Uncharted 3

Aşadar Uncharted 3, Playstation 3. Ultima aventură a lui Nate are ca destinaţie Atlantida deşerturilor, loc ce promite ca întotdeauna bogăţii nemăsurate şi de al cărui nume sunt legate persoane marcante precum Lawrence al Arabiei sau regina Elisabeta. În expediţie va fi ajutat pe rând de cele două personaje feminine, la fel de bine conturate ca în episodul anterior, dar mai ales de mentorul său Victor Sullivan. Relaţia dintre cei doi va fi aprofundată, aruncându-se lumină asupra circumstanţelor ce i-au adus împreună. Firul epic îţi dă senzaţia că ştii la ce să te aştepţi însă atunci când bănuielile îţi sunt confirmate jocul te păcăleşte cu mult stil. Clipele încărcate de tensiune şi dramă sunt deja o caracteristică a seriei reuşind să reprezinte condimentele unei poveşti fermecătoare.

Înainte de toate trebuie să precizez că spre deosebire de titlul precedent, în care acțiunea se afla în echilibru perfect cu porțiunile de explorare, ultimul episod mărește proporția explorării în detrimentul acțiunii. Modul de joc oferă o dată în plus diversitate şi unele momente de uimire. Vei încerca să te salvezi dintr-o clădire în flăcări, vei cutreiera deşertul, te vei afla la bordul unei nave în pragul naufragiului, avionul în care te afli se va prăbuşi plus multe alte clipe pline de adrenalină! Elementele de stealth revin şi sunt mult mai intense, jocul oferindu-ţi numeroase situaţii în care folosirea abilităţilor tale de ninja se va impune pentru a supravieţui. Paşi în faţă a făcut şi sistemul de luptă corb la corp, implementarea lui fiind similară cu cea din Batman A.C. , aspect deloc de neglijat! Categoriile de arme sunt numeroase iar folosirea lor necesită de multe ori o abordare tactica, aspect ce se extinde asupra tuturor conflictelor armate din joc. Nu aş putea spune că nivelul de inteligenţă al inamicilor a crescut faţă de cel din episodul precedent (respectiv unul mediu) însă modul de abordare al conflictelor te îndeamnă la puţintică gândire. Combinarea armelor de foc, cu mânuirea grenadelor şi cu lupta corp la corp poate aduce de asemenea mari satisfacţii. Puzzle-urile sunt solide, încă pline de prospeţime dar fără a deveni frustrante. Porţiuni superbe de escaladare, în care Nate va rămâne invariabil agăţat într-o mână, completează acest tablou complex ce însumează undeva la 10 ore pe gradul mediu de dificultate.

Detaliile grafice erau uimitoare încă de la monumentalul Uncharted 2. Nivelul a rămas unul de vâr iar în plus putem observa mai multe amănunte ca niciodată precum şi culori violente la tot pasul. Modul în care lumina se propagă este de asemenea impresionant. Jucând acest titlu poţi uita fără să clipeşti de ultimul Assassins Creed ce se poate retrage jenat într-un colţ, asta luând în considerare atât grafica cât şi porţiunile de escaladare.

Capitolul audio face onoare seriei cu numeroasele efecte sonore ce suprapuse dau de multe ori senzaţia unui câmp de bătălie. Vocile inconfundabile ale protagoniştilor te ung pe suflet fără ca noile personaje să fie neglijate ci din contră, primind o atenţie sporită. Coloana sonoră conţine ritmuri ce deja se pot identifica cu seria.

Toate cele de mai sus fac din Uncharted 3 un joc excelent, poate nu chiar la nivelul episodului al doilea, ce avea avantajul ineditului absolut, dar în tot cazul un demn continuator al seriei! Se mai pot face mici precizări: camera este puţin nărăvaşă, fără a ridica probleme, dar nu total obedientă cum mi-o aminteam din titlul precedent. Mai consemnez două sau trei momente în care am întâlnit mici inconsistenţe grafice.

Punctaj: 9/10

New Super Mario Bros

Pe lângă cele două titluri Super Mario Galaxy, Nintendo a lansat, sub conducerea aceluiaşi S. Miyamoto şi un titlu semi 2d, intitulat sugestiv New Super Mario Bros. Chiar dacă a durat ceva mai mult până să îl pot juca, trebuie să recunosc faptul că nu am fost dezamăgit! Jocul are prezentarea deosebită cu care fanii seriei sunt obişnuiţi, este construit având la bază structura din Super Mario Bros 3, la care se adaugă elemente din Super Mario World şi o serie de atribute, unele introduse în cele două titluri S.M.G., (floarea de gheaţă, pinguinul, ciuperca ce îl micşorează pe Mario sau ciuperca cu elice).

Jocul însumează cele opt lumi clasice, fiecare având până la 6-7 stagii, între care două castele unde te vei confrunta, pe rând, cu copiii lui Bowser şi în cele din urmă cu acesta pentru a salva, din nou, prinţesa ţinutului! Titlul este excelent, cu obişnuitele elemente comice, inamicii tradiţionali, dar şi un level design mereu proaspăt şi plin de creativitate! Pentru a parcurge cele 8 lumi sunt necesare aproximativ 7 ore iar jocul te premiază cu încă o lume, dacă aduni stelele răspândite în nivelurile inițiale.

Ca dificultate este uşor sub Donkey Kong Returns, lucru explicabil prin sistemul de cooperare de până la 4 jucători, moment în care gestionarea spaţiului de pe ecran ar deveni imposibilă în cazul unei dificultăţi extreme. În al doilea rând acest aspect ar putea atrage interesul altor persoane pe lângă veteranii seriei, aceştia fiind în aceste condiţii interesați să parcurgă jocul.

Grafica este plăcută însă se poate observa o mai mică atenție la detaliu faţă de cea din Donkey Kong Returns. Însă chiar şi aşa din punct de vedere vizual jocul este deosebit!

La capitolul audio se reiau majoritatea temelor melodice din episoadele precedente fiind o reală plăcere să le descoperi şi cu această ocazie. Celelalte efecte sonore sunt prezente şi au acelaşi efect magic!

N.S.M.B. reprezintă o iteraţie binevenită, de neratat pentru veteranii seriei şi cu potenţial crescut pentru ceilalţi iubitori ai jocurilor video de tip 2d!

Nota: 9/10

Kirbi Epic Yarn

Kirbi este un joc cu tradiţie pe consola Nintendo şi, alături de Mario sau Donkey Kong, pare să depăşească barierele 2d. Nu cu mult, e drept, deoarece Kirbi Epic Yarn este un platformer semi 2d dar care, nu-i așa, a reuşit să ne cucerească! Dar cum? Are un grad de dificultate provocator, o poveste complexă sau un mod de joc revoluţionar? Nu, însă prezentarea lui este unică, dând dovadă de creativitate într-un moment în care titlurile ce încasează zeci de milioane sunt cel puţin şubrede la acest capitol!

Firul epic ne este prezentat de un povestitor ce își schimbă vocea pentru fiecare personaj în parte. Acest stil îi face pe cei mici să caște ochii şi mai ales urechile și de ce să nu recunoaştem, ne trezeşte multora dintre noi amintiri călduţe.

Kirbi trebuie să îl ajute pe prințul Fluf să salveze ținutul acestuia, construit în totaliate din materiale textile, regulă ce se aplică și locuitorilor. Și tocmai aici începe magia estetică a acestui joc. Kirbi va lua pe rând forma unui submarin, navă de asalt, bombardier uriaș, mașină, submarin și încă vreo câteva asemenea mașinării. Ai posibilitatea să îți deșiri inamicii, să strângi fundalul precum o jaluzea și să te bucuri de maniera în care sunt redate nivelurile. Nu îți va veni să crezi cât de reale par textilele, fie ele pânză, lână, sau catifea. Prin intermediul acestor materiale sunt redate materii precum apa, zăpada, pământul, cerul etc. Pentru a descoperii zone ascunse este suficient să tragi fermoarele pe care le întâlnești în diferite zone sau să desprinzi boldurile cu care sunt fixate diferite cufere, imprimate firește, pe alte materiale. Prezentarea este desăvârșită dar jocul este din păcate prea ușor, mai ales pentru că singura sancțiune pentru greșelile făcute este pierderea nestematelor pe care le poți strânge într-un nivel, făra a muri efectiv. Acest aspect se explică prin segmentul de vârstă căruia jocul i se adresează. Doi jucători pot parcurge concomitent cele 8 niveluri disponibile și care însumează undeva la 4.30 ore, cu toate stagiile opționale probabil undeva la 5.30 ore.

Sunetul este specific iar acordurile sunt în general cele de pian, uneori flaut și în cele din urmă variațiuni ale celor două instrumente, o reușită ce te duce cu gândul la Mario Galaxy.

În concluzie cei mici pot fi în sfârșit protagoniștii propriei lor povești iar noi ne putem minuna în fața unei lumi unice, tipică universului Nintendo!

Nota: 8/10

Rayman Origins

R.O. este un joc semi 2d ce are ca scop revitalizarea seriei dar şi implementarea reţetei folosite în titluri precum New Super Mario Bros sau Donkey Kong Returns, ambele exclusivităţi ale consolei Wii.

Stilul caricaturizat al personajelor este original şi reuşit, level designul este foarte aproape de cel din D.K.R. beneficiând însă și de o notă personală. Structura este specifică unui titlu de tip 2d, însă prin natura modului de joc, acesta implică ceva mai multe stagii – maraton. Caracteristica principală a acestor niveluri este competitivitatea, lucru ce te determină să te perfecţionezi pentru a le finaliza. Nu lipsesc lumi precum pădurea, ţinutul îngheţat, oceanul sau deşertul iar între acestea sunt introduse cu fineţe o serie de stagii de tipul shooterelor de pe arcades. Şi în aceste momente, pe lângă diversitate, jocul îşi impune stilul distinct prin nava pe care o conduci, aceasta fiind în realitate un fel de ţânţar uriaş. Rayman are suficiente atacuri pentru a ieşi victorios din orice confruntare şi chiar dacă spre final se poate simţi o uşoară undă de monotonie jocul continuă să aibă un farmec specific, provocat în parte şi de elementele sale originale. Are un grad de dificultate uneori ușor peste nivelul mediu.

Din punct de vedere grafic titlul se apropie de D.K.R. având însă avantajul de a fi redat în full H.D. Culorile sunt intense iar nivelurile au un grad de detaliu peste medie.

Sunetul este bine implementat, cu teme melodice plăcute şi un efect comic categoric în anumite momente. Nu atinge totuși rafinamentul din seria Mario.

Merită încercat de fanii jocurilor 2d de tip platforma dar fără a avea aşteptări la nivelul titlurilor de gen consacrate.

Notă: 8/10