Tomb Raider E 3

Fani sau nu ai seriei Tomb Raider, niciunul dintre noi nu poate ignora ultimul titlu, ce urmează a fi lansat la sfârșitul acestui an, în mod evident ca un competitor pentru Uncharted 3. Din imaginile prezentate în cadrul E 3 Nate are de ce să aibă emoții. Jocul pare survival-ul perfect ce ne ispitește să descoperim originile unei legende!

Street Fighter 4

A fost cândva Street Fighter 2, primul joc de tip VS! Cu toţii am privit uimiţi la primele sfere de energie şi la tipologiile de luptători prezenţi pe ecran. Capcom probabil nici nu îşi imagina ce va urma şi cât de mult se va extinde acest gen.
Dar din 1990 au trecut mai bine de 20 de ani iar genul a evoluat în diferite direcţii: Tekken 6 şi Soul Calibur 4 sunt liderii absoluţi ai stilului 3 d iar Mortal Kombat a revenit cu un excelent titlu având la bază mecanica din era 2 dar cu o grafică de invidiat. Ultimele două titluri The King of Fighters au animaţii superbe demonstrând că şi acest stil poate evolua fără a adăuga încă o dimensiune! Ne întrebăm deci unde se situează seria Street Fighter după numeroase titluri ?

POVESTE: 7/10

Povestea a fost mereu ambiguă şi nu atât de interesantă precum cea a seriei rivale, The King of Fighters, lucru recunoscut chiar de fanii Street Fighter. Astfel nici de la S.F. IV nu puteam avea mari aşteptări. Luptele se dau pentru a opri unul dintre soldaţii cibernetici din armata eternului Bison. Acesta s-a răzvrătit şi se consideră cel mai puternic din lume. Desigur numeroşi luptători printre care şi Ryu sunt determinaţi să-i demonstreze contrariul!
Prezentarea ridică puţin nota deoarece clipul introductiv, ce se vrea unul antologic, este reuşit. Tot pe această linie fiecare personaj are un scurt filmuleţ animat introductiv cât şi unul final.

GAMEPLAY: 6/10

Din punctul meu de vedere nu sunt prea multe lucruri de spus. Personajele dintre care trebuie să alegi sunt rezonabile ca număr. O parte sunt prezente încă de la început, altele putând fi salvate pe măsură ce parcurgi jocul. Nu puteau lipsi luptători cu tradiție precum Ryu, Ken, Baison, Sagat sau Chun Li, cărora li se alătură și alte nume cunoscute universului Street Fighter. Totuși avem parte și de câteva personaje noi, nu foarte interesante, și dintre care unele tind chiar către ridicol. Nici oponentul final nu face excepție fiind destul de banal. Acest prim aspect nu este totuși dezastruos, jocurile de fighting având în general o paletă variată de personaje tocmai pentru ca fiecare să își găseasecă un corespondent în panoul de luptători.
Street Fighter 4 are în general implementate două tipuri de prinsuri pentru fiecare jucător. În vreme ce primul este simplist, al doilea este artistic (a se vedea Fei Long sau Bison). Se mai poate executa o lovitură ce consumă parte din bara de energie acumulată, având ca rezultat aducerea inamicului într-o poziție vulnerabilă, prielnică pentru un început de combo. Există două tipuri de forțe, fiecăre având corespondent în bara de energie. În vreme ce prima este specifică seriei (uppercut-ul lui Ken sau sfera de energie a lui Sagat), forța supremă a avut parte de puțină prelucrare. Astfel când aceasta este executată camera se centrează pe luptător după care începe atacul, de cele mai multe ori deosebit și de efect! Personajele reacționează promt la comenzi însă mișcările sunt simpliste, fără animații detaliate.
Cam atât pozitiv referitor la gameplay iar partea proastă, pe cale să înceapă, diminuează extrem de mult aspectele pozitive.
Deficiența supremă, ce dă practic o lovitură de K.O. întregului joc, este absența schemelor speciale, atât de necesare într-un joc de fighting creat pe mecanică 2 d! Astfel personajele au în general un arsenal covârșitor de până la DOUĂ !!! (2 / II !!!) scheme! Chiar nu îmi explic cum atâta lume poate lăuda un joc cu un asemenea handicap! Poate se invocă sistemul de combouri cu care seria se mândrea încă din vremuri îndepărtate. Personal nu am fost niciodată impresionat de acesta iar vestea rea ar fi că în S.F. IV loviturile nu prea au cursivitate! Și încă ceva, schemele se execută cât se poate de greu, prin combinații de diagonale și direcții execrabile!
În aceste condiții rămâi cu câteva personaje solide, vreo două scheme reale ce poate îți și reușesc la trei din cinci încercări, unele forțe reușite și câteva prinsuri drăguțe. Aceste elemente, învăluite într-un aluat dens de nostalgie, pe care îl înțeleg, pot aduce jocului o viață de...câteva ore? Puțin! FOARTE puțin...

GRAFICĂ: 7/10

Cu acest titlu Capcom a dorit să schimbe înfăţişarea universului din Street Fighter, lucru pe care nu l-a reuşit în totalitate. Culorile sunt vii iar locaţiile în care se desfăşoară luptele sunt variate şi pline de viaţă. Pe de altă parte redarea personajelor nu a fost un succes deplin. De cele mai multe ori aceştia par grosolani, graşi dacă pot spune, aspect datorat şi stilului folosit de cei de la Capcom. Totuşi există unele cadre în care aceştia sunt expresivi şi estetici. Un mare accent s-a pus pe felul în care sunt redate forţele, efect reuşit, dar care nu poate susţine întreg jocul!

AUDIO: 6/10

Zgomotele produse de lovituri sunt seci, aproape neschimbate faţă de cele din generaţia trecută. Vocile personajelor mediocre, lipsite de farmecul de altă dată. Piesele specifice fiecărui nivel încearcă să fie antrenante dar suferă de aceeaşi problemă. Chiar şi vocea celui ce anunţă luptele pare importată din epoca S.F.A. Poate Capcom a mizat tocmai pe efectul nostalgiei însă a reuşit să demonstreze doar insuficienţa acesteia în unele cazuri.

REPLAY: 5/10

După câteva runde, în care încerci şi forţele mai atrăgătoare, gameplay-ul îşi arată limitele. Nici posibilitatea de a salva noi personaje nu este suficientă pentru a-l face mai atractiv. Exceptând situaţiile în care sunteţi fani devotaţi ai acestei serii, lipsurile acestui titlu sunt inevitabile.

ÎN CONCLUZIE: S.F. 4 nu încearcă să adopte stilul din seria Tekken (lucru nu neapărat rău) dar nici nu reuşeşte să atingă performaţele din (e drept, mai recentul) Mortal Kombat. Decis să nu revină la genul 2 d (ce avantajează pe deplin seria King of Fighters), seria işi ascunde carenţele serioase în spatele unui mit, încă solid pentru prea mulţi adepţi al jocurilor de tip fighting / VS!

MEDIA: 6.20/10

Gen: fighting.

Uncharted 3: Drake's Deception E 3

Uncharted 2 a fost în mod cert o operă desăvârșită! Pornind de la această realitate mă întrebam cu ce ar putea veni în plus producătorii pentru a ne uimi. Din imaginile prezentate cu ocazia E 3 ne dăm seama că tehnicile de camuflaj au o abordare și mai realistă, cu un efect deosebit. Luminile și umbrele impresionează în aceeași măsură iar mișcările se identifică aproape cu cele dintr-un film artistic. Nate ne este prezentat la bordul unui vapor ce probabil este pe punctul de a se scufunda, stabilitatea lui fiind cel puțin îndoielnică. În acest cadru unic tensiunea se retrage doar pentru a face loc acțiunii frenetice ce ne ține cu sufletul la gură pe toată durata prezentării!
Cred că Uncharted 3 va fi primul joc pe care îl voi precomanda!

Capitan Tsubasa 3 The Challenge of the Kaiser

Produs de Tecmo în 1992 și lansat pe consola Super Nintendo, espisodul al treilea este de departe cel mai bun din întreaga serie! Genul rămâne în continuare o combinație reușită de strategie cu elemente RPG, fără însă a ține la distanță fanii de animație japoneză! Apropo de japoneză, nici acest titlu nu a beneficiat de o variantă tradusă în engleză însă pentru a salva progresul nu mai este necesar să copiezi semnele asiatice fiind suficient să accesezi rubrica de save a jocului.
Ambițioasa echipă de juniori a Japoniei pornește de această dată într-un turneu internațional pentru a obține victoria supremă! Înainte de a înfrunta echipele de juniori ale unor țări străine vei controla pe rând echipe de juniori ale diferitelor tări ce încearcă să se califice (să treacă de grupe) în etapa finală. Pe măsură ce învingi echipele adverse componența propriei formații se schimbă, alăturându-se jucători noi, cu propriile forțe și care îți dau impresia că devi din ce în ce mai puternic!
Când ai posesia mingii dispui de aceleași variante: poţi şuta, dribla, pasa şi cunoscutul 1-2, în care doi jucători fac un schimb de pase între ei. Dacă ai pierdut balonul alegerile se fac între: alunecare la minge, dribling, intervenţie simplă sau salt la minge. Portarul poate încerca să pareze fie cu palma, șuturile cu intensitate mică, mingea fiind reţinută în caz de reuțită, fie cu pumnul în cazul unor lovituri intense, mingea fiind doar respinsă. În partea de jos a ecranului întâlnim din nou cronometrul, comentatorul şi desigur harta, unde poţi vedea cince deţine mingea sau cine se apropie de tine. Schimbarea jucătorilor este ceva mai interesantă deoarece acum poți introduce pe teren și personaje cu abilități speciale. În ceea ce privește schema tactică a echipei, pe lângă variantele deja cunoscute au mai fost introduse câteva noi.
Numărul personajelor capabile să efectueze atacuri speciale a crescut, însăși forțele fiind mai multe per jucător. Și de această dată ele pot varia între o tehnică deosebită în defensivă, șut, pasă, dribling etc. O dată cu lansarea acestui titlu pe noua generație de console și filmulețele de prezentare au fost mult îmbunătățite. Culorile sunt mai puternice, animațiile mai reușite, schemele fiind prezentate pe o porțiune mai mare de ecran decât în trecut.
Revine nivelul de energie, cu cât îți utilizezi mai mult un jucător cu atât acest nivel scade. E.g.: o pasă necesită 30 de unităţi iar tehnicile speciale variază de la 150 de unități și poate atinge cifre impresionante. Tehnica de joc și modul în care utilizezi / combini schemele este mai important ca niciodată pentru a învinge teribilele echipe adverse!
Jocul conține 21 de meciuri, mai puțin cu 12 decât în episodul al doilea dar cu avantajul incontestabil de a nu da impresia unei repetări în cadrul echipelor ce trebuie înfruntate. Fiecare dispută este minunată, mereu proaspătă și desigur spectaculoasă, nu vei avea timp să răsufli decât la final! Orice fan al serialului animat ar fi tentat să îl mai joace și în prezent!

NOTA: 10/10

Uncharted 2: Among Thieves

Când Nate deschide ochii se află într-un vagon de tren, pe marginea unei prăpăstii. Este rănit și cu greu încearcă să își găsească drumul către salvare prin viscolul munților din Tibet. Căzut la pământ încearcă să își amintească cum începuse totul, cum fusese abordat de către Harry (vânător de comori mai puțin ortodox) și cum o reîntâlnise pe Chloe. Miza era de această dată Piatra Cintamani, cu puteri legendare, menționată de însuși Marco Polo în scrierile sale.
În această palpitantă aventură Nate îl va avea din nou alături pe Victor Sullivan și va trebui să rezolve noi mistere înaintea lui Zoran Lazarevic, un terorist fără scrupule. Firul epic este complex, dramatic și intens. Chloe este pusă alături de jurnalista Elena Fisher dezvăluind două dintre cele mai bine conturate personaje feminine ale jocurilor video!

Spre deosebire de primul Uncharted în Among Thieves te vei afla în continuă mișcare. La început va trebui să te furișezi cu băgare de seamă printre gardienii unui muzeu după care aventura se mută în junglă și apoi pe străzile măcinate de război. Urmăririle cu mașini revin dar sunt mult mai palpitante trebuind să sari la nevoie de pe una pe alta sau să te aperi de atacatorii care te iau cu asalt. Nivelul deja celebru în care te afli pe un tren este pe cât de lung pe atât de diversificat. El străbate regiuni diferite, traversează tunele, are atât vagoane de persoane cât și marfare. Dacă te afli pe o străduță liniștită, unde speri să îți poți trage sufletul, în scurt timp va apărea un camion în spatele tău de care trebuie să fugi mâncând pământul! Nu ai timp să te plictisești în Uncharted 2 iar când totuși te întrebi ce te mai poate surprinde, tocmai în acel moment un avion de luptă apare deasupra locației tale aruncând o rafală de gloanțe de care nu vei știi cum să te ferești mai repede. Dacă avionul nu e de ajuns aveți puțină răbdare și va apărea, ei bine da, un tanc! Însă niciunul dintre aceste elemente nu este aruncat în joc la întâmplare, din contră, ele sunt perfect integrate în cea mai reușită aventură pe care ați avut ocazia să o parcurgeți!
Puzzle-urile revin ceva mai numeroase și poate ușor provocatoare însă nimic ce nu se poate rezolva răsfoind (efectiv!) paginile jurnalului. Armele sunt cele din primul titlu la care se adaugă unele tipuri de pistol și puști automate, preferata mea fiind pușca cu lunetă. Sistemul de luptă corp la corp, existent încă din primul titlu, este perfecționat atât estetic dar mai ales ca eficiență. Unii inamici cu vestă anti-glonț sau chiar platoșe metalice ori scuturi, sunt uneori mai ușor de eliminat prin contact direct, asta dacă circumstanțele o permit. Vei folosi din plin și nou introdusa opțiune de suprimare a inamicilor, asta dacă ești suficient de abil încât să te furișezi neobservat (uneori trebuie)! Amuzant este că Nate se întreabă câți soldați putea angaja Zoran (exasperat de numărul lor), aspect de care nu se mira în primul titlu când adversarul său era un simplu borfaș, nicidecum un terorist cunoscut!
Mecanica (de tip Gears of War) este identică cu cea din primul titlu și se execută cu precizie chirurgicală. Camera rămâne dincolo de orice reproș, fiind demnă de aprecierile noastre mai ales în timpul cadrelor cu o succesiune rapidă precum explozii, salturi în mișcare, dărâmături, cadre panoramice etc. În continuare vitalitatea este legată de timpul în care te expui focului inamic. I.A. a adversarilor pare crescută, aceștia fiind abili în luptă și ridicând ștafeta de multe ori, chiar pe gradul mijlociu de dificultate. Totul este însă atât de bine gândit și logic încât pur și simplu nu poți reproșa nimic sistemului de joc!
La prima parcurgere jocul poate atinge 12 ore, ceea ce îl situează peste media jocurilor de acest gen.

Oricât ar fi primit echipa de level design a meritat fiecare bănuț! Interioarele sunt unice și cu o luminozitate perfectă. Orașul hărțuit de trupele de gherilă poate fi comparat doar cu cel din Metal Gear Solid 4 oferind o atmosferă veridică. Satul din munții Tibetului este realizat până în cele mai mici detalii întinderea lui fiind de asemena impresionantă. Nivelul în care te afli pe trenul aflat în mișcare este probabil bijuteria design-ului oferind momente de neuitat! Expresivitatea personajelor a mai făcut un pas înainte rivalizând în prezent doar cu cea din L.A. Noire. Ar mai trebui menționată zăpada, culorile...

Începem cu vocile date de actori protagoniștilor. Cele cu care suntem familiarizați din primul titlu revin în Among Thieves la fel de originale. Nici noile personajele nu au fost neglijate interpretarea fiind ireproșabilă. Replicile în dialect tibetian netraduse ne transpun și mai bine în rolul lui Nate care nu înțelege niciun cuvânt din cele spuse în jurul său. Coloana sonoră are note unice creând o atmosferă specifică seriei. Celelalte sunete și zgomote de fundal sunt autentice.

Prima experiență va reprezenta, pentru cei mai mulți dintre voi, o succesiune de evenimente excepționale ce vă vor lăsa năuciți de uimire. După aproximativ 11 ore de joc veți dori să retrăiți acele evenimente și să simțiți din nou cum adrenalina atinge cote nebănuite! Pentru ca fiecare reparcurgere să fie la înălțime avem diferite grade de dificultate ce merită toată atenția după finalizarea unui ”normal” intens! Comorile ascunse, pe cât de prezente pe atât de inutile în primul titlu, acum merită avute în vedere deoarece în schimbul lor primești bani cu care cumperi documentare, costume, arme și multe alte bonusuri ce pot fi activate / folosite ulterior. Cireașa de pe tort este un sistem multiplayer excelent cu numeroase personaje și mare parte dintre locațiile din campania principală!
După ce vei juca Uncharted 2 nu îți rămâne decât să îl reparcurgi până la apariția din septembrie a lui Uncharted 3!

MEDIA: 10/10

Gen: acțiune-aventură.

Assassins Creed Revelations E3

Ultimul episod din seria Assassins Creed ni-l prezintă pe Ezio ajuns la o vârstă înaintată dar încă agil și gata de o ultimă misiune! Cu această ocazie destinul i se va încrucișa, o dată în plus, cu cel al strămoșului său Altair. Ubisoft ne îmbie cu un trailer cinematic deosebit, asemeni celui de care ne-am bucurat în Brotherhood.

Culori intense, o lume aproape palpabilă, familiară și poate o idee mai spectaculoasă. Assassins Creed își încheie călătoria semi-istorică reunindu-i pe cei doi protagoniști. După Brotherhood nu cred că Revelations mă va șoca prin gameplay, e firesc să fie retușat dar baza va rămâne desigur cea din titlul precedent. Imaginile de mai jos susțin afirmațiile mele, ele nefiind revoluționare. Sincer mă preocupă mai mult cum se va termina povestea lui Desmond depreciată drastic în ultimul episod. Sper că finalul va fi, din toate punctele de vedere, unul glorios!

XBOX

Istoric: Xbox face parte din generația a șasea de console și este primul sistem de acest gen fabricat de Microsoft. El a fost lansat în anul 2001 incluzând sistemul Live prin care jucătorii puteau să se conecteze la internet pentru a juca o serie de titluri online.

Ideea inițială au avut-o în 1998 patru ingineri Microsoft, membri ai echipei DirectX: Kevin Bachus, Seamus Blackley, Ted Hase și șeful de echipă Otto Berkes. Scopul era acela de a crea o alternativă pentru consola PS 2, ce în acel moment atrăgea un număr mare de producători. Numele inițial, DirectX box a fost abreviat Xbox și în ciuda unor numeroase alternative acesta a rămas definitiv.
Bill Gates afirma că o consolă era esențială pentru convergența multimedia din viitor. El a prezentat Xbox-ul la Conferința Producătorilor de Jocuri din 2000, impresionând publicul cu tehnologia acestuia. În acel moment consola Dreamcast scădea în vânzări iar PlayStation 2 abia se lansa în Japonia.

Impactul pe piaţă: Pentru lansare Microsoft s-a folosit de Halo: Combat Evolved drept titlu reprezentativ. La vremea respectivă doar câteva titluri de tip FPS fuseseră lansate pe console, cel mai de succes fiind GoldenEye (Nintendo 64). Această alegere s-a dovedit inspirată și în 2002 Microsoft detronează Nintendo ocupând locul doi în vânzările din America de Nord.
Contractul de exclusivitate cu compania Sony a celor de la Take-Two Interactive a fost modificat astfel încât Grand Theft Auto III precum și orice altă continuare a seriei să fie disponibilă și pe Xbox.
În 2004 Halo 2 a intrat în istorie prin suma obținută în prima zi de lansare, respectiv 125 de milioane de dolari! În același an Microsoft încheie un contract cu Electronic Arts prin care se angaja să lanseze cele mai cunoscute titluri ale companiei pe Xbox Live. Serviciul online a funcționat începând cu data de 15 noiembrie 2002, necesitând pentru asta o conexiune la internet. În două luni numărul celor înscriși era de 250,000 iar în mai 2009 ajunsese la 20 de milioane. Serviciul a fost întrerupt oficial pe data de 15 aprilie 2010. Cu toate acestea un grup de 20 de jucători au rămas conectați pentru încă o lună, lăsând consolele pornite și conectate la Halo 2. APACHE N4SIR a fost ultimul utilizator care a accesat Xbox Live, deconectându-se pe 11 mai 2010 la ora 01:58.

Tehnic: Xbox este prima consolă ce deține un hard drive intern, folosit pentru a salva progresul jocurilor dar și pentru stocarea informațiilor descărcate prin Xbox Live, înlăturând astfel nevoia unor carduri de memorie separate. El folosea în premieră Dolby Interactive Content-Encoding Technology, ce permitea decodarea în timp real Dolby Digital. În trecut jocurile de consolă foloseau Dolby Digital 5.1 doar în timpul filmulețelor în care jucătorul nu putea interacționa. Având la bază un hardware de tip PC consola a fost mult mai mare și mai grea decât cele lansate de competitori. Software-ul folosit este cel care a stat la baza sistemului Windows 2000. Xbox citea cd-urile audio, putea stoca melodi pe hard precum și date descărcate de pe Xbox LIVE.
Procesorul folosit avea capacitatea de 32-bit 733 MHz, de tip Intel Pentium III. Memorie de subsistem de 64 MB DDR SDRAM la 200 MHz; configurat la 6400 MB/s
Procesorul audio era de tip NVIDIA "MCPX” 64 3D canale de sunete (până la 256 de voci stereo).

Estetic: Incontestabil mai grosolan decât PS 2, Xbox te ducea cu gândul la modelele din trecut, gen Atari 2600. Culoarea neagra încerca să îi dea stil însă fără a reuși în totalitate. Maneta avea două stikuri direcționale precum și un sistem clasic (de tip cruce), un buton de start și șase butoane de acțiune. Aceasta a primit numeroase porecle precum ”Grăsuța” și a fost criticată comparativ cu celelalte controlere.
Un card de 8 MB putea fi introdus în manetă fiind folosit pentru a salva sau pentru a copia date de pe hard și a le introduce în altă consolă. Erau însă și titluri care nu recunoșteau astfel de date, exemplul cel mai bun fiind Ninja Gaiden.

Jocuri: Dintre cele mai cunoscute amintesc Dead or Alive 3, Ninja Gaiden, Amped: Freestyle Snowboarding, Halo: Combat Evolved, Fuzion Frenzy și Project Gotham Racing.

Eu şi consola: Nu am avut ocazia să încerc prima consolă a celor de la Microsoft deoarece chiar dacă ea recupera teren nu putea să distragă atenția de la atotputernicul PlayStation 2!

Sintetizând: Prima consolă Microsoft are un impact onorabil pe uriașa piața din domeniul jocurilor video. În perioada 2002-2003 Xbox reușește să se distingă de PS 2 printr-o serie de titluri precum: MechAssault, Ghost Recon, Splinter Cell, sau Star Wars: Knights of the Old Republic. Sistemul online reprezenta și el o inovație binevenită printre consumatori. Faptul că o serie de producători au renunțat la contractele de exclusivitate cu Sony, lansând jocurile și pe consola Microsoft, reprezenta o primă victorie pentru tânărul Xbox.

Uncharted

Aaa, vremurile de glorie ale seriei Tomb Raider! A trecut ceva de atunci și oricum eu nu am jucat niciun episod. Astfel ajungem să discutăm despre un joc lansat de ceva vreme, dar care cu siguranță merită atenția noastră. Ceea ce face Uncharted este să aducă o alternativă fără a se îndepărta de atmosfera cunoscută de fanii Larei Croft. Rezultatul?

POVESTE: 8/10

Nathan Drake este eroul seriei, un adevărat vânător de comori cu iz de Indiana Jones. Simpaticul Nate se află de această dată pe urmele unei piste lăsată de celebrul Franciscs Drake (al cărui urmaș se presupune că este) și care pare să ducă la celebrul El Dorado. Alături de el este un vechi prieten, șarmantul Sullivan și o jurnalistă gata de orice pentru a realiza reportajul perfect! Aventura lor prin jungla nesfârșită nu va fi lipsită de confruntări cu diferite grupări, dornice la rândul lor să obțină comoara pierdută.
Povestea este plăcută, personajele ajung să îți fie dragi, iar unele evenimente reușesc să surprindă. Totuși, asemeni seriei Indiana Jones, ceva se pierde în acest ansamblu promițător. Fie o situație ușor forțată, fie un aspect previzibil sau oarecum comercial creează acest sentiment.

GAMEPLAY: 8/10

Pe parcursul acestui joc veți avea parte de momente plăcute, dar este probabil să existe și mici elemente supărătoare. În primul rând atmosfera este una reușită, ce redă cu succes senzațiile unei aventuri. Personajele cu diferite caractere reușesc și ele să întregească atmosfera. Privit generic acest titlu reprezintă o explorare a junglei, presărată cu temple, capcane și mulți pirați / vânători de comori. Porțiunea de platformă (explorare, cățărare) este considerabil mai întinsă decât cea în care ai parte de confruntări deschise. Cu o perspectivă mereu diferită, datorită camerei ce la vremea respectivă inova prin unghiurile sale (abordare preluată ulterior și de producătorii jocului Unslaved), oprindu-ne din loc în loc să rezolvăm diferite puzzle-uri (cu ajutorul indicilor din jurnal) și având parte de o serie de confruntări aprinse, ne pierdem pe nesimțite în universul din Uncharted. Totuși echilibrarea celor două porțiuni, platformă și acțiune, trebuia realizată cu mai multă atenție. După Bionic Commando, acesta este al doilea joc ce îți creează falsa impresie a unui spațiu deschis, când în realitate traseul este mereu predeterminat. După un scurt prolog pe o barcă cu motor, în mijlocul oceanului, acțiunea se mută definitiv în junglă. Ea va fi întreruptă ocazional de explorarea unui vechi submarin, a unui cetăți și desigur temple. Astfel după un timp monotonia pare să își facă loc, însă două pasaje, cu jeep-ul și cu scuterul acvatic, intervin la timp pentru a o ține sub control.
Porțiunile de acțiune împrumută sistemul din Gears of War în care este necesar să te ascunzi după diferite obiecte (stânci, copaci etc.) pentru a evita focul inamic. Din aceste puncte ai posibilitatea să țintești inamicii sau, dacă preferi, îi poți ataca frontal deși în general opțiunea duce la sinucidere. Arsenalul include grenade, pistoale, puști, carabine, ce chiar dacă nu se pot upgrada, sunt individualizate prin viteză de tragere, precizie, putere. În această variantă armele au un plus de realism fiind lipsite de caracteristicile, uneori exagerate, din alte jocuri. Muniția precum și armele noi le obții de la adversarii doborâți. Sistemul de ochire este bun dar necesită, asemeni celui din InFamous, o perioadă de acomodare datorită țintei mici și a inamicilor situați uneori în plan îndepărtat. Fără a avea o inteligență ieșită din comun adversarii tind să creeze probleme atunci când sunt numeroși. La acest aspect se adaugă modul de atac prin învăluire și faptul că dintr-un anumit punct al aventurii o parte din ei te pot ucide cu un singur foc. Din fericire ai la dispoziție sistemul de rostogolire pentru a evita raza infraroșu a armelor lor. De remarcat este felul în care dușmanii avansează uneori. Acesta pare ușor atipic amintind oarecum de unele jocuri 2d.
Nu există viață efectivă, protagonistul murind dacă se expune o perioadă îndelungată focului inamic. Minigame-urile sunt prezente dar într-o proporție redusă. Camera este bună urmărind personajul din spate cu excepția cadrelor panoramice, amintite mai sus. Jocul nu depășește durata medie, fiind necesare cam opt ore pentru finalizare.

GRAFICĂ: 9/10

Designul este solid, întreaga junglă fiind autentică și plină de detalii. Culoriile sunt intense iar priveliștea este, în anumite locații fermecătoare. Mai presus de orice se situează expresivitatea personajelor, neegalată la acea vreme și de apreciat în prezent. Așa cum însuși Nate afirmă după prima bălăceală, hainele sale chiar sunt ude, efect comparabil doar cu cel din Assassins Creed Brotherhood. O urmărire cu jeep-ul sau cu scuterul aduc ceva diversitate în design însă parcă vrei mai mult, având senzația unui potențial latent nefolosit.

AUDIO: 9/10

Din start trebuie să menționăm vocile interpretate magistral pentru fiecare personaj în parte. Actorii chiar reușeșsc să individualizeze protagoniștii dând personalitate și uneori umor întregului joc. Efectele sonore precum lovituri, împușcături sau prăbușiri sunt reușite. Tensiunea este bine punctată prin coloana sonoră dar care din păcate rămâne timidă pe tot parcursul jocului.

REPLAY: 6/10

Un capitol ceva mai șubred. Avem trei grade de dificultate, cel mijlociu este solid iar ultimul o provocare. Totuși povestea, inițial captivantă, nu mai poate susține la o a doua parcurgere porțiunile de platformă. Comorile nedescoperite nu sunt nici ele un motiv suficient de puternic pentru a relua jocul, neaducând nicio recompensă. O serie de clipuri video precum și imagini pot fi vizionate la finalul jocului. Poate după ceva timp o nouă parcurgere ar fi atractivă pe ultimul grad de dificultate dar daca ai la îndemână al doilea episod...

ÎN CONCLUZIE: Uncharted ne oferă o aventură plăcută pe care cu siguranță nu o vom regreta. Poate avea nevoie de puțin mai multă diversitate în gameplay pentru a anihila o ușoară monotonie ce se resimte pe fundal. Dincolo de acest aspect jocul deschide apetitul pentru ceva mai mult, ce va veni din plin odată cu Uncharted 2!

MEDIA: 8/10

Gen: aventură.

Trailer: Battlefield 3

Așa cum am mai spus, după suficiente titluri Medal of Honor și Call of Duty m-am hotărât să nu mai joc un FPS care nu are ceva ieșit din comun (gen Bioshok, Borderlands etc). Totuși Battlefield 3 atrage atenția. Nu prin câmpul de bătălie, nici prin dialogurile mult prea tocite. Grafica ar fi un argument dar nici ea nu mai poate fi un criteriu unic. Mai interesant este gameplay-ul ceva mai realist, atât în mișcări cât și prin interacțiunea cu mediul înconjurător. Să merite deci încercat?

Ninja Gaiden Trilogy

Ninja Gaiden Trilogy conține episoadele lansate inițial pe consola Nintendo și care creaseră un val de euforie printre fanii jocurilor de acțiune. Nici prezenta ediție nu a fost trecută cu vederea, fiind un nou prilej pentru a parcurge o serie cu adevărat unică. Este drept că aceasta nu a fost o ediție de lux, a se vedea Super Mario All Stars, existând totuși o intensificare a culorilor din joc și o remediere a puținelor buguri grafice existente în varianta NES. De asemenea un scurt pasaj, destul de interesant, în care la mici intervale de timp stagiul era învăluit în întuneric, personajul riscând să alunece în una din gropile pe care le avea de depășit, lipsea.
Seria a avut o poveste captivantă, prezentată prin intermediul unor imagini deosebite, în stilul specific celor de la Techno, autorii seriei Capitan Tsubasa. În primul titlu protagonistul, în prezent celebrul Ryo Hayabusa, primește o scrisoare din care află că tatăl său a fost ucis într-un duel. Decis să elucideze misterul va fi implicat într-o luptă pentru obținerea celor două statuete în formă de demon, dorite de forțele răului pentru a readuce în lume un demon legendar, și de agenți ai guvernului ce doresc să-i oprească. Acest fir epic se continuă și în episodul doi în care un puternic vrăjitor dorește să trezească demonul, sperând să îi controleze puterea. Desigur Ryu începe lupta sperând că evenimentele din primul titlu nu se vor repeta. În N.G. 3, Ryu este atras în conspirația unei facțiuni militare ce construia androizi având la bază structura demonilor din primul conflict.
Modul de joc este accesibil, atractiv și nu în ultimul rând cizelat. Structura a fost doar îmbunătățită, nucleul rămânând neschimbat pe parcursul seriei. Un buton era specific săriturilor, iar al doilea genera lovitura cu sabie. Pentru a folosi una dintre tehnicile magice era suficient să ți apăsată ”sus” pe sistemul direcțional și să apeși butonul specific atacului. Pe ecran aveai afișat punctajul, care la anumite scoruri îți acorda o viață în plus, atacul magic, pe care îl dețineai în momentul respectiv, precum și viața (identică cu cea a inamicului de stagiu, aspect pe care l-am apreciat mereu la acest tip de jocuri). Atracția principală o reprezentau tehnicile ninja ce variau de la shuriken, flăcări direcționate în diagonală-sus, un scut protector sau o tehnică devastatoare prin care Ryu își lovea inamicul prin rotire cu sabia. În titlurile următoare unele atacuri au fost păstrate însă se introduc altele noi: umbrele ce executau aceleași atacuri cu ale tale, iar dacă erau bine poziționate puteau tripla în intensitate orce atac pe care îl executai, sfere de foc direcționate în diagonală-jos. În ultimul titlu atracția principală a fost reprezentată de posibilitatea upgradării sabiei, aceasta având o rază de acțiune sporită. Încă de la început Ryu se putea prinde de pereți, însă în episoadele următoare acesta se putea deplasa în voie pe diferite platforme, oferind o mai mare mobilitate.
Nivelurile erau întinse, împărțite pe secțiuni și diverse: orașe, peșteri, fortărețe, ținuturi înghțate, munți, uzine etc. Inamicii variau de la bătăuși la soldați, animale, păsări și demoni cu o dificultate progresivă. Specific acestei serii a fost faptul că Ryu avea de înfruntat consecutiv trei adversari principali: în primele două titluri aceștia reprezentau în general încarnări ale demonului la care se adăuga tatăl lui Ryu, aflat sub controlul statuetei, iar în ultimul episod cei trei reprezentau apogeul creației tehnologice. Ca dificultate primul Ninja Gaiden se evidenția cu un stagiu final necruțător, chiar frustrant, având în vedere că al doilea inamic avea atacuri puternice, iar în cazul în care cei trei nu erau eliminați, chiar dacă nu era necesar să îi reiei, trebuia să reparcurgi nivelul. N.G. 2 este cel mai echilibrat și poate cel mai bun din serie, atât ca structură, dificultate, tehnici, cât și ca întindere. Ultimul episod este cel mai tehnic, ușor repetitiv în anumite porțiuni, dar plin de satisfacții în momentul în care foloseai sabia upgradată. Acesta a avut și cel mai scăzut grad de dificultate.
Coloana sonoră a fost variată, plină de ritm și originalitate. În prezenta ediție unele dintre piesele inițiale au fost remixate.
Dincolo de precizarea inițială grafica era solidă, modelele personajelor erau bine individualizate, în vreme ce multitudinea elementelor de pe ecran nu încetinea jocul.
Cele de mai sus recomandă trilogia drept o ediție ce merită să se afle în colecția fiecărui jucător cu tradiție!

NOTA: 9.50

Vanquish

Se pare că indiferent de timp sau spațiu SUA se află în război rece/ cald cu Rusia. Cam asta e și ideea din Vanquish ce ne prezintă un ofițer rus, labil psihic, care distruge fără remușcări un oraș american. Dacă cererile lui nu sunt îndeplinite catastrofa se va repeta. Dar America nu poate permite așa ceva! Drept națiune salvatoare (cum pare că s-a autointitulat), trimite o echipă specială pe stația orbitală unde se află inamicul.
Câteva jocuri politice de culise ar vrea să salveze ceva din banalul narativ însă personajele clișeatice/ necredibile nu ajută deloc. Dacă ești familiarizat cu animția japoneză vei recunoaște stilul din acest joc cu iz de Cowboy Bebop. Totuși protagonistul cucerește, asemeni personajului principal din serialul amintit (cu care se și aseamănă), ceilalți se zbat pentru a convinge, sfârșind (culmea!) prin a deruta! Bucurați-vă de momentele în care erou își savurează țigarea, sunt cele mai bune din cel mai slab capitol al acestui joc!

Cea mai puternică armă este chiar costumul pe care îl poarți. Un prototip în materie de armură, acesta combină protecția cu viteza extremă, oferind o mobilitate nemaiîntâlnită într-un shooter de acest gen! Folosind mecanica promovată de Gears of War și care s-a răspândit cu repeziciune printre jocurile 3rd person, Vanquish adaugă un singur element: viteza. Cu ajutorul propulsoarelor din costum te poți deplasa de la un punct fortificat la altul iar dacă îți asumi riscul poți ucide și câțiva inamici în acest timp. Da, există un risc! În aceste momente ești mult mai vulnerabil (în ciuda sistemului slow motion ce îți mărește șansele de a doborî adversarul) riscând tu însuți să fi eliminat mai ușor. Totuși această opțiune va deveni deliciul jocului, mărind nespus mobilitatea și doza de adrenalină. Poți deține concomitent patru arme, pe care costumul le transformă ( într-un mod estetic) din una în alta, după bunul tău plac. Ai posibilitatea de a arunca grenade, iar pentru situația în care ai rămâne fără muniție sau ai permite unui adversar să se apropie prea mult, îl poți întâmpina cu o serie de lovituri devastatoare și de efect.
În cele cinci ore ale campaniei vei fi însoțit de echipa trimisă pentru a distruge stația orbitală. Trebuie spus că băieții nu sunt deloc incompetenți, inteligența lor fiind la înălțime. Atunci când unul dintre ei este rănit ai posibilitatea să mergi să îl ajuți primind în schimb ceva muniție sau chiar o armă. Este folosit sistemul în care deși nu deții o viață propriu-zisă, dacă te expui prea mult focului inamic vei muri. Cu toate acestea există raze energetice ale anumitor roboți ce te pot ucide la prima atingere iar sistemul de ascundere după diferitele platforme nu te apără de toate atacurile! Jocul, așa cum îl recomandă și prezentarea sa unică, este unul de acțiune continuă însă abordarea inamicilor poate fi diferită, în funcție de armele folosite sau de punctul care este vizat în distrugerea lor. Astfel cei mai puternici pot fi dezmembrați, avariați până în punctul în care jocul inițiază automat un minigame sau pot fi supuși unui asediu tactic ce, după ceva mai mult timp, îi va distruge complet.
Fiecare clipă a jocului este trăită cu intensitate iar acțiunea continuă se îmbină cu mobilitatea: acum asediezi o fortificație inamică iar în momentul următor străbați în viteză anumite porțiuni ale stației orbitale. Pentru a ne convinge că pot oferi și ceva în plus producătorii ne pun în fața unui nivel stealth, în care pe măsură ce platforma pe care te afli te aduce mai aproape de destinație, cu ajutorul puștii cu lunetă, trebuie să elimini camerele de supraveghere, în caz contrar rezultatul nefiind prea plăcut pentru tine. Acest episod este plin de savoare în mijlocul evenimentelor explozive din acest titlu. Există un moment (tipic japonez) în care surprinzi câțiva droizi dansând frenetic pe ritmuri alerte, asta până apari în mijlocul lor. Personal am găsit acest moment original și de efect.
Jocul îți dă posibilitatea să schimbi gradele de dificultate în timpul campaniei, opțiune de dorit deoarece nici primele nu îți lasă prea mult loc pentru manevre inamicii fiind agresivi încă din primul nivel.
Adversarii sunt variați și cât se poate de logici în atacuri, de asemenea dau dovadă de o I.A. solidă. Cei de nivel sunt de cele mai multe ori adevărați titani moderni, ce te vor impresiona atât prin mărime cât și prin atacuri și mobilitate.

Admirație generală! Fiecare robot se bucură de un grad ridicat de detaliu, animațiile sunt bogate iar combinația de felurite metale și sticlă ce alcătuiesc stația orbitală, o transformă într-o mini planetă capabilă să ofere o varietate incontestabilă! Ea este evidentă în vreme ce asediezi fortărețe inamice, explorezi tunele imense, escaladezi planuri înclinate sau te deplasezi la bordul diferitelor platforme! Efectul slow motion, chiar dacă întâlnit și în alte titluri, pare cu totul nou fiind desăvârșit! La final menționez filmulețele de rezoluție înaltă, adevărate momente artistice!

Cred că în Vanquish se aud cele mai numeroase șuierături și explozii, ce combinate cu o coloană sonoră reușită fac alte shootere să se retragă timid într-un colț. Rezultatul este o atmosferă ce te transpune în totalitate în mijlocul evenimentelor. De unde vine nemulțumirea? Ca orice adaptare a unui proiect gândit în limba japoneză, vocile actorilor americani sunt nepotrivite pentru aspectul sau atitudinea personajelor, gândite evident în stil japonez. Să nu se înțeleagă de aici că interpretarea este proastă, nu, ea este una mediocră, însă care vitregește atmosfera. Ne este oferită și varianta japoneză însă subtitrarea se lasă așteptată...

Sistemul de joc, prezentarea, gradele de dificultate, nevoia de adrenalină, statisticile de final de nivel precum și diferitele tehnici de înfruntare a inamicului (în special a roboților uriași) te vor face să revi periodic la acest titlu!
Vanquish oferă exact ceea ce a promis: cinci ore de acțiune de zile mari!

MEDIA: 9/10

Gen: acţiune.