Interviu Shigeru Miyamoto

Tatăl lui Mario a îmbătrânit puţin în aceşti ani în care a creat, mereu neobosit, noi aventuri pentru fiul său, unul dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite personaje din istoria jocurilor video! În acest interviu el ne explică o parte din elementele pe care le-a avut în vedere pentru lansarea ultimelor jocuri Mario: Mario Galaxy 2 şi New Super Mario Bros Wii. Văzându-i entuziasmul ai o senzaţie plăcută şi abia aştepţi să pui mâna pe manetă!

Ninja Gaiden 2

POVESTE – 7/10

Trilogia Ninja Gaiden de pe Nintendo, ulterior lansată şi pe Super Nintendo, a fost una dintre cele mai reuşite titluri ale firmei Tecmo.
Din păcate Ninja Gaiden 2, lansat în exclusivitate pe XBOX 360, nu pare să fi făcut progrese în ceea ce priveşte firul epic. Astfel jocul ne propune o poveste minimalistă, în care Ryu trebuie să salveze lumea de forţele răului. Pentru a aduce puţină nostalgie în poveste lupta se dă şi de această dată pentru controlul pietrei malefice în formă de demon. Un alt aspect care lasă de dorit este felul în care sunt redate caracterele personajelor. Majoritatea sunt lipsite de profunzime iar imaginea feminină este superficială. Excepţie pare să facă totuşi personajul principal fără însă a excela.

GAMEPLAY – 8/10

Atacurile lui Ryu sunt strâns legate de arma pe care o foloseşte. Pe parcursul jocului vei dobândi aproape toate armele specifice unui ninja, factor determinant pentru diversitatea jocului. Iniţial deţii doar sabia dragonului însă pe măsură ce înaintezi vei dobândi bâta lungă, tomfele, ghearele specifice luptătorilor ninja, secera etc. Fiecare armă are o serie de combouri conforme respectivului stil iar pe măsură ce obţii experientă armele pot fi upgradate şi odată cu ele şi combourile. Atacurile magice sunt şi ele prezente chiar dacă nu impresionează aşa cum o făceau în seria 2D. Sunt similare, fiind trimise către adversari după ce aceştia sunt ţintiţi. Astfel poţi stăpânii diferite elemente precum focul, vântul sau poţi crea chiar porţiuni de vid în materie. Lângă aceste puteri se adaugă şi o serie de arme cu rază mare de atac precum arcul sau shurikenul. Având în vedere gama largă din care poţi alege este clar că nu toate sunt perfecte, unele fiind neinspirate, precum puşca subacvatică. Ryu mai are abilitatea de a merge pe ziduri precum şi posibilitatea de a dezlănţui un atac foarte puternic, diferit în funcţie de arma folosită şi care va necesita un anumit timp de concentrare. Acesta constă dintr-o serie de lovituri care este direcţionată împotriva adversarilor aflaţi în jurul tău.
Când inamicii au fost răniţi substanţial Ryu îi poate lichida în stil execuţie. Aceste stiluri diferă în funcţie de arma folosită şi de poziţia în care este adversarul. Scenele sunt violente şi cu adevărat spectaculoase. Este de remarcat o fluiditate extremă în mişcări.
Inamicii pe care îi vei înfrunta încep prin a fi ninja şi continuă cu diferite rase de monştrii şi bestii mulţumindu-te până la finalul jocului prin ingeniozitate. Cât priveşte inamicii principali ei sunt de toate tipurile, stilaţi, profunzi, brutali şi idioţi. Fiecare jucător va întâlni cel puţin unul care să îi placă. Tradiţia din Ninja Gaiden este păstrată şi la final vei avea de înfruntat trei monştrii consecutiv pentru a termina jocul. Adevărata problemă este tehnica pe care aceştia o folosesc, de multe ori fiind prea dificili, cu atacuri puternice şi fără o logică sesizabilă. Din acest motiv multe din lupte au un caracter aleatoriu, în special primele. I.A. are un grad de dificultate foarte ridicat fiecare inamic fiind o provocare reală mai ales după primele două stagii.
Camera este marele eşec al acestui joc, ea fiind dezastruoasă. Vei sesiza acest lucru încă de la primele confruntări iar speranţele tale în mai bine nu se voi împlini motiv pentru care trebuie să încerci să te acomodezi repede cu stilul smucit şi anarhic al acesteia.
Jocul este întru totul linear, fără niciun fel de puzzel sau deviere de la acţiunea nivelului respectiv.

GRAFICA – 9/10

Ei bine aici lucrurile tind spre vârf, aspect explicabil şi prin exclusivitatea titlului. Chiar şi aşa graficienii nu au ştiut prea bine cum să distribuie potenţialul existent. Mai întâi trebuie spus că natura precum şi clădirile sunt redate ireproşabil, oferind un spectacol impresionant. Însă, la o privire mai atentă vei observa şi imperfecţiunile: lipsa totală de viaţă sau mişcare. În afara ta şi a celor care te atacă nimeni nu este prezent în universul jocului. Acest aspect îţi dă senzaţia unei planete părăsite aproape în totalitate.
Legat de felul în care au fost concepute personajele trebuie spus că Ryu nu a arătat niciodată mai bine, dând chiar impresia că este o persoană reală. Ochii par plini de viaţă iar fizicul şi costumaţia sunt redate în amănunt. În mod regretabil nu s-a acordat aceeaşi atenţie şi celorlalte personaje. Chiar dacă în lini mari grafica lor este foarte bună, atunci când vine vorba de detaliu mulţi dintre demoni lasă de dorit. E drept că acest deficit nu se simt prea mult la inamicii principali care sunt extrem de detaliaţi.
Global jocul are o strălucire aparte care contribuie la autenticitatea mişcărilor şi aduce o notă de realism.

AUDIO – 8/10

Jocul nu e rău la acest capitol mai ales dacă selectezi modul japonez cu subtitrarea care te avantajează. Vocile actorilor sunt la înălţime indiferent că sunt atribuite demonilor sau simplilor muritori. Sentimentul gen anime este garantat. Undeva mai jos se situează vocile actorilor americani, nivelul fiind mediu în ceea ce priveşte interpretarea. Sunetul produs de arme în contact cu diferite obiecte este autentic.
Coloana sonoră pare preluată de la jocul clasic, lucru nu tocmai rău ea reuşind să fie aproape constant antrenantă. Totuşi uneori simţi nevoia de ceva în plus...

REPLAY – 8/10

Când termini jocul, vei putea relua toate misiunile anterioare păstrând însă toate armele existente, indiferent că le-ai dobândit sau nu în jocul iniţial. La acest aspect se adaugă şi noi costume pentru Ryu. Jocul merită cu siguranţă un replay, pentru cei mai mulţi dintre noi, tot pe gradul normal de dificultate, acesta fiind unul dintre cele mai grele jocuri de pe XBOX 360. Dacă nu sunteţi mulţumiţi gradul următor vă aşteaptă...

ÎN CONCLUZIE: Ninja Gaiden 2 este un joc solid dar care nu reuşeşte să fie un joc excepţional datorită sistemului de cameră dezastruos, a lipsei de detaliu grafic şi în ultimul rând deoarece are un fir epic simplist. Rămâne totuşi un joc ce nu trebuie ratat de fanii seriei.

MEDIE: 8/10

Gen: acţiune.

Making of Fallout 3

Cred că acest joc merită atenţia noastră fie doar şi pentru elementele lui atât de diverse. La prima vedere pare un shooter la persoana întâi dar imediat ce îl aprofundezi descoperi că este un RPG într-o lume apocaliptică. Recunosc, sunt intrigat să îl încerc dar parcă e şi ceva care mă descurajează la el...poate timpul care trebuie investit sau poate unele elemente care îmi par nepotrivite şi care îi fură din magie.

Conan

POVESTE – 6/10

Conan, sau barbarul cu cea mai mare popularitate, a fost rând pe rând preluat în benzi desenate, seriale de animaţie, filme şi nu în ultimul rând jocuri video. Caracterul acestuia precum şi contextul în care şi-a desfăşurat acţiunile au fost de cele mai multe ori diferite.
Abordarea firului epic este cel puţin simplistă, Conan, aflat în căutarea unui diamant, eliberează spiritul unui vrajitor. Ulterior, întâlnind o amazoană care lupta împotriva vrăjitorului decide să o ajute doar pentru a-şi recupera componentele armurii sale.
Povestea este minimalistă în general iar în unele aspecte preia elemente din expunerea narativă din God oe War. Totuşi finalul reuşeşte să transmită unele emoţii neaşteptate.

GAMEPLAY – 9/10

Cuvântul cel mai potrivit aici este brutalitate! Iar pe lângă această caracteristică, pe care nici dacă ai vrea nu ai putea să o treci cu vedere, jocul reuşeşte să aducă o serie de elemente care te vor ţine în faţa ecranului.
Atacurile lui Conan i se potrivesc precum o mânuşă şi pot fi upgradate prin deja obişnuitele globuri roşi obţinute de la adversari ori recuperate din diferite vase de ceramică. Barbarul nostru are mai multe stiluri de lupta: fie cu o armă de o greutate sporită, dar care are un potenţial ridicat, fie cu două săbii ce vor mutila adversarii cu combourile lor, un stil echilibrat: scut şi sabie precum şi un stil ce implică lovituri cu pumnii ori diferite prinsuri. Trebuie să spun că acest arsenal care poate fi upgradat cu un număr impresionant de combouri este aproape perfect acoperind orice gen de atac. În general în astfel de jocuri trebuie să alegi un stil sau două pe care să le aprofundezi însă în Conan lucrurile stau diferit. Dacă la început vei face ravagii cu cele două săbii, în scurt timp vei înţelege că ai nevoie de arme mai puternice pentru a sparge garda unor adversari şi de a te apăra cu scutul împotriva unor luptători de elită. Vei avea suficiente globuri roşi pentru a upgrada toate stilurile, la final rămânând doar câteva neâncercate. Poate nu atât de caracteristic pentru Conan, sunt atacurile magice, dobândite pe măsură ce acesta îşi recuperează părţi ale armurii. Totuşi ele nu trebuie neglijate find de multe ori eficiente.
Zecile de combouri diferite pentru fiecare stil de luptă se vor finaliza în general cu posibilitatea de a tăia adversarul în bucăţi afişând o violenţă ce întrece chiar primul episod din seria God of War. Intestinele, membrele si capetele adversarilor vor înroşi zona în care te lupţi. Dacă te sincronizezi vei putea riposta la atacurile ce te ameninţă şi apăsând la timp butonul apărut pe ecran vei lăsa din nou un mascaru în urma ta. Acest sistem este indispensabil împotriva inamicilor principali care sunt dintre cei mai diverşi şi suficienţi la număr. Astfel pentru a-i ucide trebuie să combini butoanele ce apar în finalul luptei pe ecran.
Conan se mişcă uşor greoi dar nu incomod, oarecum firesc pentru talia personajului.
Inamicii sunt în general piraţi sau soldaţi care apără zonele în care te aventurezi însă poţi întâlni şi spirite, şerpi înaripaţi etc. Deci diveristatea este satisfăcătoare iar stilurile de luptă la fel de diferite. În general poţi lua orice armă pe care o au soldaţi după ce îi ucizi. Este bine să le schimbi des deoarece după un anumit timp ele devin ineficiente.
I.A. este acceptabilă jocul neridicând probleme majore pe nivel mediu chiar dacă vei muri uneori în faţa unui şef sau grup mai îndrăzneţ. Oricum pentru cei ce vor mai mult există un nou grad de dificultate: King.
Camera se comportă bine pe parcursul jocului şi chiar dacă nu adoptă unghiul ideal reuşeşte să te aibă mereu în atenţie.
Jocul este linear şi cam scurt 5-6 ore fiind suficiente pentru a-l parcurge. Pe parcursul său întâlneşti diferite puzzeluri de nivel mediu.

GRAFICA – 6/10

Bugetul investit în Conan îşi face simţită prezenţa. Grafica este uşor sub mediu, fiind cam de nivelul unui joc bun pe PS2 dar categoric sub God of War II sau Resident Evil 4. Culorile sunt şi ele destul de estompate, neîntâlnind o mare varietate pe parcursul jocului. Personajele nu sunt redate în detaliu excepţie făcând inamicilor principali, la care se vede un efort făcut pentru a impresiona. De remarcat şi un efect de slow motion înainte de lovitura finală foarte reuşit. Meniul este simplu şi te duce cu gândul la un joc 2D. Modelul lui Conan este preluat din benzile desenate clasice, fiind poate cea mai bună alegere.

AUDIO – 7/10

Voicile nu sunt ieşite din comun, deşi cea a lui Conan este reușită. Ar mai fi un aspect, povestea este spusă de o bătrână în stilul God of War, deci şi aici se pierd puncte la originalitate. Pentru a compensa aceste neajunsuri coloana sonoră reușește să inducă un ritm alert ce îndeamnă la luptă. Celelalte efecte sonore sunt și ele solide, impactul loviturilor fiind diferit în funcție de materialele ce intră in contact.

REPLAY – 8/10

Terminând jocul vei dobândi o serie de bonusuri printre care posibilitatea de a folosi fiecare combo, indiferent daca a fost achiziţionat sau nu în timpul jocului, invincibilitatea şi opţiunea de a avea permanent bara de energie plină. Aceasta din urmă era activată în urma diferitelor lanţuri de combo executate şi dura atâta timp cât personajul continua să execute combouri. Efectul era o putere mai mare a armelor, atât în efectul loviturilor cât şi în şansa de a sparge garda adversarilor. Poţi activa doar una din aceste opţiuni sau chiar pe toate. Personal nu ma atrage invincibilitatea dar cine ştie...

ÎN CONCLUZIE: Conan este rezultatul unui proiect îndrăzneţ care ne arată cum un joc poate fi solid în gameplay chiar dacă nu dispune de fonduri majore. Grafica este punctul lui slab la care se adaugă unele aspecte inspirate din God of War. Dincolo de asta va aşteaptă nişte momente pline de satisfacţie traversând hoardele de inamici!

MEDIE: 7.20/10

Gen: acţiune-aventură.

Interviu Ratchet and Clank a Crack in Time

Iată şi câteva imagini comentate pentru a completa imaginea din recenzia de ieri.

Ratchet and Clank a Crack in Time

Ratchet şi Clank au avut numeroase aventuri, ieşind mereu învingători în lupta cu forţele răului. Totuşi în ultima misiune cei doi sunt despărţiţi de forţa împrejurărilor iar în vreme ce Ratchet încearcă să îşi găsească prietenul alături de agasantul căpitan Quark, acesta este luat ostatic de către doctorul Neferius, duşmanul lor de moarte. Planul diabolicului robot ce vrea să subjuge universul şi care uneori are blocaje de memorie, este de a-l folosi pe Clank pentru a manipula ceasul universului şi odată cu el, timpul. Lupta pentru regăsirea celor doi prieteni este epică, plină de umor, emoţionantă şi nu în ultimul rând surprinzătoare!

Au existat zvonuri conform cărora acesta ar fi ultimul titlu din serie, caz în care, mai ales pentru mine care nu am jucat episoadele anterioare, acesta se dovedește o adevărată bijuterie!
Din nou avem trei perspective de joc: una în care camera este peste umărul lui Ratchet iar ţinta în centru (gen Dead Space, Gears of War). Este mult prea lentă pentru a face faţă numărului mare de adversari dar mai ales pentru rapiditate cu care unii din ei atacă. După ce ai văzut urechile pufoase ale lui Ratchet din această perspectivă, o poţi uita, e inutilă!
Al doilea sistem este unul automat în care atunci când foloseşti o armă ţinta alege unul din inamicii prezenţi pe ecran. Alegerea aleatorie nu este eficientă deoarece în unele situaţii eşti interesat să distrugi anumiţi inamici cu prioritate. De asemenea ţinta tinde să nu se fixeze pe inamicii aflaţi în aer. Mod nesigur deci ineficient.
În cele din urmă o modalitate de tip lock on (gen Assassins Creed) în care prin apăsarea unui buton intri în acest sistem. Personajul se va mişca în toate direcţiile dar raportându-se mereu la adversar. Cât timp ţii butonul apăsat ţinta se mută automat de la un adversar la altul (pe măsură ce îi ucizi), inclusiv la cei care au capacitatea de a zbura, însă doar când arma pe care o foloseşti are această abilitate.
Ratchet are trei tipuri de atacuri: lovitura simplă cu arma sa ce poate alcătui o serie, un atac din aer şi lovitura de la distanţă prin care acesta îşi aruncă arma în adversar. Împătimiţii serie ştiu însă că punctul forte îl reprezintă armele. Acestea sunt dintre cele mai diverse, aproximativ 15. Ele au un sistem de upgradare direct proporţional cu procentul de utilizare . Sunt grupate pe mai multe categori: ofensive, defensive, cu o rază de atac mare sau mică. Partea bună este că mai toate armele sunt utile în anumite situaţii şi din întreg arsenalul doar două sau trei au eficienţă redusă. Exemplificativ: puşca cu lunetă este utilă pe distanţele foarte mari, având posibilitatea unei apropieri în trei etape, pentru a ţinti anumite puncte slabe ale inamicului. Rachetele termoghidate au şi ele o rază mare de atac, urmărind şi duşmanii aflaţi în aer. Alte arme îngheaţă inamicul, ori îl blochează pentru câteva secunde. Există chiar o armă care iî face să danseze precum şi una care deschide o gaură neagră din care tentacolele unei creaturi se năpustesc asupra victimelor spre deliciul tău! Sintetizând: ai arme pentru orice situaţie iar efectul lor este echilibrat și original.
Revin cizmele de gravitate (ce te duc cu gândul la Mario Galaxy) şi cele cu reacţie (ce îl transformă pe Ratchet într-un mic Sonic), lanţul de energie cu care se prinde de diferite puncte suspendate deasupra gropilor (God of War) şi o nouă armă ce îţi permite să absorbi fie apă fie alte substanţe care îţi sunt utile în diferite momente pentru a avansa.
Armele precum şi upgradările armurii se cumpără din anumite puncte speciale a căror asemănare cu Dead Space nu poate fi negată. Prezentarea acestora este cât se poate de comică şi edificatoare.
Ratchet călătoreşte de la o planetă la alta cu nava sa, care şi ea poate fi upgradată, prin strângerea unor fiinţe Zoni, care îi măresc puterea, viteza şi rezistenţa. Uneori fără un anumit upgrade nu vei putea progresa. Poţi devia de la traseul jocului pentru a îndeplini diferite misiuni secundare date de diverse persoane în schimbul unor recompense sau poţi alege să participi în turneul intergalactic organizat pe o navă spaţială. Secţiunile cu nava sunt plăcute iar explorarea spaţiului se face de acum pe frecvenţele a patru posturi de radio galactice. Din aceste puncte de vedere jocul surprinde la fiecare clipă!
Acest titlu este primul care foloseşte un sistem alternativ între Ratchet şi Clank (la fel ca în Legacy of Kain Defiance). Deci până când se vor reuni, spre finalul jocului, cei doi sunt protagoniştii unor misiuni separate. Echilibrul este atins şi aici deoarece Ratchet, care are mai multe atacuri, trebuie să înfrunte și mulţi inamici. Pe de altă parte şi Clank poate încetinii timpul câteva momente şi trebuie să rezolve unele dintre cele mai inteligente puzzle-uri întâlnite în ultima vreme, ajutat de clonele pe care şi le creează!
Jocul are trei grade de dificultate. I.A. este bună pe nivelul normal, atacurile fiind uneori puternice dar niciodată aberante sau frustrante. Camera ar fi perfectă dacă nu ar exista momente pline de acțiune în care trebuie să o ajustezi cu sticul drept. Chiar şi aşa, după cea clasică, de tip platformă , aceasta ocupă locul doi, fiind reuşită.
Inamicii sunt variaţi, de la roboţi la diferite tipuri de creaturi. Unii dintre ei, având atacuri şi rezistenţă sporită, pot fi consideraţi inamici secundari de stagiu. Adversarii principali nu sunt mulţi dar dau dovadă de originalitate şi atacuri logice.
Te poţi întoarce oricând pe planetele vizitate pentru a aduna mai mulţi Zoni sau pentru a completa obiective secundare. Dacă vei parcurge jocul cât se poate de direct, fără a explora mai nimic din magia universului deschis, vei avea nevoie de 12 ore, jocul având o lungime considerabilă. Totuşi, fără a acoperi toate aspectele, acesta merită 14-15 ore, pe care nu le veţi regreta!

Este dincolo de orice reproş! Culorile sunt strălucitoare, modelele personajelor au fost retuşate, fiind acum şi mai bine proporţionate faţă de mediul înconjurător. Fiecare planetă cu Lunile ei (gen Mario Galaxy), este un nou univers, total diferit de cel anterior. Filmuleţele sunt de ultimă generaţie iar prezentările de tip desen-caricatură îşi fac pe deplin efectul (lucru ce nu se întâmplă în Crash Mind over Mutant).

Orice efect sonor dă dovadă de o mare fineţe. Fiecare voce este unică iar dialogurile inspirate te fac deseori să zâmbeşti. Suprapunerea în timpul gameplay-ului a unui număr mare de zgomote şi sunete estereușită!

Cele trei grade de dificultate pot oferi experienţe foarte diferite. De asemenea e probabil să nu poţi aduna toate armele şi nici toate armurile. Poţi totuși să începi un nou joc cu recuzita dobândită la prima parcurgere. Astfel vechile arme vor fi folosite mult mai eficient putând face și noi achiziții. Dacă eşti ambiţios şi strângi toţi cei 40 de Zoni, 21 fiind suficienţi pentru a finaliza jocul, vei avea parte de o confruntare surpriză.
La toate acestea se adaugă varianta multiplayer cu fanii corespunzători.

ÎN CONCLUZIE: după Crash of the Titans acest titlu este cu siguranţă un lider al genului, reprezentând o piesă de rezistenţă între exclusivităţile Sony. Dacă ai fost un fan al seriei vei gasi multe dintre componentele ce te-au atras dar şi un gameplay îmbunătăţit. Dacă în schimb aceasta este prima ta experienţă Ratchet & Clank, fie pentru că titlurile anterioare nu te-au convins sau pentru că pur şi simplu nu le-ai întâlnit, atunci vei fi pur şi simplu spulberat!

MEDIE: 9/10

Gen: acţiune.

Trailer Gears of War 3

Cea mai cunoscută serie, în exclusivitate pe XBOX 360, a ajuns la al treilea episod. După dpuă titluri de succes în care lupta cu rasa extraterestră a evoluat, în această ultimă confruntare Pământul pare adus în pragul distrugerii totale! Luptând pentru o cauză pierdută o mână de soldaţi se ascund printre dărâmîturi şi resturile semenilor lor...
Acesta este câmpul de bătălie al noului titlu ce va fi lansat în luna aprilie 2011!

Prezentare Assassin’s Creed Brotherhood

Posibil ultimul titlu al seriei, acesta continuă povestea lui Ezio din punctul în care se oprise în titlul precedent. Chiar dacă nu uimeşte din punct de vedere grafic, lucru de înţeles având în vedere timpul relativ surt dintre episoade, totuşi acesta reuşeşte să îţi atragă interesul prin unele îmbunătăţiri precum manevrarea tunurilor, călăritul şi povestea destul de intensă. Dacă reuşeşte să se menţină măcar la nivelul predecesorului său atunci Assassin’s Creed Brotherhood nu va fi departe de reuşită.

Star Wars The Force Unleashed

POVESTE – 9/10

Star Wars, ca joc video şi-a făcut simţită prezenţa încă din epoca consolelor Super Nintendo. De un succes notabil s-a bucurat şi Star Wars The Empire Strikes Back, de pe Nintendo 64. Au urmat o serie de jocuri pe Playstation şi PS 2, majoritatea adaptări cel mult mediocre ale celor şase episoade. Azi Star Wars The Force Unleashed vine cu ceva nou! Acţiunea se petrece după evenimentele din episodul trei, când Darth Vader, trimis să ucidă un cavaler jedi decide să îl antreneze pe tânărul fiu al acestuia. El va creşte pentru a fi primul luptător expert atât în artele jedi cât şi în cele ale lorzilor sith.
Este de remarcat faptul că scenariul jocului a fost aprobat de către George Lucas, motiv pentru care drama este comparabilă cu cea de la finalul episodului trei.

GAMEPLAY – 8/10

În materie de atacuri cred că acesta este cel mai satisfăcător joc din serie! Personajul principal poate mânui sabia laser a cavalerilor jedi, are cunoştinţe deosebite în controlarea forţei dar şi în artele sith, putând dezlănţui fulgerele specifice acestora. Sistemul de combouri şi upgradări este structurat tocmai pe aceste criterii. Loviturile cu sabia se pot combina cu cele ce prevăd manipularea forţei si cele ale forţelor sith. Ai un sistem de garda simplu, apăsând un singur buton, poţi fixa ţinta pe oricare dintre inamici după care este simplu să îi ridici în aer s-au să îi zdrobeşti sub puterea atacurilor tale. Sistemul prin care te eschivezi de atacurile mai puternice funcţionează bine iar camera te încadrează, cu mici excepţii, foarte bine. Ca estetică dar şi ca diversitate sistemul de combouri este excepţional, singurul minus fiind uneori resimţit în prezenţa impactului. Având în vedere cât de spectaculoase sunt forţele şi loviturile uneori simţi nevoia ca impactul să fie dezastruos pentru duşmani. Repet el este bun dar era loc de mai mult! Controlul este receptiv iar mişcările sunt fluide cu singura menţiune ca pe marginea platformelor rişti să aluneci dacă nu eşti atent. Din acest motiv, în aceste zone, trebuie să eviţi combourile care presupun un lanţ de mişcări mai lung.
Adversarii sunt diversificaţi din toate punctele de vedere: în primul rând fiecare planeta pe care o explorezi are proprile ei rase la care se adaugă trupele imperiale precum şi androizii acestora. Pe lângă diversitate ei sunt realizaţi într-un detaliu avansat. Inamicii principali sunt şi ei numeroşi dând dovadă de originalitate.
I.A. este destul de ridicată chiar şi la unii soldaţi obişnuiţi, putând crea probleme mai ales când atacă în formaţie. Însă androizii precum şi inamicii principali necesită combouri bine calculate pentru a contracara tehnicile folosite de aceştia.
Sistemul de joc, prevede la finalul luptei cu androizii sau craturile întâlnite pe parcursul stagilor scevenţe în care trebuie să apeşi butoanele apărute pe ecran pentru a-i distruge. Acelaşi sistem este folosit pentru a finaliza luptele cu inamicii principali. Ambele sunt spectaculoase, cu un timp suficient de scurt pentru a reacţiona şi uneori destul de lungi. Un dezavantaj al acestui sistem, singurul mai precis, este cel în care trebuie să distrugi o navă imperială de dimensiuni uriaşe. Succesiunea butoanelor este amplă şi trebuie executată cu acurateţe înainte ca navele imperiale să te atace din nou. Problema survine din ambiguitatea comenzilor pe care trebuie să le execuţi, spre exemplu pe ecran apare analogul drept rotindu-se când de fapt trebuie ţinut fix. Din acest motiv până îi înţelegi succesiunea această etapă poate deveni frustrantă. De reţinut faptul că aceste comenzi sunt la fel de evazive atât în varianta PS3 cât şi în cea de pe consola Xbox 360.
Jocul este unul linear de o întindere medie, nouă ore fiind suficiente pentru a-l finaliza.

GRAFICA – 9/10

La acest capitol jocul excelează, estetica schemelor precum şi modelele personajelor sunt foarte reuşite. Detaliul este uimitor. Fiecare planetă are un univers total diferit de cea anterioară fiind construită amănunţit şi credibil. Culorile sunt de o intensitate greu de egalat reuşind să dea viaţă mediilor respective. Singurul minus și care îi fură punctajul maxim este meniul jocului. Acesta mi s-a părut lipsit de profunzime şi neatrăgător.

AUDIO – 9/10

Coloana sonoră nu te va surprinde daca eşti obişnuit cu jocurile Star Wars, efectele fiind cele cunoscute pentru sabia jedi, comunicările prin radio și obişnuitele arme laser. Asta nu înseamnă că acestea fac o treabă proastă, pur şi simplu nu te uimesc. Pe de altă parte vocile artiştilor sunt credibile, actorii din filmele Star Wars şi-au dat şi în joc vocile pentru a anima personajele deja consacrate.

REPLAY – 8/10

Jocul este per ansamblu solid, are două finaluri în funcţie de alegerea pe care o vei face la momentul potrivit. La aceste aspecte se adaugă o serie de bonusuri precum diverse costume şi o serie de abilităţi specifice tipurilor de săbii pe care le întâlneşti pe parcursul jocului. Cu siguranţă este un joc pe care vei dori să îl reiei după un anumit timp.

ÎN CONCLUZIE Star Wars The Force Unleashed se bucură poate de cel mai mare echilibru pe care l-a văzut un joc al seriei până în prezent, net superior celor de genul SW EP. I de pe Playstation. Desigur şi aici e loc de îmbunătăţiri, printre care un impact mai puternic demn de titlul jocului. În aşteptarea continuării deja anunţată sperăm că vom avea parte de o surpriză plăcută, asemeni celei făcute de Ubisoft cu Assassin’s Creed II.

MEDIE: 8.60/10

Gen: acţiune.

Nintendo

Istoric: A treia generaţie de jocuri video începe în 1983 cu lansarea pe piaţă a sistemului Nintendo. Este prima oară când o consolă va fi etichetată după numărul de bits, respectiv 8. Este generaţia în care au fost create cele mai cunoscute titluri din toate timpurile în frunte cu Super Mario Bros. Mulţi consideră această generaţie ca fiind prima din istorie deoarece odată cu Nintendo a început industria jocurilor video aşa cum o cunoaştem în prezent.

Tehnic: Nintendo avea o capacitate de 8 bits. Suporta până la cinci canale audio cu o capacitate cuprinsă între 54 Hz şi 28 kHz, ulterior updatată până la 56 kHz. Iniţial a beneficiat de un cip de protecţie contra jocurilor fără licenţă. Această protecţie se anihila de către ‚‚întreprinzătorii’’ ce deschizând consola tăiau al patrulea picioruş al cipului, mărind astfel şansele de a juca titlurile nelicenţiate sau modificate. O problemă serioasă a reprezentat-o clipirea ledului roşu de alimentare ce ducea la resetarea jocului. Odată cu trecerea timpului, avânt conectori slabi simpla apăsare a butonului putea cauza defecţiunea în cauză. Jucătorii au încercat diferite metodepentru a remedia defecţiunea: să sufle pe lamela dischetei, să apese în mod repetat butonul de alimentare, să şteargă conectorii cu alcool şi chiar să lingă contactele slabe!! Ultimele două metode duceau des la defecţiuni ale consolei motiv pentru care în 1989 Nintendo a comercializat un kit de curăţare automată. O altă revizie a schimbat tipul de alimentare directă a manetelor adăugând de asemenea butoanele start & select şi celei de a doua manete.

Estetic: Consola Nintendo avea un model compact şi elegant. Era prevăzută cu două butoane, unul pentru a permite alimentarea iar al doilea pentru resetarea jocurilor. Dischetele, se introduceau orizontal, asemeni casetelor video după care se lăsa în jos o uşiţă de protecţie. Culorile consolei alternau între gri, crem şi negru, dându-i un aer modern. Un accesoriu iniţial a fost pistolul Zapper, însă cu puţine jocuri populare. Cât priveşte manetele, acestea au devenit un simbol Nintendo, folosit în prezent la aspectul produselor gen: Game Boy Advance şi Game Boy Micro. Ele erau prevăzute cu patru butoane: două rotunde A & B, de culoare roşie, specifice fiecărui joc şi două negre, start & select. În plus Gunpei Yokoi a înlocuit joystickul rigid de până atunci cu sistemul direcţional în formă de cruce. Controlul era fantastic, atât ca receptivitate precum şi din punct de vedere al comodităţii. Acest model a influenţat în mod definitiv următoarele tipuri de manete.

Jocuri: Cultural, Nintendo a reprezentat punctul de plecare al multor jocuri proeminente, dintre care multe au devenit sinonime cu marca ce le-a consacrat. Avem în vedere seria Super Mario Bros, probabil cel mai fascinant joc de aventură clasic ce reuşeşte să ne uimească şi în prezent. Urmează celebrele Final Fantasy, The Legend of Zelda, Mega Man, Castlevania, Metal Gear şi Metroid. Este prima oară când jocurile video aveau un traseu progresiv şi complex, cu o poveste şi un gameplay fascinant.

Impactul pe piaţă: Nintendo Entertainment System (NES) / Family Computer (Famicom) a avut de departe cele mai mari vânzări ale generaţiei sale în America de Nord şi Japonia. Din 18 octombrie 1985 şi până în 1995 au fost vândute 61.91 de milioane de console. Până în 1999 Super Mario Bros a vândut 40.23 de milioane de unităţi iar Super Mario Bros 3, atinge 3.18 milioane în 2003. Acest lucru s-a datorat titlurilor solide menţionate mai sus şi politicii Nintendo conform căreia un joc trebuia să fie titlu exclusiv cel puţin doi ani. Totuşi au existat probleme datorită unui cip care ducea la întreruperea sistemului, aspect ce a descurajat vânzările într-o primă fază. Nintendo a purtat o serie de negocieri cu compania Atari în vederea unei colaborări, însă acestea au rămas fără rezultat când Nintendo a lansat primul joc Donkey Kong şi pe o consolă rivală celor de la Atari. În această perioadă se face simţită rivalitatea cu sistemul Sega, ce avea să devină legendară. Sega se impune în Europa, unde Nintendo nu îşi crease monopolul, precum şi în Brazilia şi Australia. O problemă serioasă au reprezentat-o şi produsele contrafăcute, populare mai ales în regiunile în care consola nu fusese lansată. Acestea chiar dacă aveau modele uşor diferite rulau în principiu aceleaşi jocuri! Datorită împuţinării titlurilor noi, precum şi a scăderii vânzărilor, Nintendo şi-a oprit producţia în SUA în 1995. Spre finalul anilor ’90 Sega îşi retrage în totalitatea prima consola de pe piaţă în vreme ce în Japonia sistemele Famicom au produs unităţi până în anul 2003 acestea fiind reparate până în noiembrie 2007!!

Eu şi consola: Dintre toate consolele pe care le-am jucat pe parcursul anilor, cel mai mult timp l-am investit în jocurile produse de Nintendo în cea de a treia generaţie. Am jucat zeci şi zeci de jocuri printre care şi seria Mario, Castlevania, Contra, Teenage Mutant Ninja Turtles, Ninja Gaiden pe parcursul unor ani serioşi! Creativitatea a fost în acea perioadă la cotele cele mai înalte! Prima dischetă era cu trei jocuri, unică pentru cele lansate de Nintendo: Super Mario, Tetris plus un joc din seria Neketsu cu fotbal. Şi eu am resetat de nenumărate ori jocul şi am suflat în lamelele dischetelor. Unele dischete după ce erau introduse orizontal trebuiau şi apăsate pentru a funcţiona, motiv pentru care am considerat mult timp jocul Terminator 2 defect. Am fost impresionat de modelul acela de consolă şi de fineţea manetelor, motiv pentru care am rămas un adept al produselor Nintendo în rivalitatea lor cu Sega. Ulterior am deţinut şi câteva variante piratate, numite la noi Terminator şi care au fost prilej de nenumărate schimburi cu prietenii. Jocurile erau identice însă puteai da şi peste titluri modificate/contrafăcute iar consolele erau incomparabile calitativ cu bijuteria creată de Nintendo. Încă mai deţin o discheta Nintendo originală!

Sintetizând: Nintendo a schimbat piaţa jocurilor vidoe pentru totdeauna! Când Nintendo a fost lansat, ulterior crizei suferite în industria de gen în 1983, era practic imposibil să vinzi o consolă în magazine. La cinci ani distanţă, în 1988, industria jocurilor video era o industrie de miliarde de dolari. Nintendo a fost prima companie care a încercat să colaboreze cu altele din industrie şi prima care a implementat metode contra pirateriei din sistem. Astfel Nintendo nu numai că şi-a asigurat locul între consolele dominante ale vremii dar a tranşat definitiv supremaţia japoneză în industria jocurilor video!

Interviu Castlevania Lords of Shadows

Iată şi comentariile producătorilor pentru a vă forma o părere mai exact în legătură cu potenţialul acestui joc!

Trailer Castlevania Lords of Shadows

Nu a mai rămas mult timp până la lansarea acestui titlu pe care îl asştept de ceva vreme. Fiind un fan al seriei am fost profund dezamăgit de titlurile lansate pe PS 2, ambele fiind sub medie. Cu toate acestea Lords of Shadows pare un joc cu pretenţii la podiumul acţiune-aventură al acestei generaţii!

Detalii Dead Space 2

Dead Space 2 şi-a propus să împingă, odată în plus, jocul de tip horror dincolo de limite! După primul titlu ce s-a bucurat de un imens succes iată ce ne propun producătorii pentru începutul anului următor.

Trailer Dead Space 2

Pentru cei care au experimentat alături de mine fenomenul Dead Space am o veste bună: continuarea va fi lansată în data de 25.01.2011. Ştiu că asta înseamnă peste o jumătate de an însă din imagini merită să aşteptăm! Grafica este excelentă, culorile deosebite şi desigur efectul gravitaţiei a fost cu mult accentuat! De asemenea creaturiile sunt mult mai impresionante iar firul epic pare mai complex!
Primul trailer pune accentul pe poveste în vreme ce al doilea ne arată primele secvenţe de gameplay...