Ninja Gaiden Trilogy

Ninja Gaiden Trilogy conține episoadele lansate inițial pe consola Nintendo și care creaseră un val de euforie printre fanii jocurilor de acțiune. Nici prezenta ediție nu a fost trecută cu vederea, fiind un nou prilej pentru a parcurge o serie cu adevărat unică. Este drept că aceasta nu a fost o ediție de lux, a se vedea Super Mario All Stars, existând totuși o intensificare a culorilor din joc și o remediere a puținelor buguri grafice existente în varianta NES. De asemenea un scurt pasaj, destul de interesant, în care la mici intervale de timp stagiul era învăluit în întuneric, personajul riscând să alunece în una din gropile pe care le avea de depășit, lipsea.
Seria a avut o poveste captivantă, prezentată prin intermediul unor imagini deosebite, în stilul specific celor de la Techno, autorii seriei Capitan Tsubasa. În primul titlu protagonistul, în prezent celebrul Ryo Hayabusa, primește o scrisoare din care află că tatăl său a fost ucis într-un duel. Decis să elucideze misterul va fi implicat într-o luptă pentru obținerea celor două statuete în formă de demon, dorite de forțele răului pentru a readuce în lume un demon legendar, și de agenți ai guvernului ce doresc să-i oprească. Acest fir epic se continuă și în episodul doi în care un puternic vrăjitor dorește să trezească demonul, sperând să îi controleze puterea. Desigur Ryu începe lupta sperând că evenimentele din primul titlu nu se vor repeta. În N.G. 3, Ryu este atras în conspirația unei facțiuni militare ce construia androizi având la bază structura demonilor din primul conflict.
Modul de joc este accesibil, atractiv și nu în ultimul rând cizelat. Structura a fost doar îmbunătățită, nucleul rămânând neschimbat pe parcursul seriei. Un buton era specific săriturilor, iar al doilea genera lovitura cu sabie. Pentru a folosi una dintre tehnicile magice era suficient să ți apăsată ”sus” pe sistemul direcțional și să apeși butonul specific atacului. Pe ecran aveai afișat punctajul, care la anumite scoruri îți acorda o viață în plus, atacul magic, pe care îl dețineai în momentul respectiv, precum și viața (identică cu cea a inamicului de stagiu, aspect pe care l-am apreciat mereu la acest tip de jocuri). Atracția principală o reprezentau tehnicile ninja ce variau de la shuriken, flăcări direcționate în diagonală-sus, un scut protector sau o tehnică devastatoare prin care Ryu își lovea inamicul prin rotire cu sabia. În titlurile următoare unele atacuri au fost păstrate însă se introduc altele noi: umbrele ce executau aceleași atacuri cu ale tale, iar dacă erau bine poziționate puteau tripla în intensitate orce atac pe care îl executai, sfere de foc direcționate în diagonală-jos. În ultimul titlu atracția principală a fost reprezentată de posibilitatea upgradării sabiei, aceasta având o rază de acțiune sporită. Încă de la început Ryu se putea prinde de pereți, însă în episoadele următoare acesta se putea deplasa în voie pe diferite platforme, oferind o mai mare mobilitate.
Nivelurile erau întinse, împărțite pe secțiuni și diverse: orașe, peșteri, fortărețe, ținuturi înghțate, munți, uzine etc. Inamicii variau de la bătăuși la soldați, animale, păsări și demoni cu o dificultate progresivă. Specific acestei serii a fost faptul că Ryu avea de înfruntat consecutiv trei adversari principali: în primele două titluri aceștia reprezentau în general încarnări ale demonului la care se adăuga tatăl lui Ryu, aflat sub controlul statuetei, iar în ultimul episod cei trei reprezentau apogeul creației tehnologice. Ca dificultate primul Ninja Gaiden se evidenția cu un stagiu final necruțător, chiar frustrant, având în vedere că al doilea inamic avea atacuri puternice, iar în cazul în care cei trei nu erau eliminați, chiar dacă nu era necesar să îi reiei, trebuia să reparcurgi nivelul. N.G. 2 este cel mai echilibrat și poate cel mai bun din serie, atât ca structură, dificultate, tehnici, cât și ca întindere. Ultimul episod este cel mai tehnic, ușor repetitiv în anumite porțiuni, dar plin de satisfacții în momentul în care foloseai sabia upgradată. Acesta a avut și cel mai scăzut grad de dificultate.
Coloana sonoră a fost variată, plină de ritm și originalitate. În prezenta ediție unele dintre piesele inițiale au fost remixate.
Dincolo de precizarea inițială grafica era solidă, modelele personajelor erau bine individualizate, în vreme ce multitudinea elementelor de pe ecran nu încetinea jocul.
Cele de mai sus recomandă trilogia drept o ediție ce merită să se afle în colecția fiecărui jucător cu tradiție!

NOTA: 9.50