Diablo 3

Chiar dacă nu mă pot numi un jucător înrăit al seriei Diablo, cu siguranţă mă pot numi un mare fan al acesteia. Diablo II Lord of Destruction a fost unul dintre cele mai captivante jocuri pe care am avut ocazia să le parcurg. Clasele de luptători sunt diferite şi complexe, vânătoarea de armuri şi obiecte magice devine obsesivă, atmosfera gotică, personajele mitologice, toate te incită să îl joci iar şi iar…

Mă număr printre cei ce au sperat într-o continuare încă de acum 10 ani, ei bine am aşteptat un deceniu, a meritat? În cele ce urmează voi încerca să fac o prezentare generală a jocului fără a intra în detaliile legate de cele 5 clase de luptători, aceştia urmând să fie analizaţi în postări separate.

Titlurile de acest gen au în principiu o poveste superficială, un pretext pentru confruntările din joc. Totuşi Diablo 2 Lord of Destruction reuşea să impună un standard respectabil generând suspans prin relatarea evenimentelor de către Marius, cel care îl însoţea pe eroul din primul titlu, acum prizonier al puterii pe care încercase să o distrugă, precum şi prin întreaga atmosferă din joc.
În Diablo 3 filmuleţele dintre acte şi-au pierdut din mister însă, din punct de vedere vizual, sunt mai impresionante ca oricând. Acestea sunt susţinute de secvenţe scurte, redate într-un stil schiţat şi comentate, în sil propriu, de personajul pe care l-ai ales. Primul clip de acest gen îţi prezintă povestea eroului, un aspect binevenit faţă de titlul precedent în care nu aveai nici un indiciu cu privire la scopul acestora.
Intriga pare puţin forţată, construită oarecum pentru a susţine o continuare a evenimentelor din episodul precedent. Totuşi elementele de istorie ale seriei, superb prezentate prin intermediul manuscriselor răspândite prin întreg ţinutul completează povestea reprezentând un deliciu pentru împătimiţii seriei.

O dată în plus Răul este învins, nu fără sacrificii, însă chiar şi în aceste condiţii există loc pentru o continuare …

Sistemul de joc este în mare cel din titlul precedent: avem 5 clase de luptători (Vrăjitor, Vânător de demoni, Vraci, Călugăr şi Barbar) iar acţiunea este împărţită în 4 acte. Prin învingerea diferitelor tipuri de inamici primeşti, în mod aleatoriu, piese de armură, arme sau bani. Pe măsură ce învingi adversarii capeţi experienţă şi urci în nivel, deblocând abilităţi noi. Acestea nu mai sunt interdependente ca în trecut, ci pot fi activate separat. Punctele de experienţă se repartizează şi ele automat diferitelor categorii (dexteritate, putere, inteligenţă etc.), sistemul de joc fiind simplificat pentru a atrage jucători noi, dar spre dezamăgirea majorităţii fanilor. Sursa de energie a fost individualizată pentru fiecare personaj (Arcane, Ură - Disciplină, Mană, Putere Sfântă, Furie) iar posibilitatea regenerării ei prin intermediul flacoanelor de energie a dispărut.

În continuare, dacă în trecut era suficientă strângerea unui număr crescut de poţiuni care să îţi regenereze instant, şi aproape permanent, vitalitatea, noul sistem de „răcire” te opreşte un timp să folosi o nouă poţiune. Acest sistem este specific şi unor abilităţi, cum ar fi cele excesiv de puternice sau cele defensive. Pentru a nu face supravieţuirea foarte dificilă anumiţi inamici lasă în urma lor sfere de energie ce regenerează o parte din viaţa personajului.

Individualizarea afectează până şi piesele de armură ale fiecărui luptător. În plus fiecare erou este disponibil atât în variantă masculină cât şi feminină. Opţiunea de a îţi vopsi hainele este o altă noutate a jocului, iar posibilitatea de a face o anumită piesă de armură invizibilă este oportună. Spun asta deoarece în trecut existau cazuri în care aveam spre exemplu un coif cu atribute deosebite dar care mă nemulţumea din punct de vedere estetic. Acum problema este rezolvată foarte simplu.

Pe lângă misiunile principale întâlnim numeroase evenimente facultative, variate şi imposibil de epuizat într-o singură parcurgere.

Jocul necesită în permanenţă o conexiune la internet. Se încearcă astfel evitarea pirateriei (fiecare jucător are un cont unic, în care îşi înregistrează codul de activare al jocul), se încurajează cooperarea prin jocurile publice, mod în care fiecare dintre noi poate interveni în campania unui alt jucător, dacă această opţiune este activată. Obiectele nedorite se pot vinde fie în cadrul jocului fie le poţi pune în vânzare online, prin intermediul sistemului de Aucţion House, moneda de schimb fiind galbenii din universul Diablo sau euro… Care ar fi minusurile? În timpul update-urilor periodice nu vei putea accesa jocul. Acestea se fac în general în mijlocul nopţii dar cele mai lungi se pot întinde pe parcursul zilei existând situaţii în care chiar dacă îţi doreşti, nu te poţi juca. Un alt inconvenient ar fi ocazionalele încetiniri ale sistemului, când reţeaua este încărcată iar inamicii de pe ecran numeroşi. Aceste situaţii sunt însă rare şi se pierd uşor în nenumăratele reuşite ale jocului.

Sistemul de achievements, ce s-a impus în ultimii ani, este prezent şi în Diablo 3 alături de numeroase alte statistici privind progresul personal.

Apariţia bijutierului rezolvă prima problemă a seriei, aceea de a pierde piatra preţioasă introdusă într-un obiect. Astfel pe lângă posibilitatea de a combina 3 bijuterii de acelaşi fel pentru a obţine o bijuterie de grad superior, acesta poate scoate o bijuterie ce a fost introdusă într-o armă sau piesă de armură. Atât acesta cât şi fierarul trebuie antrenaţi pentru a urca în grad necesitând anumite pergamente de la un anumit nivel precum şi o serie de obiecte specifice. În vreme ce bijutierul merită investiţia pe deplin, fierarul îmi pare o reală pierdere de bani şi timp.

O altă problemă supărătoare era găsirea unor piese de armură deosebite dar care puteau fi folosite de o singură clasă, iar întâmplător tu nu jucai cu eroul respectiv. Acum este suficient să depozitezi aceste obiecte în cufărul din oraş, comun pentru toţi luptătorii pe care decizi să îi creezi. În plus oricare dintre ei se poate folosi de suma de galbeni pe care ai strâns-o până în acel moment. Această opţiune, pe lângă înlăturarea frustrării, creează şi o aparenţă de colaborare între personajele tale, iar satisfacţia ta sporeşte.

Adepţii din Diablo 2 revin şi în acest episod. Ei sunt individualizaţi în 3 clase, primesc un arbore de talente simplificat dar inedit, pot purta inele, amulete, arme sau scuturi.

Pentru identificarea obiectelor rare, precum şi pentru crearea portalurilor către oraş, nu mai sunt necesare sulurile de incantaţie. Identificarea se face cu un simplu clic menţinând totuşi câteva momente de suspans. Cu această ocazie se înlătură şi posibilitatea de a crea un portal în timpul unei lupte cu un sub-boss sau boss de nivel, portal prin care puteai dispărea în trecut, dacă lucrurile deveneau grave.

Este de la sine înţeles că stilul grafic este cu mult îmbunătăţit. Chiar dacă se păstrează aceeaşi perspectivă, cunoscută fanilor, elementele 3d sunt numeroase iar estetica întregului joc este cât se poate de actuală. Culorile sunt intense dând viaţă feluritelor zone din cele 4 acte. Este interesant cum sunt combinate elemente de desen (fundalul îndepărtat) cu animaţiile intense din restul jocului. Explozia de culoare, atipică pentru universul Diablo, a stârnit o serie de controverse printre veteranii seriei însă consider că dacă privim global, aceasta aduce incontestabil mai multe plusuri decât minusuri.

Observăm o tentă de remake, profitând de ultimele inovaţii în domeniul graficii virtuale. Astfel primul act se desfăşoară în Tristram (asemeni acţiunii din primul titlu), al doilea act ne prezintă oraşul Caldeum, situat într-o zonă aridă ce invocă oraşul Lut Golem din Diablo 2, actul trei ne duce în vecinătatea craterului rămas în urma Muntelui Areat, în plin asediu, similar cu actul cinci din Diablo 2 Lord of Destruction. În cele din urmă actul 4 ne prezintă Raiul corupt de Răul Primar, practic cealaltă faţetă a actului 4 din Diablo 2, Iadul.

Coloana sonoră este deosebită, merită setată în aşa fel încât să poată fi auzită chiar şi în iureşul luptei. Desigur împătimiţii o pot achiziţiona şi separat pentru a o savura din plin. Ne bucurăm din nou de vocea unică a lui Caine, ce ne însoţeşte şi prin intermediul numeroaselor manuscrise din joc. Uneori se poate găsi o voce comună sau un accent puţin exagerat însă nimic deranjant.

Diablo 3 asigură undeva la 20 de ore de joc, în funcţie de timpul pe care îl acorzi explorării. Dacă luăm în considerare cele 5 clase de luptători rezultatul ne duce undeva la 100 de ore. Şi abia după acestea punctul forte al seriei, rejucabilitatea, îşi face simţită prezenţa. Gradele de dificultate sunt în număr de 4: normal, coşmar, iad, infern, cu unul în plus faţă de titlul precedent. După terminarea jocului pe normal eroul este undeva la nivelul 30, abia după coşmar atinge nivelul 50 şi într-un final, după iad, se atinge nivelul 60. Fiecare grad de dificultate oferă noi arme şi armuri, din ce în ce mai puternice, dar abia suficiente pentru a ţine piept hoardelor de demoni.

Misiunile secundare sunt numeroase şi atractive iar modalităţile de cooperare on-line aduc un entuziasm inedit.

Dacă treci prin etapele de mai sus şi te mai prinde şi obsesia unui set de armuri vorbim nu-i aşa, de sute de ore…

Punctaj: 9/10