Diablo II a fost singurul joc, exclusiv pe PC, care nu numai că s-a ridicat la nivelul jocurilor de pe console dar a reuşit să-mi creeze o adevărată dependenţă!
În primul episod un luptător rătăcitor ajunge în satul Tristam unde localnicii erau terorizaţi de demonii care, apăruţi de nicăieri, îi decimau fără milă. Decis să pună capăt acestei situaţii luptătorul îl va confrunta pe Diablo însuşi, pe care, după mari eforturi, reuşeşte să îl învingă. Totuşi printre rămăşiţele sale se află Piatra Sufletului, un cristal în care este concentrată energia lui malefică. Neputănd să o distrugă luptătorul o ia cu el şi decide să mai rămână o vreme în satul unde acum era tratat ca un erou.
Al doilea episod continuă povestea misteriosului luptător prin relatările unui bătrân ce pare închis la azilul de nebuni. El explică înstrăinarea treptată a eroului şi cum a asistat la revenirea celor trei demoni primari în lume: Diablo, Baal şi Mefisto. În paralele cu aceste relatări, însă numai până la un punct, se petrece aventura din prezentul titlu, eroii fiind în urma luptătorului rătăcitor şi înfruntând creaturile ce par a reveni la viaţă în urma acestuia.
Acest joc este, prin multitudinea de elemente pe care le conţine, cu adevărat complex.
Iniţial va trebui să alegi un personaj dintre cele şapte clase disponibile (cinci iniţiale şi două specifice pachetului extins), fiecare având abilităţi structurate pe trei ramuri.
Vrăjitoarea este o femeie care prin studiul textelor străvechi a reuşit să controleze forţele naturii. Atacurile ei sunt structurate în funcţie de elementul ales, respectiv: foc, gheaţă şi fulgere. Este recomandată pentru jucătorii începători fiind accesibilă şi puternică.
Magul este învăluit în mister, el îşi poate blestema adversarii, poate invoca diferite creaturi, deţine o serie de atacuri bazate pe otrăvuri şi manipularea substanţelor osoase.
Amazoana face parte dintr-un clan de luptătoare renumite pentru abilităţile lor. Un prim grup de atacuri priveşte iscusinţa în lupta cu arcul. Urmează o serie de puteri ce conferă atribute magice şi în final abilităţile în lupta cu suliţa. Este eficientă pe distanţe mari.
Paladinul este un ostaş credincios, motiv pentru care atacurile sale se bazează pe rugăciuni ce îi conferă diferite aure, atât ofensive cât şi defensive. La acestea se adaugă o categorie de abilităţi specifice luptei. Este un personaj echilibrat.
Barbarul se bazează pe forţa brută. O primă structură îţi permite să upgradezi măestria lui în lupta cu diferite obiecte, fiind singurul personaj capabil să poarte două arme concomitent. O altă ramură se bazează pe talente în luptă, iar ultima pe capacitatea lui de a găsi poţiuni şi de a intimida inamicii. Îl recomandat celor care pun accent pe atacurile directe.
Druidul este un personaj solitar dar într-o perfectă comuniune cu natura. El poate invoca diferite animale, se poate metamorfoza şi în cele din urmă poate controla elementele naturii. Combină puterea vrăjitoarei cu rezistenţa barbarului, recomandat pentru începători.
Asasina este o luptătoare de elită care aşteaptă confortabil la adăpostul umbrelor. Abilităţile sunt sructurate pe arte marţiale, discipol al umbrelor (prin care îţi upgradezi talentele de asasin putând invoca chiar şi o dublură a ta) şi în final capcanele ce sunt extrem de eficiente, fiind acţionate de la distanţă. Ideală pentru cei ce nu se mulţumesc cu amazoana.
În partea de jos a ecranului sunt două globuri: unul roşu - viaţa, altul albastru - mana. Există o bară de stamină ce scade pe măsură ce personajul aleargă şi una corespunzătoare experienţei. Atunci când atingi un nou nivel vei primi un punct ce trebuie distribuit unui talent specific din cele trei ramuri precum şi cinci puncte ce pot fi distribuite după cum apreciezi: putere, dexteritate, vitalitate, mană. Aceste atribute sunt comune celor şapte clase însă dozarea lor se face logic: nu vei mări prea mult puterea fizică a vrăjitoarei aşa cum nu vei mări excesiv nici mana barbarului. Aceste elemente influenţează şi alte atribute precum stamina, abilitatea de a putea purta anumite armuri etc. Tot din mini panou poţi accesa un meniu cu situaţia generală a personajului tău (atribute comune şi rezistenţa la diferite elemente: foc, gheaţă, otravă, fulgere etc.) Urmează un panou cu talentele tale, unul cu obiectele deţinute asupra ta, inclusiv arme şi armuri. Poţi accesa şi harta zonei în care te afli.
Parte din armură sunt şi diferitele tipuri de centuri pe care le poţi găsi. Pe lângă posibilitatea de a avea puteri magice acestea îţi asigură un anumit număr de spaţii în care îţi păstrezi licorile regeneratoare (viaţă, mană, stamină sau antidoturi). În fiecare act al jocului vei începe într-un oraş unde se află cufărul tău. În el vei lăsa surplusul de obiecte ce sunt prea preţioase pentru a fi vândute sau aruncate. Oraşul este un refugiu dar şi un loc în care poţi afla informaţii sau primii misiuni. Orice fierărie îţi va repara armele şi armura pentru preţul potrivit ori îţi va oferi spre vânzare altele noi. Vei putea tocmi mercenari, aceştia putând fi upgradaţi asemeni ţie, purtând armuri, arme etc.
Din actul al doilea vei deţine cubul Horadric, o adevărată comoară: el poate fi folosit ca spaţiu de depozitare dar în acelaşi timp poate transforma obiecte de acelaşi gen într-un singur obiect superior (ex. 3 poţiuni mici în una medie, 3 pietre magice în una de nivel superior etc.) precum şi alte combinaţii mult mai complexe.
Atunci când personajul tău moare el pierde o parte din galbenii pe care îi are cu el. De asemenea vei apărea în oraş fără nici un obiect pe care îl aveai echipat în momentul luptei. Totuşi dacă vei reuşi să recuperezi propriul tău cadavru vei redobândi şi obiectele pierdute, ÎNSĂ trebuie să faci acest lucru la prima încercare altfel acestea se pierd definitiv!
Există două tipuri de pergamene, unele ce formează un portal care te va transporta înapoi în oraş şi un al doilea tip ce identifică obiectele necunoscute. Vei găsi pietre pretioase cu efecte diferite în funcţie de obiectul cu care le uneşti (ex. un rubin într-o armă va adăuga foc la unele lovituri pe când în armură va creşte viaţa iar în scut rezistenţa la foc etc). Alte astfel de elemente sunt runele bijuteriile şi craniile. Talismanele au diferite forme şi dacă sunt păstrate asupra ta îţi conferă un anumit bonus. Pe lângă armele ce variază de la bâte până la cele mai antice paloşe vei putea folosi şi licori ofensive. Elementele de armura au diferite proprietăţi, unele fac parte dintr-un set producând un bonus special. Fiecare clasă de luptători are arme precum şi armuri specifice, acestea neputând fi purtate de ceilalţi. Pe ultimele grade de dificultate (coşmar şi iad) pot fi descoperite obiecte rare şi armuri de elita.
O singură iritare minoră în tot acest gameplay superb: uneori se poate întâmpla ca nevoia imediată să te determine să uneşti diferite obiecte, fie cu armuri fie cu arme. Ulterior poţi găsi o armură sau armă mult mai puternică dar în care nu vei mai putea pune obiectele (poate foarte rare) pe care le-ai unit deja cu obiectul în cauză.
Jocul este construit în stilul 2D al jocurilor acţiune RPG. Din acest motiv el este încă bun în materie de grafică, devenind clasic. E drept că la momentul actual nu mai este de top, conturul unor personaje, precum şi rezoluţia suportată fiind uşor îmbătrânite. Totuşi jocul oferă destule puncte forte: culori, efecte foarte reuşite în ceea ce priveşte puterile magice şi mai ales un efort, ieşit din comun, pentru a schimba înfăţişarea fiecărui personaj atunci când poartă o piesă de armură nouă. Actul V, practic pachetul extins al jocului, debutează cu un filmuleţ net superior celorlalte şi desigur cu o grafică evoluată, în care interacţiunea cu mediul a crescut vizibil.
Vocile din acest joc sunt deosebite, fiecare având profunzime şi personalitate. Ele nu numai că dau autenticitate dar te transpun în totalitate în acea epocă medievală. Replicile şi dialogurile sunt bine alese, potrivite cu natura fiecărui personaj. Efectele din timpul luptelor sunt şi ele reuşite reproducând cu succes atât sunetul armelor cât şi al forţelor magice. Coloana sonoră induce tensiune iar uneori are pasaje apocaliptice.
Dacă în primele 20 de minute nu ştergi jocul este probabil să fi prizonierul lui pentru foarte mult timp. Iniţial o să vrei să-l termini cu personajul tău preferat, apoi vei dori să le testezi şi pe celelalte. Dacă le epuizezi deja ai prins gustul jocului şi vei dori să upgradezi cât mai mult abilităţile cele mai puternice, pe care le accesezi spre finalul primului joc. Ulterior jucând celelalte două grade de dificultate în care inamicii sunt mult mai rezistenţi la vrăji iar imunitatea ta scade, vei porni în căutarea armurilor şi a obiectelor care să te facă mult mai puternic încât să poţi înainta. Vei deveni uşor uşor obsedat de crearea cristalelor perfecte şi de completarea seturilor unice de armuri. Personajul tău va fi mai puternic dar şi provocările vor creşte. La toate astea se adaugă opţiunea online în care cei care se cred luptătorii absoluţi pot înfrunta jucători care susţin contrariul.
Diablo II Lord of Destruction este un titlu legendar printre împătimiţii genului acţiune – RPG, în vreme ce restul jucătorilor nu pot decât să îl respecte. Genialitatea lui rezidă în capacitatea de a crea personaje extrem de variate dar perfect echilibrate, de a construii un cadru epic pentru această confruntare, de a introduce elemente ce asigură un replay aproape infinit şi, nu în ultimul rând, de a reuşi să atragă pasionaţi din alte ramuri ale jocurilor video şi care în mod normal nu ar fi fost interesaţi de un astfel de joc!
MEDIE: 9.50/10
Gen: acţiune-RPG.
Defiance este din păcate ultimul episod al unei serii medievale, de excepţie, cu vampiri. Legacy of Kain reuneşte două titluri: Blood Omen ce spune povestea lui Kain, nobilul ce devine vampir şi Soul Reaver, avându-l personaj principal pe Raziel, unul din generalii (aparent renegaţi) ai lui Kain, ce caută răzbunare.
Postări
