Bionic Commando

POVESTE: 7/10

Bionic Commando păşeşte în era 3D. Personajul principal, implicat într-un proiect al guvernului pentru a crea soldatul perfect, a fost abandonat de către aceştia în închisoare. Când o misterioasă grupare militară dezlănţuie o bombă chimică anihilând populaţia unui întreg oraş, aceeaşi oameni care l-au trădat îi cer ajutorul. În schimb i se redă braţul mecanic (acesta are o mână amputată) dotat cu o forţă incredibilă şi i se promite că dacă va îndeplini misiunea va afla ce s-a întâmplat cu soţia sa dispărută.
Toate aceste elemente nu sunt pretenţioase, mare parte din firul epic fiind previzibil. Soţia reprezintă un amănunt de care este foarte posibil să uiţi deoarece trimiterile la acest subiect sunt minime până în final. Privită global povestea încearcă (reuşind uneori) să fie interactivă, dar nimic mai mult.

GAMEPLAY: 8/10

Lupta printre dărâmăturile unui oraş aproape lipsit de viaţă are atât părţi bune cât şi câteva mai puţin inspirate. Protagonistul poate lovi cu pumnul, efectuează eschive, se agaţă cu braţul mecanic de aproape orice punct din spaţiul ce îl înconjoară, putând chiar să se prindă de inamici ulterior izbindu-i cu o viteză impresionantă. Poate deţine concomitent trei categori de arme: uşoare (pistol), medii (puşti de diferite tipuri) şi grele (grenade, aruncătoare de rachete). Sistemul este cât se poate de echilibrat deoarece nu vei putea ocupa cele trei spaţii cu arme dintr-o singură categorie. Acestea sunt, fiecare în parte, specifice situaţiilor cu care te confrunţi ( aruncătorul de rachete este util pentru eliminarea unui robot în vreme ce puşca cu lunetă este esenţială în anihilarea inamicilor aflaţi la distanţe mari etc). După aproximativ o treime din joc vei obţine noi abilităţi ale braţului bionic (aproape indispensabile raportate la situaţiile cu care te confrunţi şi la muniţia uneori insuficientă): vei putea ridica cu pumnul o serie de obiecte pe care sărind le loveşti ulterior în aer propulsându-le către adversari. În final vei putea ridica bolovani stânci şi chiar automobile cu care vei strivi grupuri întregi de atacatori. Toate aceste elemente sunt oarecum ieşite din tiparul obişnuit reuşind să producă o satisfacţie considerabilă.
Stagiile sunt neobişnuit de lungi şi chiar atunci când sunt finalizate următorul începe din punctul în care se terminase cel precedet. Continuitatea aventurii este astfel scoasă în evidenţă dar nu fără unele neajunsuri. Pe parcursul acestor nivele întinse locurile unde poţi salva sunt extrem de rare, uneori inexistente, iar alteori situate cu câteva minute înainte de final. Aspectul reprezintă o problemă deoarece în cazul în care eşti eliminat va trebui să reiei întreaga secţiune, lucru deloc plăcut dar destul de frecvent având în vedere dificultatea jocului. Personajul nu are o viaţă vizibilă însă daca stă un interval de timp sub foc continu moare aşa cum dacă se ascunde la timp după o perioadă îşi revine. Harta este eficientă fiind mereu clar punctul spre care te îndrepţi. E posibil să ai nevoie de o perioadă de acomodare cu sistemul de prindere al braţului bionic iar dacă nu îl înţelegi rapid vei muri de nenumărate ori în secţiunile în care trebuie să te agăţi dintr-un punct în altul.
Spaţiul în care te mişti pare imens însă libertatea ta de mişcare este o iluzie: dacă te abaţi prea mult de la traseu vei fi sufocat de gazul toxic ce s-a răspândit în mai tot oraşul. Atunci când apar porţiunile inundate distracţia e completă deoarece braţul te va trage imediat la fund în situaţia în care te decizi să înnoţi!
I.A. este, în mod neaşteptat, punctul de vârf al jocului. Trupele care te atacă în diferite puncte ale misiunii tale sunt cât se poate de inteligente, se răspândesc după care se regrupează în jurul tău. Dacă tragi în direcţia lor fără a-i anihila se vor ascunde în momentul următor. În joc va trebui să îţi calculezi fiecare mişcare, exploatând şi mediul înconjurător la maxim. Această abordare justifică a doua parte a titlului, dând impresia unui comandou de elită. Fără ezitare îl consider unul dintre cele mai bune jocuri la capitolul privind strategia folosită de adversari.
Inamicii principali nu sunt un element eseţial în structura jocului însă avionul de asalt, uriaşul vierme mecanic, flota aeriană, precum şi ultimii doi inamici, impresionează atât prin abordare cât şi prin tehnicile ce se impun. Ultima confruntare reprezintă o înşiruire de minigamuri ce încheie în mod reuşit aventura!
Camera este specifică unui joc de acţiune-aventură putând fi ajustată la nevoie cu ajutorul sticului. Jocul depăşeşte durata medie şi, chiar dacă nu iei în considerare gradele de dificultate, reprezintă o provocare.

GRAFICĂ: 9/10

Acest joc oferă de cele mai multe ori privelişti impresionante, adevărate panorame pline de culoare, uneori absente şi din jocurile recente. Călătorind precum un Spiderman mecanic printre ruine: de la o clădire la un stâlp, de la acesta la un copac, nimic nu se pierde: un semn de circulaţie se observă printre mormane de moloz, soldaţii par insecte printre dărâmături dar sunt imposibil de trecut cu vederea, peşterile par să aibă mereu o arhitectură diferită etc. Modelele personajelor pot părea în prima fază micuţe însă în realitate sunt foarte bine proporţionate evidenţiând şi mai mult grandoarea haosului din jur. Acelaşi sentiment îl dau şi confruntările cu roboţii ce nu numai par, dar te şi zdrobesc dacă încerci o confruntare directă. Chiar şi aşa ei rămân neânsemnaţi pe un pod dărâmat.

AUDIO: 8/10

Interpretarea actorilor nu te va impresiona, ea fiind în proporţie de 95% purtată prin radio, gen Infamous, dar spre deosebire de acesta este banalizată şi previzibilă. Momentele ce se vor dramatice nu îşi ating scopul. Dialogurile sunt în schimb reuşite şi chiar dacă destul de clişeatice reuşesc să creeze atmosferă. Se evidenţiază strigătele de uimire ale protagonistului în faţa unor peisaje pe care designerii le-au creat pentru a te impresiona. Mai mult, la începutul luptei cu viermele mecanic iţi auzi personajul strigând: ’’Ori ai o bară de viaţă imensă ori eşti al naiba de fericit să mă vezi!’’. Replica face trimitere la viaţa uriaşă pe care o are acest inamic principal, fiind, din punctul meu de vedere deosebit de inspirată! Chiar şi înjurăturile vin la momentul potrivit! Toate celelalte efecte sonore sunt foarte bune: sunetul armelor, zgomotele de fundal şi impactul merg drept la ţintă!

REPLAY: 7/10

Jocul nu oferă multe recompense la final. O serie de imagini şi schiţe din joc precum şi un număr de bonusuri pe care le poţi accesa introducând o parolă. Chiar dacă e puţin probabil să îl reparcurgi imediat este cert că nu va fi abandonat într-un colţ al camerei. Structura interesantă, grafica plăcută dar mai ales inteligenţa adversarilor şi sentimentul autentic pe care îl transmit luptele te va aduce din nou în faţa hoardelor de soldaţi! Poţi încerca şi un alt grad de dificultate...

ÎN CONCLUZIE: fără a neglija o serie de momente iritante, Bionic Commando reinventează cu succes atmosfera din jocurile clasice. El te constrânge efectiv să gândeşti înainte de a te arunca într-o luptă. Dacă refuzi, vei muri!

MEDIA: 7.80/10

Gen: acţiune-aventură.