Street Fighter 4

A fost cândva Street Fighter 2, primul joc de tip VS! Cu toţii am privit uimiţi la primele sfere de energie şi la tipologiile de luptători prezenţi pe ecran. Capcom probabil nici nu îşi imagina ce va urma şi cât de mult se va extinde acest gen.
Dar din 1990 au trecut mai bine de 20 de ani iar genul a evoluat în diferite direcţii: Tekken 6 şi Soul Calibur 4 sunt liderii absoluţi ai stilului 3 d iar Mortal Kombat a revenit cu un excelent titlu având la bază mecanica din era 2 dar cu o grafică de invidiat. Ultimele două titluri The King of Fighters au animaţii superbe demonstrând că şi acest stil poate evolua fără a adăuga încă o dimensiune! Ne întrebăm deci unde se situează seria Street Fighter după numeroase titluri ?

POVESTE: 7/10

Povestea a fost mereu ambiguă şi nu atât de interesantă precum cea a seriei rivale, The King of Fighters, lucru recunoscut chiar de fanii Street Fighter. Astfel nici de la S.F. IV nu puteam avea mari aşteptări. Luptele se dau pentru a opri unul dintre soldaţii cibernetici din armata eternului Bison. Acesta s-a răzvrătit şi se consideră cel mai puternic din lume. Desigur numeroşi luptători printre care şi Ryu sunt determinaţi să-i demonstreze contrariul!
Prezentarea ridică puţin nota deoarece clipul introductiv, ce se vrea unul antologic, este reuşit. Tot pe această linie fiecare personaj are un scurt filmuleţ animat introductiv cât şi unul final.

GAMEPLAY: 6/10

Din punctul meu de vedere nu sunt prea multe lucruri de spus. Personajele dintre care trebuie să alegi sunt rezonabile ca număr. O parte sunt prezente încă de la început, altele putând fi salvate pe măsură ce parcurgi jocul. Nu puteau lipsi luptători cu tradiție precum Ryu, Ken, Baison, Sagat sau Chun Li, cărora li se alătură și alte nume cunoscute universului Street Fighter. Totuși avem parte și de câteva personaje noi, nu foarte interesante, și dintre care unele tind chiar către ridicol. Nici oponentul final nu face excepție fiind destul de banal. Acest prim aspect nu este totuși dezastruos, jocurile de fighting având în general o paletă variată de personaje tocmai pentru ca fiecare să își găseasecă un corespondent în panoul de luptători.
Street Fighter 4 are în general implementate două tipuri de prinsuri pentru fiecare jucător. În vreme ce primul este simplist, al doilea este artistic (a se vedea Fei Long sau Bison). Se mai poate executa o lovitură ce consumă parte din bara de energie acumulată, având ca rezultat aducerea inamicului într-o poziție vulnerabilă, prielnică pentru un început de combo. Există două tipuri de forțe, fiecăre având corespondent în bara de energie. În vreme ce prima este specifică seriei (uppercut-ul lui Ken sau sfera de energie a lui Sagat), forța supremă a avut parte de puțină prelucrare. Astfel când aceasta este executată camera se centrează pe luptător după care începe atacul, de cele mai multe ori deosebit și de efect! Personajele reacționează promt la comenzi însă mișcările sunt simpliste, fără animații detaliate.
Cam atât pozitiv referitor la gameplay iar partea proastă, pe cale să înceapă, diminuează extrem de mult aspectele pozitive.
Deficiența supremă, ce dă practic o lovitură de K.O. întregului joc, este absența schemelor speciale, atât de necesare într-un joc de fighting creat pe mecanică 2 d! Astfel personajele au în general un arsenal covârșitor de până la DOUĂ !!! (2 / II !!!) scheme! Chiar nu îmi explic cum atâta lume poate lăuda un joc cu un asemenea handicap! Poate se invocă sistemul de combouri cu care seria se mândrea încă din vremuri îndepărtate. Personal nu am fost niciodată impresionat de acesta iar vestea rea ar fi că în S.F. IV loviturile nu prea au cursivitate! Și încă ceva, schemele se execută cât se poate de greu, prin combinații de diagonale și direcții execrabile!
În aceste condiții rămâi cu câteva personaje solide, vreo două scheme reale ce poate îți și reușesc la trei din cinci încercări, unele forțe reușite și câteva prinsuri drăguțe. Aceste elemente, învăluite într-un aluat dens de nostalgie, pe care îl înțeleg, pot aduce jocului o viață de...câteva ore? Puțin! FOARTE puțin...

GRAFICĂ: 7/10

Cu acest titlu Capcom a dorit să schimbe înfăţişarea universului din Street Fighter, lucru pe care nu l-a reuşit în totalitate. Culorile sunt vii iar locaţiile în care se desfăşoară luptele sunt variate şi pline de viaţă. Pe de altă parte redarea personajelor nu a fost un succes deplin. De cele mai multe ori aceştia par grosolani, graşi dacă pot spune, aspect datorat şi stilului folosit de cei de la Capcom. Totuşi există unele cadre în care aceştia sunt expresivi şi estetici. Un mare accent s-a pus pe felul în care sunt redate forţele, efect reuşit, dar care nu poate susţine întreg jocul!

AUDIO: 6/10

Zgomotele produse de lovituri sunt seci, aproape neschimbate faţă de cele din generaţia trecută. Vocile personajelor mediocre, lipsite de farmecul de altă dată. Piesele specifice fiecărui nivel încearcă să fie antrenante dar suferă de aceeaşi problemă. Chiar şi vocea celui ce anunţă luptele pare importată din epoca S.F.A. Poate Capcom a mizat tocmai pe efectul nostalgiei însă a reuşit să demonstreze doar insuficienţa acesteia în unele cazuri.

REPLAY: 5/10

După câteva runde, în care încerci şi forţele mai atrăgătoare, gameplay-ul îşi arată limitele. Nici posibilitatea de a salva noi personaje nu este suficientă pentru a-l face mai atractiv. Exceptând situaţiile în care sunteţi fani devotaţi ai acestei serii, lipsurile acestui titlu sunt inevitabile.

ÎN CONCLUZIE: S.F. 4 nu încearcă să adopte stilul din seria Tekken (lucru nu neapărat rău) dar nici nu reuşeşte să atingă performaţele din (e drept, mai recentul) Mortal Kombat. Decis să nu revină la genul 2 d (ce avantajează pe deplin seria King of Fighters), seria işi ascunde carenţele serioase în spatele unui mit, încă solid pentru prea mulţi adepţi al jocurilor de tip fighting / VS!

MEDIA: 6.20/10

Gen: fighting.