Prince of Persia: The Two Thrones

POVESTE – 7/10

Dacă ai terminat titlul precedent înfruntându-l pe Dahaka atunci nu vei fi surprins să îl vezi pe prinţ întorcându-se acasă împreună cu regina nisipurilor timpului. Desigur liniştea la care cei doi visau este o fantezie, oraşul pe care îl găsesc fiind pradă haosului. Noua armată o răpeşte pe regină iar eroul nostru e nevoit să meargă pe urmele acestora.
Nu e prea greu de imaginat cine se află în spatele acestui atac, vechiul inamic: vizirul. Acesta o ucide pe regină dezlănţuind forţa nisipurilor ce corupe totul în cale. Rezultatul? Armata vizirului capătă puteri nebănuite, el însuşi devenind un supra om. Prinţul este atins de această magie însă nu realizează încă seriozitatea situaţiei...
După un titlu plin de prospeţime, trilogia se încheie cu un episod care revine, din punct de vedere epic, la origini: o nouă luptă cu vizirul. Chiar şi aşa punctul final al degradării eroului nostru, rezultat din contactul avut cu nisipurile, este unul elaborat.

GAMEPLAY – 7/10

Din nou gata de acrobaţii spectaculoase? Aşa şi trebuie deoarece sistemul de joc este în mare cel din titlul precedent. În ceea ce priveşte escaladările avem totuşi două elemente noi: anumite porţiuni în ziduri de care eroul se poate agăţa cu pumnalul, precum şi un fel de trambuline pe care acesta le poate folosi pentru a ajunge în locurile dorite. Puzzeluri nu scad în proporţie însă nu mai sunt parcă la fel de atractive ca cele din episodul al doilea.
Atacurile cu una sau două arme se menţin, putând fi combinate într-o serie de combouri ca şi până acum. Totuşi în acest titlu este introdus sistemul de ucidere instantanee (specific unor jocuri precum Assassin’s Creed sau Tenchu) precum şi cel în care trebuie să execuţi rapid comenzile apărute pe ecran. Acesta din urmă contribuie realmente la farmecul jocului, mai ales în luptele cu inamicii principali în vreme ce tehnicile de ucidere instantanee, chiar dacă atractive, sunt de cele mai multe ori prea greu de executat. Singurele momente când vei merge la sigur sunt cele în care îl controlezi pe prinţul întunecat, acesta având o rată de succes de 100%, atunci când este suspendat deasupra unui adversar.
Astfel ajungem la analiza momentelor în care prinţul e subjugat puterii pe care nisipurile o au asupra sa. Cât timp este controlat de ele devine mai puternic, foloseşte un lanţ cu care se poate agăţa de diferite obiecte asemănător lui Kratos din God of War, dar duce şi o luptă contra cronometru, viaţa lui scurgându-se treptat. Din acest motiv e necesar să adune în permanenţă nisip magic. Aceste porţiuni sunt pline de adrenalină şi îşi fac efectul. Trebuie spus că pe parcursul aventurii este foarte bine subliniat conflictul dintre prinţ şi alteregoul său ce capătă din ce în ce mai mult control.
Noile atracţii sunt cursele cu caleşti, care chiar dacă aduc ceva nou, nu par a se integra perfect în atmosfera generală a seriei. Camera rămâne bună, fără unghiuri moarte.
Inamicii din joc nu sunt foarte diversificaţi şi nici prea impresionanţi. În principiu vei întâlni două tipuri de soldaţi: unii solizi cu diferite arme şi arcaşii, ceva mai atletici şi care îţi vor face mari probleme cu săgeţile lor, mai ales în timpul escaladărilor. La aceştia se adaugă câteva creaturi care trebuie aduse în porţiuni luminoase pentru a fi vulnerabile.
Inamicii principali, care mi-au rămas în minte, sunt primul gigant cu care te vei confrunta, uciderea lui necesitând apăsarea butoanelor apărute pe ecran în diferite momente şi desigur marele vizir. Prima luptă este memorabilă şi spectaculoasă însă confruntarea finală mi s-a părut criticabilă, în parte şi datorită unor atacuri neinspirate puse pe seama vizirului.
Jocul are o întindere medie şi este linear.

GRAFICA – 7/10

Dacă aţi citit recenzia mea de la POPWW probabil vă aşteptaţi la cuvinte de laudă în ceea ce priveşte grafica acestui ultim titlu. E foarte adevărat că jocul are filmuleţe excepţionale, care întrec aşteptările! Situaţia se schimbă însă dacă vorbim de jocul în sine. Culorile fantastice din titlul trecut au dispărut total, fiind înlocuite de un gălbui înceţoşat. Poate aşa au înţeles producătorii să redea efectul nisipurilor însă estetic este o catastrofă. Mai mult, modelele personajelor par de cele mai multe ori grosolane, singura excepţie fiind eroul principal care nici el nu arată excepţional. În general ai senzaţia că jocul a fost lansat forţat pe PS 2, fiind sacrificată grafica (gen Star Wars FU, care pe PS 2 este o catastrofă a esteticii în vreme ce pe XBOX 360 este mai mult decât decent).

AUDIO – 8/10

La acest capitol jocul stă bine datorită dialogurilor dintre prinţ şi sinele său întunecat, a vocilor celor doi şi a efectelor sonore care per ansamblu sunt reuşite. Coloana sonoră este bună.

REPLAY – 6/10

La finalul jocului nu mai aveam chef să îl reiau, neexistând experienţe pe care să îmi doresc să le repet. Chiar dacă titlul are diverse bonusuri cum ar fi posibilitatea de a cumpăra diferite imagini din cele trei titluri şi mai multe grade de dificultate, eu nu îi găsesc o valoare de replay, mai ales comparativ cu titlurile disponibile pe piţă.

ÎN CONCLUZIE: Ultimul episod din trilogie nu reuşeşte să încheie în glorie trilogia. El dispune de o serie de elemente noi care vor să ducă jocul mai sus, spre titlurile celebre, însă nici măcar cu acestea nu se aproapie de ţinta propusă. Se impune parcurs de fani, chiar cu o oarecare satisfacţie, însă dacă doreşti doar să încerci aventura persană atunci trebuie să alegi Warrior Within. Micile elemente pe care prezentul titlu le are în plus nu sunt unele de substanţă şi nu creează în niciun caz un joc superior!

MEDIE: 7/10

Gen: acţiune-aventură.