare a permis consolei să citească atât versiunile PAL ale jocurilor cât şi NTSC dar a creat şi posibilitatea de a juca titluri copiate cu ajutorul unui cd writer obişnuit. În ultima perioadă aproape oricine, cu cunoştinţe minime, putea efectua această modare, ducând la o inflaţie uriaşă a jocurilor copiate. Sony îşi luase iniţial o serie de precauţii ce făceau dificilă copierea cdurilor. Discurile aveau o suprafaţă de plastic neagră ce se spunea că putea fi citită doar cu ajutorul sistemului Sony însă ulterior teza a fost infirmată. Totuşi discurile erau inscripţionate cu un cod de patru cifre care dacă nu era acceptat de cipul ce efectua verificarea jocul nu putea fi accesat.

Eu şi consola: Jocurile de tip 3d ce au precedat era PlayStation nu mi-au atras câtuşi de puţin atenţia însă odată cu aceasta stilul m-a intrigat. Am fost uimit de filmuleţele pe care le aveau unele titluri precum Soul Blade sau Tenchu 2. Jocuri precum Metal Gear Solid au avut un impact deosebit de intens asupra mea, Akuji şi Soul Reaver m-au fermecat, am fost atras pentru prima oara de un racer – Ridge Racer 4. Chiar şi jocuri precum Gauntlets mi-au oferit momente de neuitat, atâta timp cât le parcurgeam la dublu. Aceasta a fost perioada în care am prins gustul seriei Medal of Honor pe care am continuat-o pe PC, alături de Call of Duty. După mult timp am descoperit o manetă ideală, ca cea a consolei Super Nintendo. Nu în ultimul rând colecţiile 2d, lansate pe PS, au fost o bună ocazie pentru rememorarea multor legende! Zecile de ore petrecute în faţa televizorului precum şi jocurile parcurse mi-au demonstrat că ceva se schimba în lumea pe care o iubeam atât de mult...

Sintetizând: PlayStation a fost prima platformă care după nouă ani şi şase luni de la lansare a reuşit să vândă peste 100 de milioane de unităţi. Din 2009 PlayStation ocupă locul 7 din 25 de poziţii reprezentând cele mai bune console din toate timpurile, conform topului IGN.

NEO GEO

Istoric: Sistemul NEO GEO a funcţionat în sălilea de arcades pe bază de casete şi ca sistem video / consolă începând cu 1990, sub patronajul companiei japoneze SNK. A fost catalogată drept o consolă foarte scumpă, fiind cunoscută şi sub numele de Sistemul de Divertisment Avansat. Serii consacrate ale companiei SNK precum: Fatal Fury, The King of Fighters, Metal Slug şi Samurai Shodown, au fost lansate şi pe această consolă reproducând cu fidelitate titlurile din sălile de jocuri.

Tehnic: Hardwer-ul avea capacitatea de a reda imagini 2 d extrem de intense în culori. A fost catalogată ca având 24 biti, cu toate că tehnic era o consolă de 16 biti. Era prevăzută cu un sistem asemănător cardului de memorie prin care se putea salva progresul obţinut pentru a fi reluat la o dată ulterioră.
Jocurile aveau o capacitate de până la 330 megabiţi afişând textul: "MAX 330 MEGA PRO-GEAR SPEC" la pornire. Unele titluri, precum Top Hunter, cu peste 100 megabiţi umpleau ecranul cu o animaţie ce proclama: "THE 100 MEGA SHOCK!". Ulterior memoria a fost mărită la 716 Mbit.
Procesor principal era de tip Motorola 68000 - 16-bit rulând la 12 MHz şi un coprocesor Zilog Z80 de 8 biti rulând la 4 MHz. Acesta din urmă era folosit pentru procesarea sunetului. Putea afişa 4096 de culori şi 380 de spriteuri individuale concomitent pe ecran, în vreme ce cipul de sunet Yamaha YM2610 ofera 15 canale de sunet din care 7 specifice efectelor sonore digitalizate. Totuşi rezoluţia era uşor sub cea a jocurilor din epocă fiind uşor mai întunecată.
Spre deosebire de majoritatea consolelor din epocă, NEO GEO nu a folosit layere de fundal. În schimb s-au bazat exclusiv pe desenarea spriturilor pentru a alcătui fundalul jocurilor.

Estetic: Având în vedere memoria de care dispunea precum şi identitatea dintre titlurile lansate pe arcades şi cele de pe consolă, aşteptările tind către imaginea unui aparat greoi, incomod. Însă, după cum se poate observa în imagine, echipa SNK a reuşit să pună întreaga informaţie într-un sistem compact plin de sitl şi simplitate. Culorile sunt bine alese, atât roşul butoanelor cât şi auriul folosit pentru titlu.
Manetele aveau dimensiuni de 280mm lungime, 190mm lăţime şi 95mm înălţime. Ele erau prevăzute cu aceleaşi patru butoane existente şi în sălile de arcades. Totuşi importarea joystickului (firesc în sălile de jocuri) nu părea potrivită pentru manetele consolei, manevrarea lor fiind incomodă din câte îmi pot imagina.

Jocuri: Compania SNK a creat unele dintre cele mai deosebite titluri ale epocii 2 d, fiind de departe favorita mea în materie. Dintre numeroasele titluri de succes menţionez: Fatal Fury Real Boot, The King of Fighters, Metal Slug, Samurai Shodown, Kizuna Encounter Super Tag Battle, Top Hunter, Last Blade, Ninja Masters şi nu în ultimul rand Samurai Shodown RPG, lansat pe NEO GEO CD.

Impactul pe piaţă: Iniţial consola putea fi doar închiriată în stabilimente comerciale precum camere de hotel, baruri sau restaurante. Când studiile de piaţă au demonstrat că unii jucători ar fi dispuşi să cumpere o consolă la preţul de 650 de dolari, SNK decide să se extindă şi în idustria consolelor video pentru acasă.
Lansarea oficială a avut loc pe 31 ianuarie 1990 în Osaka, Japonia. Prin comparaţie cu celelalte console de 16 biti, grafica NEO GEO, precum şi sunetul, erau cu mult superioare. Mai mult, titlurile lansate pe consolă erau transpuneri perfecte ale celor disponibile în sălile de arcades.
În SUA preţul iniţial a fost de 599 de dolari, incluzând două manete şi un joc, fie Baseball Stars Professional ori NAM -1975. Totuşi preţul a urcat fiind în final de 649.99 dolari. Acest pachet a fost cunoscut drept "Sistemul de Aur". Ulterior a fost întărit prin adăugarea lui Magician Lord şi Fatal Fury. A existat şi un "Sistem de Argint" disponibil la un preţ de 399.99 dolari, cu o manetă şi fără niciun joc. Preţul minim al diferitelor dichete era situat undeva la 200 de dolari. Cu astfel de preţuri mulţi jucători nu şi-au putut permite consola ce a rămas accesibilă doar unei pieţe cu un capital crescut.
Ultimul joc lansat oficial pentru consola NEO GEO a fost Samurai Shodown V Special, în anul 2004. SNK decide să abandoneze producţia şi datorită politicii privind dischetele video, pe care le considera parte din cauzele ce au determinat falimentul din 2001. Astfel, la finele anului 1997 încetează vânzarile consolei, continuând însă lansarea de noi jocuri, atât în sălile de arcades cât şi pentru consolă, timp de încă 8 ani.
Pe data de 31 august 2007 SNK încetează să mai repare consolele Neo Geo, însă vor repara în continuarea unităţile din sălile de jocuri.
Dacă luăm în considerare anul de lansare, 1990, şi anul în care se comercializează ultimul joc, 2004, consola Neo Geo s-a bucurat de o continuitatea de 14 ani, devenind cel mai longeviv sistem de tip arcades / consolă video din istorie.
În februarie 2007 Nintendo anunţă lansarea unor jocuri NEO GEO pe consola Virtuală Wii. Primele trei titluri au fost: Fatal Fury, Art of Fighting şi World Heroes. Jocurile Neo Geo costă 900 de puncte Nintendo, echivalentul lor fiind de 9 dolari. Asemănător politicii Nintendo, o serie de jocuri Neo Geo sunt disponibile şi pe Xbox Live Arcade. Până în iulie 2009 au fost lansate: Fatal Fury Special, Samurai Shodown II, Metal Slug 3, Garou: Mark of the Wolves şi The King of Fighters '98. Se pare că şi PSP va importa o serie de astfel de titluri.

Eu şi consola: Datorită preţului sporit şi a pieţei reduse nu am avut ocazia să testez cu propriile simţuri consola NEO GEO. Pe de altă parte titlurile celor de la SNK îmi sunt mai mult decât cunoscute, aşa cum am menţionat mai sus. În cele din urmă am reuşit să joc şi Samurai Shodown RPG, titlu excelent, disponibil iniţial doar în varianta CD a consolei.

Sintetizând: SNK a optat pentru un preţ ridicat ce a ţinut consola în afara pieţei largi. Chiar şi aşa o puternică influenţă a stilului Neo Geo a dus la crearea unui adevărat cult, permiţându-i astfel să reziste mai mult decât popularele Super Nintendo şi Sega Mega Drive / Genesis.
Chiar şi în era 3 d, în care hardwerul NEO GEO nu mai poate ţine pasul, el rămâne competitiv în sălile de arcades, mai ales în Japonia, datorită unor noi titluri ale francizei The King of Fighters, ce determină o adevărată euforie la fiecare nouă lansare, în stil 2 d.
În 2009 websitul IGN publica toupul primelor 25 de console de top din toate timpurile, consola NEOGEO ocupa locul 19.

Sega Genesis

Istoric: Sistemul Mega Drive face parte din a patra generaţie de consolele şi a fost lansat de Sega în 1988 - Japonia şi 1990 - Europa. În America de Nord consola a avut numele de Sega Genesis. Ea a fost a cincea consolă a celor de la Sega urmând lui Sega Master System, cu care era compatibil.

Chiar dacă Master System a fost un succes în Europa nu a reuşit să se impună în America de Nord şi Japonia, unde în anii ‘80, Nintendo deţinea monopolul. În paralel, în sălile de jocuri Sega System 16 era un succes. Hayao Nakayama, coordonatorul Sega din epocă, decide ca noua consolă să folosească un sistem similar de 16 biti.

Tehnic: Genesis era dotat cu un procesor de tip Motorola 68000 16/32-biţi rulând la 7.67 MHz. Memorie era de 64K RAM, 64K video RAM. Afişa o paletă de 512 culori, din care pe ecran 64 (mod normal) sau 183 (mod umbră/lumină). Spriteuri maxime ce puteau fi afişate pe ecran: 80 (320-pixeli) sau 64 (256-pixeli).
Sunetul era susţinut de Yamaha YM2612, cu cinci canale FM şi unul FM/PCM şi 4 canale Programmable Sound Generator.
În 1991, Sega anunţă adaptorul Mega-CD. Acesta avea memorie mai mare, un chip de sunet suplimentar şi grafică înbunătăţită (similar modulului 7 de la SNES). Totuşi diferenţa esenţială consta în mărimea jocurilor ce puteau fi suportate. Casetele tipice aveau o capacitate de 8 până la 16 megabiţi, în vreme ce CD-ROM-ul suporta 640 megabţi. A fost asociat cu titluri precum Sonic CD şi Night Trap, însă a vândut sub aşteptări.
În iunie 1994 este prezentat sistemul 32X ca fiind "Intrarea unui om sărac în generaţia viitoare de jocuri video." Iniţial fusese conceput ca o consolă însă producătorii au fost convinşi să îl transforme în adaptor pentru Genesis. Chiar şi cu o memorie mai mare acesta nu a atras nici consumatorii nici producătorii, având în vedere că lansarea noului Saturn fusese anunţată pentru anul următor.

Estetic: În imagine se poate observa ultimul model Genesis, împreună cu cele două adaptoare. Culoarea neagră îi conferea o oarecare distincţie ce susţinea imaginea, intens promovată, de consolă serioasă. Iniţial maneta Mega Drive era prevăzută cu trei butoane principale şi cu un buton de Start, folosit în general pentru a pune jocul pe pauză. În 1993 este lansată versiunea cu şase butoane, odată cu titlul celor de la Capcom, Street Fighter II: Special Champion Edition (ambele în imagine). Spre deosebire de primul model acesta era puţin mai mic şi se asemăna cu designul butoanelor de arcades ale jocurilor de fighting. Ambele aveau o formă rotunjită. S-au mai comercializat pistolul Menacer, în replică la Super Scope de la SNES, precum si alte anexe lipsite de popularitate.

Jocuri: Printre cele mai bune titluri, importate de pe arcades, se numărau: Altered Beast, Golden Axe şi Ghouls 'n Ghosts, demonstrând cât de aproape era experienţa Genesis de cea simţită în sălile de jocuri. Sonic the Hedgehog, apărut în 1991 a fost un succes, imaginea mascotei Sega devenind cunoscută pe întreg continentul. Printre alte titluri de succes: Castlevania Blood Lines, Contra Hard Corps, Ristar etc.

Impactul pe piaţă: Sega încearcă iniţial o colaborare cu Atari pentru distribuirea consolelor în SUA, dar negocierile nu se concretizează într-un accord. Genesis se lansează la 15 septembrie 1989, la un preţ de 190 de dolari, cu zece mai puţin decât plănuiseră iniţial. După lansarea din 30 noiembrie 1990, din Europa, Mega Drive devine o consolă populară, asemeni predecesorului său. Sloganurile cele mai cunoscute au fost: "Pentru a fi bun e nevoie de secole, pentru a fi atât de bun e nevoie de SEGA!" şi "Cu cât te joci mai mult, cu atât devine mai tare!" alături fiind poza unui bărbat care zdruncina maneta.
La finele lui 1995, în Japonia, Mega Drive nu reuşise să se impună dar Saturn zdrobea momentan consola PlayStation, a celor de la Sony. Drept urmare Nakayama decide să întrerupă producţia Mega Drive. Această hotărâre era logică pe piaţa din Japonia dar dezastruoasă în America de Nord unde Genesis era mult peste Saturn în vânzări. Spre deosebire de Sega, Nintendo s-a concentrate asupra jocurilor de 16 biţi reportând cel mai lucrativ sezon din industrie.
În 1998, Sega transmite licenţa Mega Drive către Majesco relansând consola. Majesco a început să vândă milioanele de dischete rămase pe stoc împreună cu al doilea model Genesis, până la lansarea celui de al treilea tip. Sega Mega Drive va fi retras de pe piaţa europeană în anul 1998. În aceeaşi dată este oprită şi producţia lui Sega Master System, pentru a permite promovarea noului Saturn.

Eu şi consola: Nu am avut niciodată o consolă Sega însă am jucat în diferite ocazii titlurile Genesis. Trebuie spus că atunci când am văzut viteza lui Sonic, pentru prima dată pe Sega Master System, am fost uluit. Am jucat cu plăcere o serie de titluri de pe această consolă însă nu mi-a plăcut ideea adaptoarelor greoaie şi care, aşa cum s-a dovedit, nu au produs rezultatul scontat. Manetele nu au fost la fel de fine şi precise precum cele de la SNES, direcţiile (crucea) fiind unite, iar cele trei, ulterior şase butoane, erau în general inutile, excepţie făcând doar câteva titluri. Poate designul aparent mai ‘cool’, cucerea tinerii vremii (adică pe noi aştia de acum, 25-35 de ani) însă privind comparativ, aleg în continuare consola Super Nintendo cu nuanţele ei de gri, consola 2d ideală pentru mine!

Sintetizând: Genesis a fost cea mai de success consolă a celor de la Sega. Unele jocuri se bucură şi azi de popularitate printre fanii retro, multe fiind disponibile şi pe sistemele online: Wii Virtual Console, Xbox Live Arcade sau PlayStation Network. În acelaşi timp lansarea lui, în paralel cu cea a consolei SNES, a determinat primul război de console din istorie, marcând punctul de vârf în producţia jocurilor 2d.

Super Nintendo

Istoric: Consola Super Nintendo (SNES) avea o capacitate de 16 biţi fiind lansată între anii 1990 şi 1993. Ea beneficia de o grafică şi de un sunet avansat în comparaţie cu orice altă consolă din acea perioadă.

Tehnic: Super Nintendo era dotat cu un procesor de tip 5A22, cu un nucleu de 16-biţi. Deţinea 64 KB SRAM pentru depozitarea datelor video, 544 biţi memorie pentru stocarea spriteurilor şi 512 bytes de RAM pentru stocarea paletelor de culori. Imaginile erau afişate la 256 sau 512 pixeli rezoluţie orizontală şi 224, 239, 448, sau 478 vertical. Avea un spaţiu de 15-bit RGB pentru culori, dintr-un total de 32,768 culori posibile. Grafica dispunea de 128 sprituri şi până la 4 layere de fundal, din combinaţii de 8x8 pixeli. Layerele de fundal variau între 32x32 şi 128x128, fiecare pe una dintre cele două fundaluri (îndepărtat - apropiat) şi folosind una dintre cele 8 palete.
Sistemul audio era format dintr-un sistem Sony de 8-biti, 64 kB SRAM şi 64 biţi boot ROM. Acesta era aproape independent de restul sistemului cu o putere de 24.576 MHz atât în sistemul NTSC cât şi PAL.
Super FX a fost proiectat pentru a îndeplinii funcţiile pe care CPUul principal nu ar fi putut să le realizeze în condiţii optime. Iniţial cipul a fost folosit pentru a crea lumi 3d având la bază poligoane, texturi, precum şi lumini si umbre. El avea şi capacitatea de a îmbunătăţii grafica jocurilor 2d.

Estetic: Designul este realizat de Masayuki Uemura, cel responsabil şi de estetica primului produs Nintendo. Este consola cu aspectul cel mai reuşit din generaţia 2d, fiind stilată, compactă şi în culori gri închis-deschis. Maneta evolua de la sistemul NES cu două butoane centrale în plus şi două în părţile superioare. Designul acesteia era unul ergonomic. Diverse console ulterioare au preluat elemente ale manetei SNES, inclusiv PlayStation, Dreamcast, Xbox, şi maneta Wii clasică. Cu adevărat cea mai confortabilă manetă de până în acel moment, oferind un control total!

Jocuri: Lansarea nu a fost însoţită de un număr mare de jocuri, însă cele alese au avut greutate: Super Mario World, F-Zero, Pilotwings (ce evidenţia "Modulul 7" de redare pseudo-3D), SimCity şi Gradius III. La acestea se adaugă superba colecţie Mario All Stars, ce includea toate titlurile lansate pe NES, dar care acum beneficiau de o grafică mult îmbunătăţită. La scurt timp urmează Super Mario World 2, ce încheie generaţia 2d a seriei.
În noiembrie 1994 se lansează Donkey Kong Country, un joc platformă cu modele 3d. Cu o grafică detaliată şi o muzică de excepţie jocul rivalizează cu cele lansate pe diferitele console de 32 de biţi. În ultimele 45 de zile ale anului, jocul vinde 6.1 millioane de exemplare, cea mai rapidă vânzare din istoria consolelor video, de până la acel moment.

Impactul pe piaţă: Consola a fost lansat în Japonia pe data de 21 noiembrie 1990 la preţul de 210 dollari. Stocul iniţial de 300.000 de exemplare s-a epuizat în câteva ore iar agitaţia socială a determinat guvernul japonez să ceară producătorilor de console, ca pe viitor, lansarea acestora pe piaţă să aibă loc la finele săptămânilor. Organizaţia mafiotă Yakuza a fost şi ea interesată de consolă existând tentative de furt asupra transporturilor.
Super Nintendo îşi detronează competitorii principali şi cucereşte supremaţia în Japonia, acest lucru fiind posibil şi datorită colaborării strânse cu firme precum Capcom, Konami sau Tecmo. Rivalitatea dintre Nintendo şi Sega a dus la cel mai mare război din istoria jocurilor video. Sega Genesis avea atuul unor reclame dinamice, ce uneori atacau competitorii şi titluri ce ţinteau un public mai matur. Totuşi SNES reuşeşte să deţină prima conversie a clasicului lansat de Capcom pe arcades Street Fighter II, cu un an înaintea consolei celor de la Sega. Astfel, în 1992, în ciuda titlurilor numeroase şi a preţurilor mai mici practicate de Sega, cele două console erau la egalitate. După câţiva ani de dispute SNES cucereşte locul întâi, rămânând popular şi în era de 32 de biţi.
Nintendo a dus o politică de cenzură a violenţei din jocuri, dovandă fiind varianta Mortal Kombat, lansată pe SNES. Genesis a menţinut violenţa şocantă în epocă, a jocului, depăşind Nintendo cu o rată de 3-4 la 1 în vânzări. Lucrurile se schimbă în decembrie 1993 prin întrunirea dintre Asociaţia Interactivă de Software Digital precum şi de Comisia Calificativă de Software Interactiv. Astfel apar calificativele specifice fiecărui joc, menite să redea conţinutul violent al jocului în cauză. În aceste circumstanţe Nintendo renunţă la cenzură şi lansează Mortal Kombat II, întocmai ca varianta sângeroasă de pe arcades şi, de această dată, superioare celei de pe Sega.
În America producţia încetează în 1992 în vreme ce în Japonia consola se va vinde până în septembrie 2003, ultimele jocuri fiind create în anul 2000. 49.10 milioane de console s-au vândut în întreaga lume (23.35 în America si 17.17 în Japonia). Fără a egala succesul NES - 61.91 de milioane, SNES a fost cea mai vândută consolă din acea generaţie. Sega Genesis ocupa locul doi cu 29–30 de milioane de unităţi vândute.

Eu şi consola: Sunt fericitul posesor al unui Super Nintendo în perfectă stare de funcţionare, păstrat în condiţii foarte bune. De asemenea deţin discheta Mario All Stars plus Mario World, aceasta fiind cumpărată cu jocul. A doua dischetă este TMNT in Time. Firma Nintendo a fost asociată cu seria Mario iar magia lor a fost retrăită de ’’n’’ ori prin titlurile clasice refăcute, dar şi prin cele noi. De asemenea am jucat înnebunit Donkey Kong Country, ale cărui reclame fabuloase le vedeam la TV. Potenţialul şi farmecul numeroaselor titluri de top pe care le-am parcurs este absolut, aceasta fiind pentru mine consola ideală a generaţiei 2d.

Sintetizând: În ciuda rivalităţii cu Sega Genesis, sistemul SNES a reprezentat un succes global devenind cea mai vândută consolă de 16 biţi. Popularitatea ei este de actualitate şi în prezent pentru fani, colecţionari, jucători retro şi adepţi ai sistemelor de emulare. Ea îşi demonstrează clar potenţialul reuşind să fie conpetitivă cu consolele de 32 biţi. Astfel mesajul era clar: primele console de 32 de biţi aveau puţine de oferit în comparaţie cu SNES, ce a continuat să influenţeze generaţiile viitoare. Locul ei în vârful consolelor 2d este unul de netăgăduit!

Nintendo

Istoric: A treia generaţie de jocuri video începe în 1983 cu lansarea pe piaţă a sistemului Nintendo. Este prima oară când o consolă va fi etichetată după numărul de bits, respectiv 8. Este generaţia în care au fost create cele mai cunoscute titluri din toate timpurile în frunte cu Super Mario Bros. Mulţi consideră această generaţie ca fiind prima din istorie deoarece odată cu Nintendo a început industria jocurilor video aşa cum o cunoaştem în prezent.

Tehnic: Nintendo avea o capacitate de 8 bits. Suporta până la cinci canale audio cu o capacitate cuprinsă între 54 Hz şi 28 kHz, ulterior updatată până la 56 kHz. Iniţial a beneficiat de un cip de protecţie contra jocurilor fără licenţă. Această protecţie se anihila de către ‚‚întreprinzătorii’’ ce deschizând consola tăiau al patrulea picioruş al cipului, mărind astfel şansele de a juca titlurile nelicenţiate sau modificate. O problemă serioasă a reprezentat-o clipirea ledului roşu de alimentare ce ducea la resetarea jocului. Odată cu trecerea timpului, avânt conectori slabi simpla apăsare a butonului putea cauza defecţiunea în cauză. Jucătorii au încercat diferite metodepentru a remedia defecţiunea: să sufle pe lamela dischetei, să apese în mod repetat butonul de alimentare, să şteargă conectorii cu alcool şi chiar să lingă contactele slabe!! Ultimele două metode duceau des la defecţiuni ale consolei motiv pentru care în 1989 Nintendo a comercializat un kit de curăţare automată. O altă revizie a schimbat tipul de alimentare directă a manetelor adăugând de asemenea butoanele start & select şi celei de a doua manete.

Estetic: Consola Nintendo avea un model compact şi elegant. Era prevăzută cu două butoane, unul pentru a permite alimentarea iar al doilea pentru resetarea jocurilor. Dischetele, se introduceau orizontal, asemeni casetelor video după care se lăsa în jos o uşiţă de protecţie. Culorile consolei alternau între gri, crem şi negru, dându-i un aer modern. Un accesoriu iniţial a fost pistolul Zapper, însă cu puţine jocuri populare. Cât priveşte manetele, acestea au devenit un simbol Nintendo, folosit în prezent la aspectul produselor gen: Game Boy Advance şi Game Boy Micro. Ele erau prevăzute cu patru butoane: două rotunde A & B, de culoare roşie, specifice fiecărui joc şi două negre, start & select. În plus Gunpei Yokoi a înlocuit joystickul rigid de până atunci cu sistemul direcţional în formă de cruce. Controlul era fantastic, atât ca receptivitate precum şi din punct de vedere al comodităţii. Acest model a influenţat în mod definitiv următoarele tipuri de manete.

Jocuri: Cultural, Nintendo a reprezentat punctul de plecare al multor jocuri proeminente, dintre care multe au devenit sinonime cu marca ce le-a consacrat. Avem în vedere seria Super Mario Bros, probabil cel mai fascinant joc de aventură clasic ce reuşeşte să ne uimească şi în prezent. Urmează celebrele Final Fantasy, The Legend of Zelda, Mega Man, Castlevania, Metal Gear şi Metroid. Este prima oară când jocurile video aveau un traseu progresiv şi complex, cu o poveste şi un gameplay fascinant.

Impactul pe piaţă: Nintendo Entertainment System (NES) / Family Computer (Famicom) a avut de departe cele mai mari vânzări ale generaţiei sale în America de Nord şi Japonia. Din 18 octombrie 1985 şi până în 1995 au fost vândute 61.91 de milioane de console. Până în 1999 Super Mario Bros a vândut 40.23 de milioane de unităţi iar Super Mario Bros 3, atinge 3.18 milioane în 2003. Acest lucru s-a datorat titlurilor solide menţionate mai sus şi politicii Nintendo conform căreia un joc trebuia să fie titlu exclusiv cel puţin doi ani. Totuşi au existat probleme datorită unui cip care ducea la întreruperea sistemului, aspect ce a descurajat vânzările într-o primă fază. Nintendo a purtat o serie de negocieri cu compania Atari în vederea unei colaborări, însă acestea au rămas fără rezultat când Nintendo a lansat primul joc Donkey Kong şi pe o consolă rivală celor de la Atari. În această perioadă se face simţită rivalitatea cu sistemul Sega, ce avea să devină legendară. Sega se impune în Europa, unde Nintendo nu îşi crease monopolul, precum şi în Brazilia şi Australia. O problemă serioasă au reprezentat-o şi produsele contrafăcute, populare mai ales în regiunile în care consola nu fusese lansată. Acestea chiar dacă aveau modele uşor diferite rulau în principiu aceleaşi jocuri! Datorită împuţinării titlurilor noi, precum şi a scăderii vânzărilor, Nintendo şi-a oprit producţia în SUA în 1995. Spre finalul anilor ’90 Sega îşi retrage în totalitatea prima consola de pe piaţă în vreme ce în Japonia sistemele Famicom au produs unităţi până în anul 2003 acestea fiind reparate până în noiembrie 2007!!

Eu şi consola: Dintre toate consolele pe care le-am jucat pe parcursul anilor, cel mai mult timp l-am investit în jocurile produse de Nintendo în cea de a treia generaţie. Am jucat zeci şi zeci de jocuri printre care şi seria Mario, Castlevania, Contra, Teenage Mutant Ninja Turtles, Ninja Gaiden pe parcursul unor ani serioşi! Creativitatea a fost în acea perioadă la cotele cele mai înalte! Prima dischetă era cu trei jocuri, unică pentru cele lansate de Nintendo: Super Mario, Tetris plus un joc din seria Neketsu cu fotbal. Şi eu am resetat de nenumărate ori jocul şi am suflat în lamelele dischetelor. Unele dischete după ce erau introduse orizontal trebuiau şi apăsate pentru a funcţiona, motiv pentru care am considerat mult timp jocul Terminator 2 defect. Am fost impresionat de modelul acela de consolă şi de fineţea manetelor, motiv pentru care am rămas un adept al produselor Nintendo în rivalitatea lor cu Sega. Ulterior am deţinut şi câteva variante piratate, numite la noi Terminator şi care au fost prilej de nenumărate schimburi cu prietenii. Jocurile erau identice însă puteai da şi peste titluri modificate/contrafăcute iar consolele erau incomparabile calitativ cu bijuteria creată de Nintendo. Încă mai deţin o discheta Nintendo originală!

Sintetizând: Nintendo a schimbat piaţa jocurilor vidoe pentru totdeauna! Când Nintendo a fost lansat, ulterior crizei suferite în industria de gen în 1983, era practic imposibil să vinzi o consolă în magazine. La cinci ani distanţă, în 1988, industria jocurilor video era o industrie de miliarde de dolari. Nintendo a fost prima companie care a încercat să colaboreze cu altele din industrie şi prima care a implementat metode contra pirateriei din sistem. Astfel Nintendo nu numai că şi-a asigurat locul între consolele dominante ale vremii dar a tranşat definitiv supremaţia japoneză în industria jocurilor video!