Crash ca titlu de aventură este strâns legat de consola Sony. Cu toate astea titlu nu m-a atras in epoca PS. Îl vedeam ca pe un Mario 3D, cu mai puţin farmec şi chiar mai simplu. Nu mă dezic de cele de mai sus dar admit faptul că acest episod lansat pe PS 2 face excepţie de la serie.
Cortex, inamicul lui Crash, ajutat de maleficii lui acoliţi, vrea să transforme toate animalele pădurii în monştrii. Astfel, pentru a-l opri şi pentru a-şi salva sora răpită de Cortex, eroul nostru îşi începe aventura. Povestea este plină de umor şi personaje ingenioase care merg drept la ţintă.
În materie de gameplay Crash of the Titans ne pune la dispoziţie o serie de combouri ce se pot upgrada pe parcursul jocului în funcţie de mojoul adunat de la inamici sau din diferite locuri din natura. Chiar şi aşa jocul ar fi fost destul de competitiv însa urmează inovaţia. Atunci când inamicii sunt atacati deasupra lor apare o stea (viaţa acestora). Dacă aplici suficiente lovituri aceştia vor fi ameţiţi iar Crash va putea să le pună pe chip masca magică. Din acest moment animalul respectiv va fi controlat şi îl veţi putea folosi împotriva celorlalţi atacatori. Fiecare animal are o serie de combouri şi un atac mai puternic ce necesită un timp pentru a fi executat. Invoţia introdusă în gameplay este spectaculoasă iar varietatea creaturilor ce pot fi subjugate puterii măştii este cât se poate de mare. Mai mult, pentru a putea învinge un animal foarte puternic sau chiar un inamic principal este nevoie de subjugarea în prealabil a unei alte creaturi, mai apropiată ca nivel de cel al inamicului tău. În acest fel jocul creează o legătură între capacitatea de acontrola animalele şi posibilitatea de a învinge anumiţi inamici. De aici rezultă un gameplay care nu poate fi considerat în niciun punct monoton. În plus, pe lângă folosirea măştii pentru a bloca atacurile, aceasta se foloseşte pe post de skateboard în anumite porţiuni ale jocului ce reprezintă adevărate curse printre obstacole. Spre deosebire de titlurile precedente controlul măştii este acum mult mai simplu, lipsit de rigiditatea din trecut. De altfel întregul control al personajului a evoluat fiecare mişcare fiind cu mult mai fluidă şi mai detaliată. Crash mai beneficia de sistemul de lock on, folosit doar cu o serie de animale care dispuneau de atacuri de la distanţă. Acesta era uşor de folosit şi cu o arie de atac ce acoperea întreg ecranul.
Inamicii principali sunt bine individualizaţi, chiar dacă nu foarte numeroşi. Printre ei Cortex, nepoata acestuia şi desigur masca malefică, rudă cu masca lui Crash. La această secţiune am de făcut o apreciere: aş fi preferat ca Masca malefică să fie cea pe care o înfrunţi la finalul jocului. Desigur lupta cu nepoata lui Cortex se impune prin firul epic însă Masca ar fi reprezentat un nemesis mai potrivit. Eventual puteau să fie consecutivi, ceea ce sporea şi dificultatea. În final argumentul suprem: nepoata lui Cortex nu prezintă probleme, este chiar simplă, pe când Masca mi-a tocat nervii şi recunosc...vieţile. După primele două lovituri reuşite împotriva măştii trebuie să îţi alegi cu mare atenţie momentul pentru a ataca altfel vei fi sortit eşecului. Prin comparaţie în lupta finală este suficient să subjugi o gorilă-scorpion, ce poate ţine cu succes gardă împotriva razei devastatoare a robotului. Restul vine de la sine...
I.A. este accesibilă oricui pe primul nivel de dificultate şi ceva mai pretenţios pe normal în lupta cu masca malefică. Ultimul nivel de dificultate este cel mai provocator meritând să fie aprofundat.
Camera nu dezamăgeşte avandu-l mereu în centrul atenţiei pe Crash. Jocul este linear însă are o întindere satisfacătoare şi este presărat cu noi descoperiri.
Titlul revoluţionează seria la acest capitol, personajele fiind redesenate. Cu această ocazie echipa şi-a axat eforturile pe obţinerea unei expresivităţi cât mai profunde. Munca lor a fost răsplătită, după mine, o astfel de expresivitate este unică cel puţin la jocurile de gen.
Lumea lui Crash este înfăţişată în culori luminoase, cu plante şi animale ce par rupte dintr-un film de animaţie. Interpretarea actorilor dă autenticitate replicilor pline de haz puse pe seama personajelor. Coloana sonoră este ritmată având corespondent în acţiunea din acel moment a jocului. De remarcat este şi sincronizarea audio-video, ce nu prezintă decalaje.
Cum am menţionat jocul are diferite grade de dificultate la care se adaugă o serie de obiecte ce pot fi adunate pe parcursul jocului. Fiecărui obiect îi corespunde un bonus ce poate fi vizionat ulterior. De menţionat aici sunt şi aşa numitele obiective secundare, precum dobândirea titlului de Minion Master, obţinut prin învingerea tuturor inamicilor de acest gen dintr-un stagiu. Jocul poate fi parcurs şi la dublu începând cu stagiul al treilea când Crash işi salvează clona. Aceste elemente, la care se adaugă farmecul persistent al jocului sunt suficiente pentru a asigura un replay ce merită notă maximă.
Crash of the Titans este un joc de aventură solid, plin de umor, spirit inovator şi cu un mare grad de diversitate. Îl consider lider al genului său şi cred că nu va fi uşor surclasat, nici chiar de următorul titlu al seriei, Mind over Mutant.
Gen: acţiune.
Cortex, inamicul lui Crash, ajutat de maleficii lui acoliţi, vrea să transforme toate animalele pădurii în monştrii. Astfel, pentru a-l opri şi pentru a-şi salva sora răpită de Cortex, eroul nostru îşi începe aventura. Povestea este plină de umor şi personaje ingenioase care merg drept la ţintă.
În materie de gameplay Crash of the Titans ne pune la dispoziţie o serie de combouri ce se pot upgrada pe parcursul jocului în funcţie de mojoul adunat de la inamici sau din diferite locuri din natura. Chiar şi aşa jocul ar fi fost destul de competitiv însa urmează inovaţia. Atunci când inamicii sunt atacati deasupra lor apare o stea (viaţa acestora). Dacă aplici suficiente lovituri aceştia vor fi ameţiţi iar Crash va putea să le pună pe chip masca magică. Din acest moment animalul respectiv va fi controlat şi îl veţi putea folosi împotriva celorlalţi atacatori. Fiecare animal are o serie de combouri şi un atac mai puternic ce necesită un timp pentru a fi executat. Invoţia introdusă în gameplay este spectaculoasă iar varietatea creaturilor ce pot fi subjugate puterii măştii este cât se poate de mare. Mai mult, pentru a putea învinge un animal foarte puternic sau chiar un inamic principal este nevoie de subjugarea în prealabil a unei alte creaturi, mai apropiată ca nivel de cel al inamicului tău. În acest fel jocul creează o legătură între capacitatea de acontrola animalele şi posibilitatea de a învinge anumiţi inamici. De aici rezultă un gameplay care nu poate fi considerat în niciun punct monoton. În plus, pe lângă folosirea măştii pentru a bloca atacurile, aceasta se foloseşte pe post de skateboard în anumite porţiuni ale jocului ce reprezintă adevărate curse printre obstacole. Spre deosebire de titlurile precedente controlul măştii este acum mult mai simplu, lipsit de rigiditatea din trecut. De altfel întregul control al personajului a evoluat fiecare mişcare fiind cu mult mai fluidă şi mai detaliată. Crash mai beneficia de sistemul de lock on, folosit doar cu o serie de animale care dispuneau de atacuri de la distanţă. Acesta era uşor de folosit şi cu o arie de atac ce acoperea întreg ecranul.
Inamicii principali sunt bine individualizaţi, chiar dacă nu foarte numeroşi. Printre ei Cortex, nepoata acestuia şi desigur masca malefică, rudă cu masca lui Crash. La această secţiune am de făcut o apreciere: aş fi preferat ca Masca malefică să fie cea pe care o înfrunţi la finalul jocului. Desigur lupta cu nepoata lui Cortex se impune prin firul epic însă Masca ar fi reprezentat un nemesis mai potrivit. Eventual puteau să fie consecutivi, ceea ce sporea şi dificultatea. În final argumentul suprem: nepoata lui Cortex nu prezintă probleme, este chiar simplă, pe când Masca mi-a tocat nervii şi recunosc...vieţile. După primele două lovituri reuşite împotriva măştii trebuie să îţi alegi cu mare atenţie momentul pentru a ataca altfel vei fi sortit eşecului. Prin comparaţie în lupta finală este suficient să subjugi o gorilă-scorpion, ce poate ţine cu succes gardă împotriva razei devastatoare a robotului. Restul vine de la sine...
I.A. este accesibilă oricui pe primul nivel de dificultate şi ceva mai pretenţios pe normal în lupta cu masca malefică. Ultimul nivel de dificultate este cel mai provocator meritând să fie aprofundat.
Camera nu dezamăgeşte avandu-l mereu în centrul atenţiei pe Crash. Jocul este linear însă are o întindere satisfacătoare şi este presărat cu noi descoperiri.
Titlul revoluţionează seria la acest capitol, personajele fiind redesenate. Cu această ocazie echipa şi-a axat eforturile pe obţinerea unei expresivităţi cât mai profunde. Munca lor a fost răsplătită, după mine, o astfel de expresivitate este unică cel puţin la jocurile de gen.
Lumea lui Crash este înfăţişată în culori luminoase, cu plante şi animale ce par rupte dintr-un film de animaţie. Interpretarea actorilor dă autenticitate replicilor pline de haz puse pe seama personajelor. Coloana sonoră este ritmată având corespondent în acţiunea din acel moment a jocului. De remarcat este şi sincronizarea audio-video, ce nu prezintă decalaje.
Cum am menţionat jocul are diferite grade de dificultate la care se adaugă o serie de obiecte ce pot fi adunate pe parcursul jocului. Fiecărui obiect îi corespunde un bonus ce poate fi vizionat ulterior. De menţionat aici sunt şi aşa numitele obiective secundare, precum dobândirea titlului de Minion Master, obţinut prin învingerea tuturor inamicilor de acest gen dintr-un stagiu. Jocul poate fi parcurs şi la dublu începând cu stagiul al treilea când Crash işi salvează clona. Aceste elemente, la care se adaugă farmecul persistent al jocului sunt suficiente pentru a asigura un replay ce merită notă maximă.
Crash of the Titans este un joc de aventură solid, plin de umor, spirit inovator şi cu un mare grad de diversitate. Îl consider lider al genului său şi cred că nu va fi uşor surclasat, nici chiar de următorul titlu al seriei, Mind over Mutant.
Gen: acţiune.
MEDIE: 10/10
Postări
0 comentarii on "Crash of the Titans"
Trimiteți un comentariu