Alan Wake este un scriitor de romane de suspans a cărui sursa de inspirație pare că l-a părăsit. Pentru a se relaxa dar şi în speranţa că va reuşi să-i trezească interesul pentru un nou roman soţia sa îl convinge să meargă împreună într-o excursie.
Orăşelul în care sosesc, situat într-o zonă montană, pare ideal dar şi încărcat de un oarecare mister. Inimaginabilul se produce noaptea când în timpul unei plimbări Alan îşi aude soţia ţipând. Aleargă spre cabană însă e prea târziu… Cercetând împrejurimile pentru a o găsi este atacat de oameni învăluiţi într-o materie întunecată. Singura salvare este lumina lanternei combinată cu diferite arme de foc. O voce misterioasă îl ghidează până când reuşeşte să scape de urmăritori. Dar ciudat, atacatorii par personaje dintr-un roman pe care nu îşi aminteşte să-l fi scris…
Un thriller foarte reuşit, firul epic te pune mereu pe gânduri. Uneori ai spune Shutter Island, alteori Inception. Este bine că nu îşi asumă identitatea acestor filme ci doar sugerează ipoteze similare. Se strecoară şi câteva clişee iar finalul deschis poate nemulţumi dar per ansamblu atmosfera este deosebită!
Dacă superbul Resident Evil 4 ne oferea un sistem de luptă ce combina cuţitul cu diferitele arme de foc, în Alan Wake trebuie să alternăm folosirea lanternei cu cea a armelor. Acest lucru este necesar deoarece oamenii subjugaţi materiei întunecate nu pot fi învinşi dacă în prealabil nu intră în contact cu o sursă de lumină. Aceasta poate proveni de la lanternă, farurile maşinilor sau de la rachetele luminoase folosite în mod normal pentru semnalizarea unei anumite poziţii. Este folosit un sistem pe care încep să îl apreciez din ce în ce mai mult în care armele nu se upgradează ci în anumite circumstanţe vei găsi modele mai performante ale acestora. Din arsenalul de care dispui nu lipsesc pistoalele, unele aruncând rachete luminoase ce pot elimina concomitent mai mulţi inamici, puşti de diferite tipuri etc. Impactul este foarte reuşit iar modul slow motion are un efect aparte. Ai posibilitate de a te eschiva de loviturile inamicilor şi poţi fugi însă după o perioadă Alan va obosi, aspect realist pe care l-am apreciat. Per ansamblu mecanica este intuitivă, lucru ce desigur nu poate fi neglijat.
Plimbările printre brazii înalţi sunt terifiante iar ocazional adversarii apar din senin aspect ce te poate lua uneori prin surprindere. Nu se poate spune că jocul este liniar deşi cu ajutorul hărţii vei ajunge fără probleme în punctul dorit. Totuşi este bine să explorezi şi alte trasee acestea fiind de cele mai multe ori surse de muniţie, baterii sau arme. Un alt element specific este existenţa foilor din manuscris. Dacă din punct de vedere epic ele îţi dau detalii suplimentare cu privire la trăirile personajelor totodată influenţează şi modul de joc deoarece evenimentele lecturate se vor întâmpla ulterior. Astfel de multe ori primeşti indicii preţioase cu privire la evenimentele viitoare.
Un minus ar fi lipsa de diversitate a adversarilor. Dacă iniţial te atacă fermieri, înarmaţi cu topoare şi uneori drujbe, controlaţi desigur de forţa întunecată, ulterior vei avea de înfruntat poliţişti dotaţi cu arme de foc… dar cam atât. Modul de joc va compensa oarecum acest neajuns deoarece nu vei fi atacat în permanenţă motiv pentru care momentele de conflict vor fi deosebite. Nici secţiunile în care sunt controlate diferite obiecte nu m-au cucerit în totalitate. Totuşi când întunericul controla buldozerul sau rupea bucăţi din construcţii am fost acaparat.
Camera este mereu în spatele personajului, fără unghiuri moarte sau răsuciri bruşte. Durata jocului este puţin sub medie, undeva la şase ore, dar cred că această formulă este ideală pentru un astfel de titlu.
Din punct de vedere grafic acest joc nu şi-a propus să şocheze (cum se întâmplă cu multe titluri din prezent) ci doar să redea cât mai fidel realitatea. Este surprinzător cum acest obiectiv, atins pe deplin, este şi suficient. Pădurile de brazi, dealurile întunecate, maşinile dar şi interioarele diferitelor clădiri sunt cât se poate de convingătoare păstrând mereu proporţiile din realitate. Mai trebuie spus că în domeniul expresivităţii faciale A.W. atinge cote înalte, fiind un precursor al unor titluri precum Red Dead Redemption şi L.A. Noire. Filmele dintre niveluri sunt reuşite având de multe ori cadre panoramice impresionante.
Câteva surprize plăcute şi la acest capitol. Pe parcursul jocului poţi asculta diferite transmisii radio (în special cele ale postului local) cu un conţinut diferit dar care întregesc atmosfera. La acestea se adaugă o serie de înregistrări audio precum şi un serial de televiziune ce poate fi urmărit în anumite locaţii. Varietatea vocilor este ridicată iar interpretarea excelentă. Între niveluri, asemenea unor episoade de serial, poţi asculta câte o piesă specifică anilor 70 – 80 a căror temă este legată de conţinutul nivelului încheiat.
Singurul minus pe care l-am putut observa în anumite momente este un decalaj între voce şi mişcarea buzelor personajelor.
Asemenea primului Uncharted, după o primă parcurgere jocul îşi pierde din mister. Chiar dacă în anumite puncte pot apărea probleme gradul mediu de dificultate lasă uneori loc pentru ceva mai multă agresivitate. Din acest motiv se impune o nouă abordare pe un grad de dificultate crescut. Ar mai fi un element ce vine în sprijinul reluării jocului: paginile din manuscris ce abordează evenimentele dintr-o altă perspectivă, şi detaliile legate de istoria oraşului. Poate că dacă acestea sunt studiate în întregime vor arunca lumină peste afirmaţia lui Alan din final.
Alan Wake oferă o poveste intrigantă, o atmosferă deosebită precum şi un sistem de joc echilibrat. Chiar dacă nu pune un accent deosebit pe acţiune îl recomand ca pe un joc ce nu trebuie sub nicio formă ignorat!
Orăşelul în care sosesc, situat într-o zonă montană, pare ideal dar şi încărcat de un oarecare mister. Inimaginabilul se produce noaptea când în timpul unei plimbări Alan îşi aude soţia ţipând. Aleargă spre cabană însă e prea târziu… Cercetând împrejurimile pentru a o găsi este atacat de oameni învăluiţi într-o materie întunecată. Singura salvare este lumina lanternei combinată cu diferite arme de foc. O voce misterioasă îl ghidează până când reuşeşte să scape de urmăritori. Dar ciudat, atacatorii par personaje dintr-un roman pe care nu îşi aminteşte să-l fi scris…
Un thriller foarte reuşit, firul epic te pune mereu pe gânduri. Uneori ai spune Shutter Island, alteori Inception. Este bine că nu îşi asumă identitatea acestor filme ci doar sugerează ipoteze similare. Se strecoară şi câteva clişee iar finalul deschis poate nemulţumi dar per ansamblu atmosfera este deosebită!
Dacă superbul Resident Evil 4 ne oferea un sistem de luptă ce combina cuţitul cu diferitele arme de foc, în Alan Wake trebuie să alternăm folosirea lanternei cu cea a armelor. Acest lucru este necesar deoarece oamenii subjugaţi materiei întunecate nu pot fi învinşi dacă în prealabil nu intră în contact cu o sursă de lumină. Aceasta poate proveni de la lanternă, farurile maşinilor sau de la rachetele luminoase folosite în mod normal pentru semnalizarea unei anumite poziţii. Este folosit un sistem pe care încep să îl apreciez din ce în ce mai mult în care armele nu se upgradează ci în anumite circumstanţe vei găsi modele mai performante ale acestora. Din arsenalul de care dispui nu lipsesc pistoalele, unele aruncând rachete luminoase ce pot elimina concomitent mai mulţi inamici, puşti de diferite tipuri etc. Impactul este foarte reuşit iar modul slow motion are un efect aparte. Ai posibilitate de a te eschiva de loviturile inamicilor şi poţi fugi însă după o perioadă Alan va obosi, aspect realist pe care l-am apreciat. Per ansamblu mecanica este intuitivă, lucru ce desigur nu poate fi neglijat.
Plimbările printre brazii înalţi sunt terifiante iar ocazional adversarii apar din senin aspect ce te poate lua uneori prin surprindere. Nu se poate spune că jocul este liniar deşi cu ajutorul hărţii vei ajunge fără probleme în punctul dorit. Totuşi este bine să explorezi şi alte trasee acestea fiind de cele mai multe ori surse de muniţie, baterii sau arme. Un alt element specific este existenţa foilor din manuscris. Dacă din punct de vedere epic ele îţi dau detalii suplimentare cu privire la trăirile personajelor totodată influenţează şi modul de joc deoarece evenimentele lecturate se vor întâmpla ulterior. Astfel de multe ori primeşti indicii preţioase cu privire la evenimentele viitoare.
Un minus ar fi lipsa de diversitate a adversarilor. Dacă iniţial te atacă fermieri, înarmaţi cu topoare şi uneori drujbe, controlaţi desigur de forţa întunecată, ulterior vei avea de înfruntat poliţişti dotaţi cu arme de foc… dar cam atât. Modul de joc va compensa oarecum acest neajuns deoarece nu vei fi atacat în permanenţă motiv pentru care momentele de conflict vor fi deosebite. Nici secţiunile în care sunt controlate diferite obiecte nu m-au cucerit în totalitate. Totuşi când întunericul controla buldozerul sau rupea bucăţi din construcţii am fost acaparat.
Camera este mereu în spatele personajului, fără unghiuri moarte sau răsuciri bruşte. Durata jocului este puţin sub medie, undeva la şase ore, dar cred că această formulă este ideală pentru un astfel de titlu.
Din punct de vedere grafic acest joc nu şi-a propus să şocheze (cum se întâmplă cu multe titluri din prezent) ci doar să redea cât mai fidel realitatea. Este surprinzător cum acest obiectiv, atins pe deplin, este şi suficient. Pădurile de brazi, dealurile întunecate, maşinile dar şi interioarele diferitelor clădiri sunt cât se poate de convingătoare păstrând mereu proporţiile din realitate. Mai trebuie spus că în domeniul expresivităţii faciale A.W. atinge cote înalte, fiind un precursor al unor titluri precum Red Dead Redemption şi L.A. Noire. Filmele dintre niveluri sunt reuşite având de multe ori cadre panoramice impresionante.
Câteva surprize plăcute şi la acest capitol. Pe parcursul jocului poţi asculta diferite transmisii radio (în special cele ale postului local) cu un conţinut diferit dar care întregesc atmosfera. La acestea se adaugă o serie de înregistrări audio precum şi un serial de televiziune ce poate fi urmărit în anumite locaţii. Varietatea vocilor este ridicată iar interpretarea excelentă. Între niveluri, asemenea unor episoade de serial, poţi asculta câte o piesă specifică anilor 70 – 80 a căror temă este legată de conţinutul nivelului încheiat.
Singurul minus pe care l-am putut observa în anumite momente este un decalaj între voce şi mişcarea buzelor personajelor.
Asemenea primului Uncharted, după o primă parcurgere jocul îşi pierde din mister. Chiar dacă în anumite puncte pot apărea probleme gradul mediu de dificultate lasă uneori loc pentru ceva mai multă agresivitate. Din acest motiv se impune o nouă abordare pe un grad de dificultate crescut. Ar mai fi un element ce vine în sprijinul reluării jocului: paginile din manuscris ce abordează evenimentele dintr-o altă perspectivă, şi detaliile legate de istoria oraşului. Poate că dacă acestea sunt studiate în întregime vor arunca lumină peste afirmaţia lui Alan din final.
Alan Wake oferă o poveste intrigantă, o atmosferă deosebită precum şi un sistem de joc echilibrat. Chiar dacă nu pune un accent deosebit pe acţiune îl recomand ca pe un joc ce nu trebuie sub nicio formă ignorat!
MEDIA: 8.50/10
Gen: aventură-acţune.
Postări
0 comentarii on "Alan Wake"
Trimiteți un comentariu