Chiar dacă acţiunea frenetică nu lasă loc sau timp unei
meditaţii asupra consecinţelor nefaste pe care sistemele fasciste/dictatoriale
le-au avut asupra omenirii, un ochi avizat se va bucura de anumite elemente strecurate
în joc de către producători, dincolo de sursa de inspiraţie evidentă, respectiv
cel de al doilea război mondial.
Populaţia Helghan, învinsă în primul război…extra solar a
acumulat puternice sentimente de ură faţă de Naţiunile…Coloniale Unite, cei din
urmă fiind învingători în respectivul război. În acest climat se evidenţiază
Scolar Visari, ale cărui discursuri de extremă dreapta susţin superioritatea
populaţiei Helghan, care adaptându-se la condiţiile de viaţă nefavorabile, a
atins următorul nivel în evoluţia rasei umane devenind…rasa superioară. Popularitatea
sa incredibilă a dus la formarea imperiului Helghan şi subsecvent la
dezvoltarea industriei de armament necesară iniţierii celui de al doilea război…extrasolar.
Scolar Visari reprezintă o combinaţie a trei dictatori:
teoriile sale, conjunctura prin care ajunge la putere şi carisma pe care o
exercită asupra poporului sunt specifice lui Adolf Hitler. Visari afirmă
într-un discurs că are nevoie de 10 ani pentru a reda rasei Helghan gloria
pierdută, în vreme ce Adolf Hitler cerea poporului german, în primul său
discurs în calitate de cancelar, 4 ani. Armata Helghast este organizată după
modelul nazist, anumite simboluri fiind similare sau poziţionate asemănător pe
uniforma soldaţilor. Din punct de vedere fizic acesta aminteşte de B. Mussolini
iar numele său, Visari, poate fi interpretat ca o prescurtare a celui de al
doilea prenume al dictatorului sovietic Iosif Vissarionovici Stalin.
Dacă al doilea episod din serie este un succes acest lucru
nu este datorat firului epic. Prezentul titlu se axează pe contraofensiva
purtată de grupul de marină ISA, având ca scop final arestarea lui Visari. Protagoniştii
sunt sergenţii Rico şi Sevchenko, ceva mai interesanţi decât Marcus şi Doom din
seria Gears of war şi care, asemenea celor din urmă, încearcă în anumite momente să impresioneze emoţional.
Pe de altă parte modul de joc este deosebit. Killzone 2 ne
pune în faţă o campanie solidă, în care
avem de înfruntat soldaţi cu o inteligenţă, adaptabilitate dar şi rezistenţă crescută.
Protagonistul nu poate purta asupra sa mai mult de două arme, dintre care una este
un pistol standard cu eficienţă redusă. La acestea se adaugă grenadele iar în
situaţiile limită lupta de aproape cu patul puştii sau cuţitul. Misiunile sunt puţin
mai lungi comparativ cu alte titluri de gen şi cuprind multe momente în care
fie trebuie să ataci un punct fortificat, fie trebuie să rezişti unui asediu. Aceste
aspecte sunt binevenite contribuind la sporirea tensiunii precum şi la
întregirea atmosferei de război. În continuare trebuie spus că jocul nu
înţelege să fie prea iertător, al doilea grad de dificultate (dintr-un total de
4) fiind suficient pentru a te frânge în repetate rânduri. Frumuseţea constă în
absenţa frustrării şi în dorinţa de a reveni pentru a-ţi dovedi valoarea.
Cu privire la mecanica de joc aceasta necesită un timp de
acomodare, însă ulterior nu va ridica probleme. Sistemul de cover este mai puţin comod ca cel din
Gears of war dar şi mai realist. Ochirea cu diferitele arme are şi ea o serie
de caracteristici: puşca cu lunetă trebuie ţinută pe cât posibil în echilibru
pentru a mări precizia, puşca de asalt (cu deja celebra lunetă verde) are
cătarea ideală în vreme ce alte puşti, din păcate, nu au aceeaşi precizie. Pentru
a spori varietatea avem la îndemână carabina, ideală pentru spaţii închise şi
cu un rezultat garantat şi de ce nu, aruncătorul de flăcări sau o armă ce
funcţionează pe bază de curent electric. Aceasta din urmă va fi cucerită la finalul
unei lupte dificile motiv pentru care satisfacţia de a o folosi va spori considerabil.
Pe parcursul campaniei va exista o secţiune în care va
trebui să distrugi navele ce atacă centrul de comandă iar spre final vei
parcurge o scurtă porţiune la bordul unui robot. Aceste două momente reuşesc să
rupă ritmul deşi e drept că uneori ai vrea ca ele să nu fie singurele. Totuşi, tensiunea
şi atmosfera imersivă, specifică fiecărei misiuni, reuşesc să suplinească acest
neajuns.
La câţiva ani de la lansare grafica este impresionantă şi la
fel de competitivă. Momentele de încărcare din timpul misiunilor sunt,
exceptând gloanţele inamicilor, singurele ce pot întrerupe acţiunea, însă
pentru maxim 5 secunde. Cu o gamă de culori preponderent închise universul
urbano-industrial din Killzone 2 prinde viaţă şi te captivează aproape
instantaneu. Este adevărat, varietatea de design a nivelurilor lasă loc de mai
bine, însă este un aspect ce alături de altele minore, despart acest joc de
perfecţiune.
Chiar dacă primul titlu a apărut ca o replică la jocul Halo,
exclusivitate Xbox, Killzone 2 te îndeamnă mai mult în a-l compara cu Gears of
war 2. Iar dacă aşa stau lucrurile atunci Marcus şi echipa lui dau uşor în
retragere.
Punctaj: 9/10
Postări
