Assassin’s Creed

POVESTE – 8/10

Firul epic se dezvolta pe doua planuri. Il avem mai intai pe Desmond, tinut captiv de un grup de aparenti cercetatori. Acestia il pun sa interactioneze cu o masinarie numita Animus ce se presupune ca iti permite sa accesezi memorile stramosilor. Ei par interesati de o anumita amintire a unuia dintre stramosii lui Desmond, Altair. Astfel se desfasoara planul doi al povestii, cel mai amplu prezentat in joc, avandu-l ca protagonist pe Altair.
Ideea este originala insa fura putin din magia perioadei medievale. Actiunea este destul de greu de urmarit pana in final, cand, chiar daca unele lucruri se clarifica, mult mai multe raman invaluite in mister. Nu se poate neglija latura istorica a povestii, cele noua asasinate sunt preluate cu acuratete din evenimente reale ale epocii respective. Jocul pune accentul pe intamplari din perioada cruciadelor si cea a Templierilor in final avand un puternic iz de Codul lui Da Vinci. Din acest motiv anumite momente sunt previzibile.

GAMEPLAY – 7/10

Un singur cuvant poate sintetiza acest capitol: repetitivitate. Dupa ce iti pierzi armele si gradul intr-o misiune introductiva, drept pedeapsa pentru nerespectarea regulilor de capatai ale clanului, iti este data o a doua sansa, misiunea fiind aceea de a asasina noua figuri marcante ale epocii. Pentru primul asasinat vei porni de la fortareata clanului si vei merge calare, aspect foarte reusit al jocului, pana la orasul de destinatie. Apoi vei lua legatura cu omul clanului din cetate Acesta iti va cere sa aduni mai intai informatii. In total sunt sase astfel de locuri, ele devenind vizibile pe mapa pe masura ce escaladezi punctele inalte din oras. Pentru a primi permisiunea pentru asasinat trebuie sa indeplinesti minim trei, deci poti alege ce te caracterizeaza mai mult: fie sa furi informatii, fie sa le smulgi prin forta, ori pur si simplu poti trage cu urechea la anumite conversatii. Poti indeplini diferite misiuni pentru fratii tai din clan: sa recuperezi steaguri (idee dezamagitoare, care nu isi gaseste locul intr-un joc cu atat potential) sau sa ucizi fara sa fi descoperit anumiti soldati. Partea proasta in ambele cazuri este ca trebuie sa o faci contra cronometru. Ulterior vei putea sa te apropii de tinta principala si in fine, dupa ce o vei ucide te vei intoarce la fortareata din munti. Suna foarte bine pentru o prima misiune, nu? Din pacate TOATE celelalte opt misiuni contin aceleasi etape! Pe langa repetitivitate trebuie spus ca daca nu te obisnuiesti repede cu harta si cu modul de identificare al celor sase puncte necesare pentru a avea acces la asasinat risti sa te invarti foarte mult timp in cerc. Mai poti salva civilii care au probleme cu garzile acestia blocanu-i ulterior pe cei ce te vor ataca in respectiva zona. Mult mai importanti sunt calugarii pe care dupa ce ii vei ajuta te vor ascunde in mijlocul lor descumpanind garzile si trecand astfel de punctele de paza. Desigur nu discutam despre un joc linear.
Atacurile principale sunt lama de asasin pentru loviturile prin surprindere si sabia pentru luptele deschise. La acestea se adauga cutitele ce pot fi aruncate de la distanta si loviturile cu pumnii dar cu o utilitate minima. Pe langa acestea iti mai poti prinde adversari pentru a ii dezechilibra in timpul conflictelor. Armele se dobandesc treptat si doar dupa ce vei invata sa contra-ataci si vei obtine tehnicile de ucidere instantanee cu sabia, luptele vor deveni mai palpitante.
Inamicii principali sunt cei pe care trebuie sa ii asasinezi, in numar de zece, restul fiind garzi ale orasului, soldati, cavaleri si templieri. Varietatea lor nu este mare.
I.A. este progresiva, in ultimele misiuni soldatii reactionand mult mai usor la zgomote si eventuale greseli pe care le faci in timpul misiunilor.
Camera nu ridica probleme urmarindu-l cu atentie pe Altair. Exista mici abateri in cazul luptelor cu multi adversari.
Jocul poate parea uneori interminabil daca nu gasesti ceea ce cauti insa daca stapanesti sistemul de identificare al obiectivelor el are o intindere medie.

GRAFICA – 10/10

De departe capitolul la care jocul atinge perfectiunea. Orasele ni se infatiseaza mai mult decat credibil, cu strazi, cladiri de diferite tipuri si diverse interioare. Arhitectura merita cu siguranta un premiu. Fiecare cladire pe care o escaladezi pare construita din piatra, lemn sau caramida adevarata. Daca te decizi sa strangi toate steagurile din orase te vei bucura de acest univers cu totul desavarsit. De asemenea miscarile lui Altair sunt redate firesc etapa cu etapa, indiferent ca manuieste armele sau escaladeaza cladirile orasului.

AUDIO – 6/10

Aici putem vorbi de ceva lipsuri. Mai intai vocile nu par prea convingatoare, nici macar nu se diferentiaza prea mult unele de altele, exceptand poate vocea lui Altair si cea a marelui maestru. Pe langa acest aspect este cel al replicilor spuse de civili: in fiecare oras exista un orator si indiferent de momentele in care revi in acel oras el va repeta mereu aceleasi fraze…acelasi lucru se aplica si oamenilor care iti cer ajutorul. In final mult mai penibili sunt soldatii care, daca nu intervii, ameninta la infinit ca ii vor taia mana victimei. Uneori se poate sesiza pe fundal o linie melodica timida, aspect de inteles daca s-a dorit un cadru cat mai real, cu zgomotele firesti ale orasului care de altfel isi fac datoria. Se poate sesiza incercarea producatorilor de a crea o nota de autenticitate prin accentul vocii pe care actorii il dau personajelor lor.

REPLAY – 4/10

Daca termini jocul nu primesti nici un bonus, poti doar revizita locurile cercetate pentru a incerca sa gasesti toate steagurile sau pentru a indeplinii toate obiectivele, fie principale sau secundare. Personal nu simt nicio atractie pentru aceste posibilitati. Totusi daca jocul nu te-a pierdut pana la final, lucru foarte posibil, inseamna ca te-ai acomodat cu sistemul de joc. Astfel dupa o pauza care se impune si dupa un joc actiune-aventura, mai merge terminat o data, insa cu iscusinta unui adevarat asasin, fara a fi descoperit atat de des. Daca ai posibilitatea sa joci Assassins Creed II imediat dupa terminarea primului, atunci replayul acestuia isi pierde valoarea.

IN CONCLUZIE trebuie sa ma realiez celor care au spus ca acest joc nu este pentru toata lumea. Nu putine au fost momentele in care am crezut ca nu este nici pentru mine! Totusi parcurgandu-l am ajuns sa ii apreciez punctele forte si mai ales potentialul. Este un joc care te prinde, te lasa si te prinde din nou…este repetitiv in proportie de 90%, exceptand primele doua misiuni si ultimele doua (care sunt nu numai deosebite dar si spectaculoase). Pentru a vedea daca te cucereste sau nu va trebui sa-l incerci, un lucru ramanand sigur: nu trebuie sa alergi la magazin pentru a-l cumpara, mai intai imprumuta-l de la un prieten sau daca poti inchiriaza-l!

MEDIE: 7/10

Gen: actiune-aventura, istoric.