Dead Space 3

D.S.3 împarte fanii seriei între cei care s-au adaptat schimbării de abordare din prezentul titlu şi cei nemulţumiţi de o asemenea decizie. Eu fac parte din cea de a doua categorie…

Firul epic ni-l prezintă pe Isaac în centrul unui triunghi amoros alături de Ellie şi de un ofiţer al armatei, după ce relaţia dintre primii doi ajunsese într-un moment conflictual. Cei trei, împreună cu Carter, un soldat ce îl va însoţi pe Isaac în misiunile sale, urmează o serie de indicii ce par să îi conducă la planeta Tau Volantis, căminul markerelor. Cursa către sursa generatoare a necromorfilor, la care participă şi unitologiştii, este destul de anostă, o prelungire artificială a primelor două titluri, a cărui finalitate nu poate impresiona.

Dacă unul dintre motivele pentru care aţi jucat D.S. a fost atmosfera atunci vă sfătuiesc să nu aveţi speranţe mari de la prezentul episod. Acesta a renunţat aproape în totalitate la suspans şi elemente horror în favoarea unui stil ce seamănă, înfiorător de mult, cu cel din seria Call of Duty. În sprijinul ideii anterioare vine şi introducerea unor mecanici noi (crouch şi side roll), prea puţin eficiente şi atipice seriei. Noile arme sunt şi ele un apanaj al soldaţilor, lipsite de originalitatea cu care eram obişnuiţi. În cele din urmă există secţiuni, în principiu la începutul jocului, dar şi spre finalul acestuia, în care lupţi împotriva unor militari.

Pentru a atenua sentimentul de reciclare, ce uneori se face simţit, sunt introduse secţiuni în care Isaac escaladează sau coboară porţiuni stâncoase verticale. Nimic revoluţionar. În schimb porţiunile cu gravitate zero sunt minime şi lipsite de emoţia pe care o oferea D.S.2. Sistemul de upgradare prin power nods,  original şi intuitiv, este înlocuit cu unul complex dar greoi, la baza căruia stau resursele. Tot resursele caracterizează şi sistemul de modificare a armelor. În loc de cele 4 arme din titlurile precedente, acum poţi avea cu tine doar două, dar pe care Isaac, fiind inginer, le poate modifica şi combina în funcţie de materialele pe care le găseşte pe parcursul călătoriei sale. În teorie sună bine, însă acest sistem, în ciuda complexităţii, este neintuitiv şi necesită timp pentru a-l înţelege. Asta fără a îi nega ingeniozitatea, ce duce la unele combinaţii extrem de eficiente. Problema este că nu se integrează bine în modul de joc al seriei, mai ales atunci când înlocuieşte un sistem care nu avea niciun minus. În cele din urmă modul de salvare, care în trecut era integrat universului din joc şi la libera ta alegere, este acum automat, aspect ce poate crea mici neplăceri.

Cea mai mare reuşită o reprezintă, de departe, agresivitatea adversarilor, neegalată probabil de niciun alt joc parcurs de mine. Pe nivelul normal de dificultate, inamicii pot ridica probleme chiar şi jucătorilor experimentaţi, cu atât mai mult la prima parcurgere. A.I.-ul este şi el lăudabil, eschivele oponenţilor fiind de cele mai multe ori o reacţie la atacurile tale.

Misiunile secundare, în număr de 7, sunt şi ele binevenite, oferind detalii în plus cu privire la evenimentele din joc. Acestea sunt un prilej pentru testarea abilităţilor de supravieţuire în situaţii limită premiate la final cu resurse ce duc la îmbunătăţirea armelor sau la activarea unor noi opţiuni. Sistemul de cooperare online vine şi el cu 3 misiuni ce pot fi abordate doar în această modalitate. Cum atmosfera jocului s-a pierdut destul de mult în acest titlu, cooperarea poate fi privită ca un element pozitiv. Dacă luăm în considerare toate aceste misiuni secundare durata jocului creşte substanţial, depăşind primele două titluri.

Majoritatea categoriilor de adversari sunt redesenate, fără a ieşi totuşi în evidenţă. Trebuie menţionate şi două clase noi, specifice ultimei părţi a jocului şi care au la bază tipuri deja existente.

În ceea ce priveşte potenţialul de replay al jocului acesta este direct proporţional cu entuziasmul pe care ţi-l provoacă noile implementări. Pe mine sistemul nu m-a convins, motiv pentru care dacă trebuie să aleg între a reparcurge D.S.2 sau D.S.3 voi alege fără să clipesc primul titlu, superior aproape din toate punctele de vedere.

D.S. a reprezentat ineditul, D.S.2 a contribuit la diversificarea şi aprofundarea elementelor din primul titlu, ultimul episod, încercând să inoveze o dată în plus, sfârşeşte prin a priva seria de o parte din caracteristicile care au consacrat-o.

Punctaj: 7/10