Limbo – o adevărată formă a artei!

Limbo, din latinescul limbus, desemna în teologia medievală locul unde mergeau sufletele copiilor nebotezaţi (deci care mureau având păcatul originar). Spre deosebire de purgatoriu limboul nu este recunoscut de către doctrina catolică.
Având explicaţia titlului puteţi începe să vă imaginaţi acest joc ce din păcate nu este disponibil decât online pe consola Xbox 360. Stilul în care ne este înfăţişat, lumea crudă pe care o prezintă, simbolismul frecvent precum şi o tăcere zgomotoasă îl recomandă ca fiind o experienţă unică pentru orice împătimit al jocurilor video!

Jocul începe fără niciun fel de explicaţie, iar atmosfera misterioasa ce îl caracterizează nu ajută în descoperirea unui răspuns. Ai putea spune că povestea nu există dar ai greşi. Ea este cel puţin la fel de puternică: fragilitate, singurătate, necunoscut, cruzime, cineva drag, întuneric, lumină şi mai ales supravieţuire. Toate aceste elemente ne sunt cunoscute, astfel că povestea nespusă este cât se poate de autentică, chiar palpabilă. În cele din urmă finalul va face jocul să continue în mintea ta cu nenumărate şcenarii...

Aşa cum se poate observa comenziile sunt reduse la minim: foloseşti stickul pentru a te mişca, ai un buton pentru sărit şi unul pentru a manevra diferitele obiecte sau dispozitive. Această călătorie este o permanentă succesiune de puzzeluri ce trebuie soluţionate pentru ca băieţelul fără nume să poată înainta sau să poată supravieţui. Este uimitoare varietatea pe care o îmbracă acestea precum şi gradul de dificultate progresiv cu care se succed până în final.
Jocul poate fi reparcurs în 60 de minute, asta după ce îi cunoşti tainele, însă estimez că o primă experienţă atinge cu uşurinţă trei ore. Momentele în care vei întâlni alte fiinţe se pot număra pe degetele de la o mână însă ele sunt, ca întreg jocul, şocante. Cei ce îşi petrec parte din timp pe Xbox Live probabil au descoperit această bijuterie, în caz contrar îi îndemn să îl experimenteze indiferent de genurile pe care le agrează. Dacă din orice motive nu sunteţi un împătimit al sistemului de console online atunci vă recomand să îl vizionaţi în întregime, merită o oră din timpul vostru!

Jocul este realizat în stil 2d alb-negru. Această abordare este foarte inspirată. Simplicitatea, diferitele nuanţe de gri, precum şi contrastul uneori violent dintre lumină şi întuneric completează perfect universul acestui joc. Însuşi copilul pare o siluetă fragilă ce avansează în necunoscut. Partea şocantă o reprezintă varietatea, posibil deranjantă, a felurilor în care personajul principal poate muri. Aceste modalităţi sunt de ordinul zecilor şi în mod evident au reprezentat un punct important pentru producători. Stilul grafic contribuie la brutalitatea lor seacă dar creează şi un efect tragic, impresionant.

În ceea ce priveşte sunetul trebuie spus că nu există nici măcar un dialog. În plus sunt doar două momente în care întâlnim o linie melodică ce îşi face pe deplin efectul. În rest totul este învăluit în tăcere, întreruptă însă brutal de foşnetul frunzelor, zgomote ciudate sau de mişcarea anumitor obiecte. Un succes desăvârşit!
Este foarte probabil să nu îl poţi lăsa din mână înainte de a-l parcurge însă replayul este considerabil. După enigmaticul final vei putea să-l reparcurgi dând o atenţie sporită anumitor momente sau obiecte ce pot fi încărcate de semnificaţie. Vei avea şi satisfacţia că ai parcurs acel loc al morţii şi al disperării reuşind cu adevărat să supravieţuieşti!
În final nu pot decât să îmi exprim aprecierea pentru acest proiect şi să nutresc speranţa unei continuări sau a unei abordări similare pe Xbox 360!