L.A. Noire

L.A. Noire, nu L.A. Confidential.

Trebuie să fi răbdător cu povestea din acest joc. O parte dintre cazurile la care iei parte la diferitele departamente în care vei activa (circulaţie, omoruri, droguri şi incendii) sunt legate într-un mod subtil. Chiar dacă nu ating nivelul de tensiune aşteptat acestea conturează o imagine credibilă a societăţii în care trăim precum şi a implicaţiilor pe care acţiunile unor persoane privilegiate le au asupra populaţiei.
Altfel protagonistul este un fost erou de război, inteligent, care întors acasă ajunge membru al forţelor de ordine. În prima jumătate a jocului nu aflăm prea multe amănunte despre acesta ci trebuie să ne mulţumim cu amintiri din război şi cu informaţii minime despre viaţa lui conjugală. Totuşi spre final evenimentele reuşesc să surprindă şi să ridice semne de întrebare cu privire la criteriile ce definesc imaginea unui om sau însuşi omul.
Lent şi oarecum lipsit de profunzime iniţial, firul epic ne dă mult de gândit la final când totul a luat deja sfârşit.

Încercând să fiu locotenentul Columbo.

Fiecare caz pe care trebuie să îl rezolvi urmează o serie de etape: te deplasezi la locul faptei, cauți indicii, interoghezi martorii după care, în funcție de informațiile pe care le deții te poți deplasa în diferite locații pentru a continua cercetările. Cu toate că structura pare repetittivă lucrurile nu stau tocmai așa, fiecare caz desfășurându-se într-un context diferit. Uneori există secțiuni în care trebuie să prinzi un suspect, o variantă fiind urmărirea sau un foc de avertizare pentru a descuraja ținta, în alte situații trebuie să urmărești diferite persoane fără ca acestea să te observe. Nu putem uita nici de cursele cu mașina. Există și secțini de gen 3rd person, când o bancă este jefuita sau se ivește un alt conflict. Toate aceste elemente, alături de misiunile secundare, anunțate prin stație, ocupă totuși un rol minor în desfășurarea jocului. Locul central este ocupat de interogarea suspecților. În carnețelul tău de observații, care este în același timp meniul de joc, ai notate indiciile găsite precum și ce întrebări poți pune unei anumite persoane. În funcție de răspuns ai trei opțiuni: să consideri afirmația adevărată, să te îndoiești (când suspectul pare nesigur pe el și știi ca nu există probe care să demonstreze contrariul) și în cele din urmă poți considera că acesta minte, moment în care va trebui să demonstrezi că ai dreptate prin indicare dovezii pe care o deții în acest sens. O alegere greșită poate influența atitudinea celui pe care îl ai în față și desigur poate schimba cursul investigației.
Pe măsură ce completezi obiective, principale sau secundare, obții puncte de intuiție ce pot fi utilizate pentru a indica locul unde sunt anumite indicii sau pot fi folosite în timpul unei interogări.
Jocul folosește un singur fișier de salvare automată, motiv pentru care nu poți reveni asupra alegerilor, păstrând un minim de replay. Sunt unele cazuri în care în ciuda faptului că nu ești convins că unul dintre suspecți este vinovat va trebui totuși să faci o arestare, lucru ce nu îți va produce o prea mare satisfacție. Totuși acesta este modul prin care povestea își urmează cursul către un punctul comun al cazurilor investigate.
Este posibil să fi avut prea mari așteptări de la acest joc, care este în continuare o experiență plăcută, însă el se apropie destul de mult de conceptul de film interactiv și care nu satisface pe deplin în acest caz.

Expresivitate de nivel înalt şi unele carenţe.

Ni s-a promis un joc în care expresivitatea facială a personajelor va juca un rol cheie în soluţionarea situaţiilor cu care te vei confrunta. Este adevărat că rezultatul este un succes, detaliile fiind unice la acest capitol. Interioarele sunt şi ele deosebite, cu numeroase obiecte, structura apartamentelor şi a caselor fiind diferită. Oraşul este o reproducere fidelă a Los Angeles-ului din acea perioadă, cu numeroase străzi, blocuri, magazine şi chiar locaţii cu o valoare istorică şi turistică deosebită. Mi-a făcut o reală plăcere să îl explorez în prima parte a jocului şi să mă bucur de acurateţea străduţelor şi clădirilor. Pe de altă parte trebuie spus că uneori am avut senzaţia de a fi la propriu într-un sand box. Unele clădiri păreau a fi simple placaje atunci când se folosea o prezentare panoramică, sau pentru a nu exagera, reproduceri de tipul celor întâlnite în studiourile Holywood.
Un ultim aspect ţine de erorile grafice. Chiar dacă acestea nu sunt numeroase când totuşi apar sunt consistente. După o urmărire partenerul refuza să se deplaseze lângă mine pentru a putea aresta suspectul, într-un clip unul dintre personaje dispare pentru câteva clipe iar sonorul nu funcţionează pentru câteva momente. Cu menţiunea că am jucat varianta Xbox 360, pe trei discuri, trebuie spus că aceste erori sunt neplăcute.

Vocile unor actori talentaţi pe o melodie potrivită.

Interpretărilor actoriceşti li s-a acordat o atenţie sporită, aşa cum era şi cazul într-un joc ce pune accentul pe conversaţii, pe înţelesul şi mai ales pe felul în care sunt spuse anumite replici. Rezultatul este foarte bun, în multitudinea de personaje interogate nu găsim două voci care să semene. Mai mult întâlnim personaje cu accente diferite iar limbajul folosit este specific Americii din acei ani. Numeroase replici sunt jignitoare la adresa peroanelor de culoare şi discriminatorii cu privire la persoanele de origine germană.
Coloana sonoră este subtilă, specifică filmelor de gen, lucru ce contribuie la întregirea atmosferei din oraşul Los Angeles de la finele anilor 40. Tot de atmosferă ține și opțiunea de a juca titlul în alb și negru. Muzica nu va dezamăgi atunci când veţi orbecăi prin bezna catacombelor şi nici când sunteţi într-o urmărire… ca în filme.

Dacă nu mai sunt cazuri noi atracţia scade.

Când ajungi la finalul jocului ai în spate ore bune de urmăriri, anchete tensionate, momente de glorie şi momente de prăbuşire. Experienţe plăcute fără nici un dubiu dar care cu siguranţă nu ar mai fi la fel de intense la o nouă parcurgere. O serie de misiuni secundare, plimbări prelungite cu maşina într-un oraş plin de detalii cât şi tehnici diferite de interogare (cu rezultate consistente pentru caz) sunt motive care pot îndemna un detectiv devotat să redeschidă ancheta. Totuşi aceste aspecte nu mi se par suficiente pentru a relua un joc atât de lung şi care în esenţă rămâne acelaşi.
RokstarGames au încercat să reediteze succesul avut cu Red Dead Redemption. Se simte că reţeta este aceeaşi dar ceva nu s-a legat la fel de bine. Poate un mod de joc puţin repetitiv, poate ceva mai multe erori grafice sau poate un subiect mai puţin atrăgător pentru mine. Cert este că L.A. Noire este un joc inedit, îndrăzneţ şi cu o serie de atuuri ce îl recomandă ca pe un titlu ce îşi merită orele investite pentru a-l termina.

PUNCTAJ: 8/10