Tomb Raider

 

Lara este la începutul carierei sale de explorator iar grupul din care face parte e format din oameni cu personalităţi, motivaţii dar şi etnii diferite. După puţin timp vaporul cu care călătoresc este avariat iar protagonista naufragiază împreună cu o parte din echipaj pe o insulă. Din acest moment situaţia scapă de sub control iar Lara se vede nevoită să se adapteze din mers şi într-un timp foarte scurt la realitatea din jurul ei. Cei ce stăpânesc insula sunt cât se poate de agresivi şi par să aibă un plan clar cu privire la noii veniţi. Povestea formării protagonistei este în cea mai mare parte un succes, învăluită în mister, cu personaje care, chiar dacă nu uimesc, îşi găsesc locul în întregul aventurii.

Jucând T.R. eşti conştient permanent că acesta este un titlu abia lansat, care profită de tot ce are mai bun tehnologia în materie de grafică sau culoare. Insula pare nesfârşită şi covârşitoare în acelaşi timp. Modelele personajelor sunt mai detaliate ca niciodată, efectele sonore, precum şi vocile personajelor, sunt solide. Vizual jocul mi s-a părut peste Uncharted 3 şi la fel de spectaculos. Controlul personajului este intuitiv şi cât se poate de receptiv. Camera se ajustează perfect.

Şi acum întrebarea pe care şi-o pune toată lumea: T.R. egal Uncharted? Răspunsul este nuanţat. Regăsim o serie de elemente precum cele ce ţin de prezentare, mare parte din mecanica de joc, felul în care sunt gândiţi adversarii, posibilitatea de a aduna relicve sau necesitatea rezolvării unor puzzle-uri. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, T.R. este un joc cu identitate. În primul rând Lara evoluează în permanenţă, lucru ce are corespondent în modul de joc (iniţial este neînarmată progresul realizându-se prin intermediul unor quick time events, armele apar treptat iar resursele sunt limitate). Sistemul complex de upgrade, în două direcţii: cel al armelor, prin colectarea materialelor/părţilor componente necesare, şi cel al abilităţilor protagonistei (rezistenţă fizică, receptivitate crescuta faţă de elementele din mediu, atribute de luptă etc.), prin acumularea punctelor de experienţa. Aceste se obţin prin vânarea diferitelor animale de pe insulă (nu e cazul meu) sau prin eliminarea adversarilor (se acordă puncte suplimentare pentru modalităţile de execuţie şi pentru abordarea stealth).

De asemenea, stilul jocului este mai dur decât cel din Uncharted, pe măsură ce capeţi experienţă poţi debloca pentru fiecare armă un anumit tip de execuţie al inamicilor, ce conferă satisfacţii deosebite, Lara putând fi la rândul ei ucisă în diferite moduri de către adversari (similar seriei Dead Space). Poţi aborda o serie de misiuni secundare, asemenea celor din Assassins Creed şi care presupun în general soluţionarea unui puzzle. Legat de acest aspect trebuie spus că puzzle-urile din misiunile principale sunt reduse ca număr iar ca ingeniozitate sunt inferioare celor din Uncharted.

După terminarea jocului ai posibilitatea de a te întoarce, prin intermediul sistemului quick travel, specific jocurilor de tip sand box, în diferite locuri pentru a completa misiunile secundare, a descoperi relicve sau manuscrise. Ultimele sunt cele mai interesante deoarece te ajută să înţelegi mai bine cadrul general în care au loc evenimentele. De precizat că majoritatea inamicilor vor lipsi, motiv pentru care această explorare nu este prea interactivă. Mult mai atractivă este o nouă parcurgere a jocului, eventual pe un alt grad de dificultate, ştiind cum funcţionează arborele de upgrade-uri şi cât de eficientă este fiecare opţiune. Cred deci că jocul poate fi parcurs cel puţin de 3 ori înainte de aţi pierde interesul. Modul multiplayer este unul mediocru.

Prequel-ul unei serii celebre are întotdeauna un efect puternic asupra fanilor iar în cazul lui T.R. acest efect pare să se generalizeze. Dacă ai jucat Uncharted 2 şi ai de ales între Uncharted 3 şi Tomb Raider consider că Tomb Raider este alegerea ce se impune.

Punctaj: 9/10