Vanquish

Se pare că indiferent de timp sau spațiu SUA se află în război rece/ cald cu Rusia. Cam asta e și ideea din Vanquish ce ne prezintă un ofițer rus, labil psihic, care distruge fără remușcări un oraș american. Dacă cererile lui nu sunt îndeplinite catastrofa se va repeta. Dar America nu poate permite așa ceva! Drept națiune salvatoare (cum pare că s-a autointitulat), trimite o echipă specială pe stația orbitală unde se află inamicul.
Câteva jocuri politice de culise ar vrea să salveze ceva din banalul narativ însă personajele clișeatice/ necredibile nu ajută deloc. Dacă ești familiarizat cu animția japoneză vei recunoaște stilul din acest joc cu iz de Cowboy Bebop. Totuși protagonistul cucerește, asemeni personajului principal din serialul amintit (cu care se și aseamănă), ceilalți se zbat pentru a convinge, sfârșind (culmea!) prin a deruta! Bucurați-vă de momentele în care erou își savurează țigarea, sunt cele mai bune din cel mai slab capitol al acestui joc!

Cea mai puternică armă este chiar costumul pe care îl poarți. Un prototip în materie de armură, acesta combină protecția cu viteza extremă, oferind o mobilitate nemaiîntâlnită într-un shooter de acest gen! Folosind mecanica promovată de Gears of War și care s-a răspândit cu repeziciune printre jocurile 3rd person, Vanquish adaugă un singur element: viteza. Cu ajutorul propulsoarelor din costum te poți deplasa de la un punct fortificat la altul iar dacă îți asumi riscul poți ucide și câțiva inamici în acest timp. Da, există un risc! În aceste momente ești mult mai vulnerabil (în ciuda sistemului slow motion ce îți mărește șansele de a doborî adversarul) riscând tu însuți să fi eliminat mai ușor. Totuși această opțiune va deveni deliciul jocului, mărind nespus mobilitatea și doza de adrenalină. Poți deține concomitent patru arme, pe care costumul le transformă ( într-un mod estetic) din una în alta, după bunul tău plac. Ai posibilitatea de a arunca grenade, iar pentru situația în care ai rămâne fără muniție sau ai permite unui adversar să se apropie prea mult, îl poți întâmpina cu o serie de lovituri devastatoare și de efect.
În cele cinci ore ale campaniei vei fi însoțit de echipa trimisă pentru a distruge stația orbitală. Trebuie spus că băieții nu sunt deloc incompetenți, inteligența lor fiind la înălțime. Atunci când unul dintre ei este rănit ai posibilitatea să mergi să îl ajuți primind în schimb ceva muniție sau chiar o armă. Este folosit sistemul în care deși nu deții o viață propriu-zisă, dacă te expui prea mult focului inamic vei muri. Cu toate acestea există raze energetice ale anumitor roboți ce te pot ucide la prima atingere iar sistemul de ascundere după diferitele platforme nu te apără de toate atacurile! Jocul, așa cum îl recomandă și prezentarea sa unică, este unul de acțiune continuă însă abordarea inamicilor poate fi diferită, în funcție de armele folosite sau de punctul care este vizat în distrugerea lor. Astfel cei mai puternici pot fi dezmembrați, avariați până în punctul în care jocul inițiază automat un minigame sau pot fi supuși unui asediu tactic ce, după ceva mai mult timp, îi va distruge complet.
Fiecare clipă a jocului este trăită cu intensitate iar acțiunea continuă se îmbină cu mobilitatea: acum asediezi o fortificație inamică iar în momentul următor străbați în viteză anumite porțiuni ale stației orbitale. Pentru a ne convinge că pot oferi și ceva în plus producătorii ne pun în fața unui nivel stealth, în care pe măsură ce platforma pe care te afli te aduce mai aproape de destinație, cu ajutorul puștii cu lunetă, trebuie să elimini camerele de supraveghere, în caz contrar rezultatul nefiind prea plăcut pentru tine. Acest episod este plin de savoare în mijlocul evenimentelor explozive din acest titlu. Există un moment (tipic japonez) în care surprinzi câțiva droizi dansând frenetic pe ritmuri alerte, asta până apari în mijlocul lor. Personal am găsit acest moment original și de efect.
Jocul îți dă posibilitatea să schimbi gradele de dificultate în timpul campaniei, opțiune de dorit deoarece nici primele nu îți lasă prea mult loc pentru manevre inamicii fiind agresivi încă din primul nivel.
Adversarii sunt variați și cât se poate de logici în atacuri, de asemenea dau dovadă de o I.A. solidă. Cei de nivel sunt de cele mai multe ori adevărați titani moderni, ce te vor impresiona atât prin mărime cât și prin atacuri și mobilitate.

Admirație generală! Fiecare robot se bucură de un grad ridicat de detaliu, animațiile sunt bogate iar combinația de felurite metale și sticlă ce alcătuiesc stația orbitală, o transformă într-o mini planetă capabilă să ofere o varietate incontestabilă! Ea este evidentă în vreme ce asediezi fortărețe inamice, explorezi tunele imense, escaladezi planuri înclinate sau te deplasezi la bordul diferitelor platforme! Efectul slow motion, chiar dacă întâlnit și în alte titluri, pare cu totul nou fiind desăvârșit! La final menționez filmulețele de rezoluție înaltă, adevărate momente artistice!

Cred că în Vanquish se aud cele mai numeroase șuierături și explozii, ce combinate cu o coloană sonoră reușită fac alte shootere să se retragă timid într-un colț. Rezultatul este o atmosferă ce te transpune în totalitate în mijlocul evenimentelor. De unde vine nemulțumirea? Ca orice adaptare a unui proiect gândit în limba japoneză, vocile actorilor americani sunt nepotrivite pentru aspectul sau atitudinea personajelor, gândite evident în stil japonez. Să nu se înțeleagă de aici că interpretarea este proastă, nu, ea este una mediocră, însă care vitregește atmosfera. Ne este oferită și varianta japoneză însă subtitrarea se lasă așteptată...

Sistemul de joc, prezentarea, gradele de dificultate, nevoia de adrenalină, statisticile de final de nivel precum și diferitele tehnici de înfruntare a inamicului (în special a roboților uriași) te vor face să revi periodic la acest titlu!
Vanquish oferă exact ceea ce a promis: cinci ore de acțiune de zile mari!

MEDIA: 9/10

Gen: acţiune.