Star Wars The Force Unleashed II

POVESTE – 5/10

Dacă povestea din primul episod s-a arătat la nivelul tensiunii din seria cinematografică, fiind aprobată de George Lucas, încă de la primele zvonuri cu privire la o continuare aceasta nu promitea să o intrigă solidă. Temerile s-au adeverit, personajul principal fiind una din clonele pe care Darth Vader le-a făcut după ucenicul său, Star Killer. Acesta evadează şi încearcă să salveze unul dintre generalii jedi rebeli precum şi pe cea de care este îndrăgostit.
Povestea este cât se poate de comercială şi chiar nu atrage. Cele două finaluri, disponibile şi aici, nu influenţează ultimul inamic ci doar filmuleţul final. Mai mult, nici unul nu poate fi integrat în firul epic al seriei...

GAMEPLAY – 7/10

Atacurile se menţin: combouri cu cele două săbii laser, electricitatea sith, manipularea forţei jedi (impuls, controlarea adversarului, undă şoc). Se adaugă două tipuri de prinsuri, atractive măcar iniţial, şi opţiunea de a manipula gândurile soldaţilor de nivel mediu. Această ultimă posibilitate este utilă în momentele în care eşti înconjurat de trupe stârnind haos. Pe măsură ce lupţi îţi încarci bara de energie iar când aceasta este plină vei dezlănţui forţa (vă amintiţi furia din God of War?). În aceste momente orice robot va fi sfărâmat în câteva momente sub puterea ta zeiască ce pare copleşitoare pe parcursul întregului joc. Protagonistul este exagerat de puternic şi e inexplicabil cum uneori cade victimă impulsurilor laser dacă în general poate zdrobi o navă în câteva secunde. Sunt introduse trei secţiuni în care acesta se prăbuşeşte spre un punct fix sau printr-o cladire, fiind nevoie de reflexe pentru a te feri sau a distruge eventualele obstacole (din nou God of War 3).
Sistemul de combouri se rezumă la repetarea unor lovituri cu sabia laser finalizate cu electricitate sau impulsuri de energie diferite în funcţie de numărul de butoane apăsat. Vei face ravagii pe nivelul mediu fără a aprofunda prea mult acest sistem, care deşi bun, nu mi-a lăsat impresia elaborată din primul titlu. Revine sistemul de gardă şi eschivă.
Controlul este bun, la fel şi sistemul de cameră iar mişcările şi-au păstrat fluiditatea. Sistemul de minigameuri este prezent dar repetitiv, nu spontan ca în trecut.
Vei întâlni trei clase de soldaţi: trupe imperiale, luptători în artele jedi şi o ultimă categorie capabilă să îşi ascundă prezenţa. La aceştia se adaugă trei categorii de roboţi şi ocazinalele nave spaţiale. Cam sărăcăciosă creativitatea la acest capitol. Ceva se recuperează în confruntările cu gigantul din arenă (o luptă lungă în mai multe etape şi destul de impresionantă) şi în ultima parte a confruntării cu Vader. La aceştia se mai adaugă un fel de păianjen robot, destul de interesant.
Pe nivel mediu I.A. pune probleme doar în două stagii finale în care droizi sunt numeroşi, altfel jocul fiind cel puţin accesibil. Durata necesară parcurgerii este foarte scurtă (cinci ore) fiind greu de crezut că este un joc individual şi nu un simplu expansion. Este linear şi lipsit de varietatea uimitoare pe care o oferea SWFU.

GRAFICA – 9/10

Grafica rămâne una de top, în mare parte preluată din titlul precedent şi cu ceva detalii suplimentare în ceea ce priveşte expresivitatea lui Star Killer. Aceasta dă impresia unui personaj real în filmele din joc, ce oferă un spectacol deosebit. Totuşi lipsa unor stagii diverse limitează potenţialul grafic ce nu se poate impune ca în trecut. Meniul jocului este ceva mai elaborat, fără a depăşi un nivel mediu.

AUDIO – 8/10

Efectele precum şi coloana sonoră, specifice seriei, se întorc într-o adevărată explozie. La acestea se adaugă o foarte bună sincronizare a vocilor cu mimica buzelor şi cu expresivitatea facială. Neplăcută este însă repetarea replicilor dintre Vader şi Star Killer în timpul ultimei confruntări. Vocile actorilor sunt în general cele din primul episod, deci dincolo de reproş.

REPLAY – 5/10

Acest joc poate fi considerat cel mult un expansion al primului titlu, cu prea puţine elemente noi care să impresioneze şi care să te facă să revii. Are patru grade de dificultate însă este prea scurt şi tinde să fie repetitiv. Poţi salva filmuleţele din joc precum şi diferite provocări. Subliniez că prefer să rejoc SWFU, ce rămâne un titlu foarte bun şi pe care îl recomand încă o dată.

ÎN CONCLUZIE: SWFU 2 este de la început şi până la sfârşit un titlu profund compercial, o întindere artificială a unui joc de succes dar care în cel mai bun caz poate fi catalogat drept un titlu interactiv, lipsit de profunzimea şi originalitatea predecesorului său.

MEDIE: 6.80/10

Gen: acţiune.