Assassin’s Creed Brotherhood

POVESTE – 6/10

La finalul evenimentelor din titlul precedent Ezio reuşeşte să îşi însuşească Mărul Edenului şi chiar să intre în contact cu fiinţele ce îl creaseră (fără a primi vreo explicaţie clară cu privire la natura acestei puteri). Întors la vilă îşi va consolida autoritatea şi se va bucura de o scurtă perioadă de linişte.
Atacat pe neaşteptate domeniul lui Ezio face cu greu faţă trupelor conduse de însuşi Cesare Borgia. Sub loviturile de tun vila pare că nu va rezista iar Ezio se vede nevoit să fugă lăsând în urmă armura lui Altair. Ulterior va asista neputincios la asasinarea unchiului său de către Cesare ce intră astfel în posesia Mărului. Avându-l alături pe Niccolo Machiavelli Ezio călătoreşte la Roma unde unifică tabăra hoţilor, a curtezanelor punând în acelaşi timp bazele unei noi frăţii a asasinilor cu unicul ţel de a înlătura de la putere familia Borgia.
Puţin repetitivă povestea lui Ezio este totuşi captivantă datorită personajelor pe care le are în prim-plan, lucru ce nu se poate spune despre Desmond (pe care nu suntem nevoiţi să îl vedem prea des) dar care în final nu ne poate oferi decât o tărăgăneală răsuflată.

GAMEPLAY – 9/10

Dacă primul titlu era caracterizat prin repetitivitate iar al doilea prin inovaţie, Brotherhood este ceva mai nuanţat având o serie de elemente reeditate din episodul precedent şi altele perfecţionate cu succes. Misiunile principale sunt originale şi nu au întodeauna ca finalitate asasinarea unei persoane (este posibil să fie necesară salvarea unei persoane, protejarea unui punct strategic, deghizarea într-un soldat pentru a ajunge într-un anumit punct etc.) misiuni ce fac deliciul acestui joc. Sistemul prin care devi notoriu (deci o prioritate pentru soldaţi) revine, cu aceleaşi variante de a diminua această ‚‚reputaţie’’ (mituirea oficialilor, ruperea posterelor sau uciderea martorilor). Spre mulţumirea mea secţiunile în care trebuie să treci neobservat prin anumite zone sunt ceva mai numeroase oferind mari satisfacţii atunci când le parcurgi ca un adevărat asasin.
Harta este cea din titlul precedent. După ce o anumită porţiune devine cunoscută (în urma escaladării punctelor înalte ale oraşului), pe hartă vor apărea marcate toate locaţiile ce prezintă interes (fierării, ţesătorii, puncte medicale, precum şi băncile de unde îţi poţi retrage banii etc.) Un element de noutate în acest sistem este apariţia turnurilor militare ale familiei Borgia. În primul rând pentru a ajunge în vârf şi a scurta orizontul, trebuie să îl ucizi pe căpitan, lucru nu întodeauna simplu. În caz contrar el va fugi revenind ulterior cu noi soldaţi. Dacă îl ucizi poţi escalada turnul si după ce admiri peisajul îl vei incendia. Drept urmare influenţa Borgia va dispărea în acea zonă, moment în care toate punctele de interes, menţionate mai sus, devin accesibile putând fi iniţial renovate.
Misiunile secundare sunt structurate astfel: cele şase misiuni pentru a descoperi pergamenele ce îţi vor permite accesul la armura lui Romulus. Aceste misiuni sunt palpitante dându-ţi printre altele ocazia să explorezi catacombele Romei, să urmăreşti fugari, să escaladezi construcţii fascinante etc. Atracţia principală o reprezintă maşinăriile construite de Da Vinci pentru Cesare Borgia. Acestea te vor aduce în situaţia de a incendia corăbii militare, de a te afla la bordul unei căruţe fugărit de zeci de călăreţi, de a testa primul model de tanc şi de a explora văzduhul (misiune ce poate deveni uşor problematică datorită acomodării cu controlul deltaplanului)! Da Vinci este cunoscut şi pentru schiţele sale ce prezentau un deltaplan, un model de costum de scafandru şi chiar un prototip de submarin, din acest motiv cele patru maşinării sunt plauzibile măcar în teorie iar introducerea acestora în joc a fost o idee fantastică şi un deliciu pentru jucători. Dincolo de ele sunt diferite misiuni date de curtezane sau hoţi, precum şi recuperarea clasicelor steaguri, pe care eu le-am ignorat.
Nu degeaba titlul are numele de Brotherhood/frăţia. Salvând cetăţeni ce au probleme cu soldaţii aceştia ţi se vor alătura devenind asasini. Îi poţi chema în diferite momente pentru a te ajuta, le poţi upgrada abilităţile şi îi poti trimite în misiuni pentru a căpăta experienţă şi bani.
Armele sunt individualizate (o sabie va lovi total diferit de un buzdugan sau de o suliţă), execuţiile fiind o splendoare în acest titlu şi ceva mai sângeroase. Poţi folosi pistolul în luptă iar o serie de arme pot fi aruncate de la distanţă în adversar, în caz de succes acesta murind instantaneu! Harbaleta este o nouă armă deosebit de utilă având două avantaje: este silenţioasă şi poate fi folosită de la distanţă. Un alt factor spectaculos în luptă este posibilitatea de a doborî, cu armele masive (sabie lungă, topor etc) călăreţii ce te atacă în diferite conflicte.
Camera este bună, la fel ca în episodul doi, având acele prim-planuri reuşite, în momentul execuţiilor. I.A. este de multe ori sub cerinţe în ciuda armelor şi a stilurilor adoptate de soldaţi, exceptând pasajele de camuflaj. Din acest motiv conflictele nu sunt o problemă, iar dacă adaugi asasinii din frăţie nu prea ai cum să mori într-o luptă. Totuşi în afara acestui aspect, la care se adaugă unele elemente preluate din Assassin’s Creed 2 modul de joc din Brotherhood este excelent.
Personal am terminat jocul în 19 ore, incluzând misiunile Da Vinci şi Romulus. Dacă vei acorda atenţie şi obiectivelor adiacente vei depăşi probabil 25 de ore!

GRAFICA – 10/10

Este interesant cum la acest capitol am dat mereu punctaj maxim când a venit vorba de seria Assassin’s Creed. Însă îmbunătăţirile au fost considerabile de la episod la episod culminând evident cu Brotherhood. Luptele sunt ceva mai impresionante datorită mişcărilor detaliate, a camerei ce se apropie în momentul unor execuţii, modelele personajelor par a fi de multe ori oameni reali, dând dovadă de o expresivitate ridicată. În timpul escaladărilor fiecare gest sau ezitare a protagonistului este atent surprinsă reproducând cu fidelitate realitatea. Chiar dacă de această dată nu vom mai explora diferite oraşe ale Italiei renaşcentiste, Roma este pur şi simplu o reproducere în detaliu a capitalei de la începutul secolului XVI. De la măreţul Coloseum la monumente impresionante, de la catedrale măreţe la cetăţi impunătoare. Străzile sunt pline de viaţă, fiind populate de numeroşi oameni şi soldaţi, nelipsind nici călăreţii. Caii în acest episod sunt o reală desfătare pentru ochi, alături de cea mai impresionantă apă pe care am întâlnit-o într-un joc video. Revin notele istorice cu privire la clădirile importante precum şi micile biografii ale personalităţilor istorice.

AUDIO – 9/10

Mare parte dintre actorii din titlul precedent se regăsesc şi în acest episod, cu o interpretare peste medie, convingătoare, dar care încă mai are scăpări în ceea ce priveşte accentul italian. Cei ce dau viaţă familiei Borgia sunt cu atât mai mult demni de aprecieri, Lucrezia şi Cesare fiind uimitori în unele dialoguri (e.g.: discuţia dintre Rodrigo şi Cesare în care cel din urmă este extrem de convingător, mult peste o serie de actori cu pretenţii de la Hollywood!). Armele (săbii, puşti, pistoale) sunt cât se poate de autentice la fel şi celelalte zgomote de fundal. Coloana sonoră se face simţită în diferite momente accentuând tensiunea sau atmosfera dintr-o anumită locaţie prin ritmuri fine şi variate. Uneori se aud chiar coruri ce duc cu gândul la cele bisericeşti, sublime şi desigur apreciate (păcat însă de procentajul redus pe care îl deţin, meritau mai mult)! Pe parcursul jocului mai scapă câte o replică nefericită dar aceste situaţii sunt minime.

REPLAY – 9/10

Chiar dacă se reiau o serie de teme precum armura lui Romulus ce o înlocuieşte pe cea a lui Altair, achiziţionarea operelor de artă, restructurarea unor monumente din Roma etc., jocul rămâne deosebit de atractiv. Distrugerea armelor create de Da Vinci (misiuni secundare) sunt excepţionale şi nu trebuie ratate sub nicio formă. Nici situaţiile cu care te confrunţi pentru a descoperi pergamenele lui Romulus nu sunt deloc repetitive, dimpotrivă , atrag şi sunt flexibile! Am evitat însă misiunile incidentale precum cele date de curtezane, hoţi etc. precum şi veşnicele steaguri (trebuie spus, doar 101 în acest titlu). Cu siguranţă vei dori să reiei măcar o parte din misiunile din joc, cu sau fără intenţia de a obţine sincronizarea totală! Poate chiar vei dori să restructurezi întreg oraşul sau pur şi simplu să retrăieşti numeroasele momente unice ale acestei aventuri!
Nu trebuie uitat nici multiplayer-ul, deliciul adepţilor online care se pare că au cu ce să îşi asasineze timpul. Sistemul de joc te premiază în funcţie de tehnicile folosite pentru a-ţi lichida ţinta, cu cât eşti mai abil cu atât vei fi mai apreciat. Este interesant de ştiut că în vreme ce tu îţi urmăreşti ţinta, pentru alt asasin tu ai putea fi victima…

ÎN CONCLUZIE: Assassin’s Creed Brotherhood reia câteva teme din titlul precedent şi are în mod cert o poveste în desincronizare în ceea ce îl priveşte pe Desmond. Totuşi sunt cizelate o serie de elemente ce aduceau prospeţime în titlul precedent iar abordarea misiunilor lui Da Vinci extind varietatea de care dă dovadă întregul sistem de joc. Mai bun decât Assassin’s Creed 2, dar tras sub acesta de un stil epic conspiraţionist ce pare etern, Brotherhood trebuie încercat de noi toţi şi este esenţial pentru fanii seriei! Cât despre un posibil Assassin’s Creed 3, fără multă atenţie din partea producătorilor, ar putea fi episodul ce prăfuieşte seria aducând-o înapoi la primul titlu.

MEDIE: 8.60/10

Gen: acţiune-aventură.