Donkey Kong Country

Acesta este probabil cel mai mediatizat titlu al consolei Super Nintendo. Îmi amintesc şi astăzi cum priveam stupefiat reclamele de pe posturile italiene ce prezentau, în 1994, ţinutul lui Donkey Kong. Povestea este simplă dar eficientă. În vreme ce leneveau celor doi fraţi Kong li se fură rezerva de banane. Sub îndrumarea bunicului lor, care pe parcursul nivelurilor te ajută oferindu-ţi în schimbul unui anumit număr de banane colectate un anumit număr de vieţi. Astfel începe o aventură nebunească, unică până în acel moment! Sistemul de joc nu era complicat: aveai posibilitatea de a alterna între cei doi fraţi, precum şi de a juca concomitent alături de un prieten. Personajele puteau sări, având şi un atac prin rostogolire. La acestea se adăugau abilităţile pe care cei doi le aveau atunci când controlau diferite animale (ex. celebrul rinocer sau struţul). Chiar dacă aveau aceleaşi atacuri ele erau individualizate: fratele mai mic era ceva mai rapid şi putea sări mai mult în vreme ce al doilea era mai puternic (fiind singurul ce putea elimina inamicii de talie mare sărindu-le în cap). Jocul era structurat pe o hartă imensă (gen Super Mario World) ce reprezenta întraga insulă. Cei doi aveau de parcurs mai întâi jungla din jurul cabanei, apoi plaja, rezervaţia de vulturi cu pădurea din jur, muntele, fabrica şi în cele din urmă vulcanul! Toate aceste zone erau împărţite în mai multe secţiuni, având la final câte un inamic principal. Aceştia, chiar dacă reveneau spre final ceva mai dificili, erau pentru acea vreme impresionanţi. Uimitoare erau şi locurile pe care trebuia să le parcurgi, diversitatea fiind asigurată. Acestea erau presărate cu diferite secrete sau zone ascunse, fiind un deliciu să le descoperi. Euforia era atinsă pentru prima oară în nivelul din mină, unde începe prima cursă nebună, în vagoanele ce păreau adevărate maşini de curse. Acestea se reeditau ulterior în trasee mult mai complicate ve îţi testau la maxim reflexele şi, de ce să nu recunoaştem şi nervii! Jocul oferea posibilitatea de a-ţi salva progresul în diferite puncte (respectiv la standul unei maimuţici deosebit de sexy). Durata necesară parcurgerii era una peste medie şi foarte antrenantă. Grafica era de top, concurând doar cu cea din Super Mario World, fiind parcă şi mai impresionantă în momente precum cele din mină, în clipele în care soarele apunea la mijlocul nivelului, în munţii în care ninsoarea te orbea etc. De asemenea modelele cu influenţe 3d le depăşeau pe cele din seria Mario. Atât personajele principale cât şi majoritatea celor întâlnite erau structurate astfel încât să pară tridimensionale. Culorile erau şi ele spectaculoase iar prezentarea celor doi fraţi, pe cât de originală pe atât de hazlie, (cel mare purta o cravată roşie în vreme ce al doilea purta o bluză şi o şapcă roşie pe care părea să fie scris Nintendo) nu se lăsa mai prejos. Coloana sonoră şi-a câştigat un loc alături de cea din seria Mario, renumită pentru conotaţiile ce te trimit cu gândul la triburile de sălbatici. Tobele aveau şi ele un ritm deosebit, celelalte sunete de fundal fiind la înălţime! Valoarea de replay era absolută în epocă şi solidă ulterior. În prezent ea este diminuată de apariţia ultimei capodopere din serie, lansată pe Nintendo Wii, Donkey Kong Returns (ce este în principiu varianta refăcută a primului titlu).

NOTA: 10/10