Conan

POVESTE – 6/10

Conan, sau barbarul cu cea mai mare popularitate, a fost rând pe rând preluat în benzi desenate, seriale de animaţie, filme şi nu în ultimul rând jocuri video. Caracterul acestuia precum şi contextul în care şi-a desfăşurat acţiunile au fost de cele mai multe ori diferite.
Abordarea firului epic este cel puţin simplistă, Conan, aflat în căutarea unui diamant, eliberează spiritul unui vrajitor. Ulterior, întâlnind o amazoană care lupta împotriva vrăjitorului decide să o ajute doar pentru a-şi recupera componentele armurii sale.
Povestea este minimalistă în general iar în unele aspecte preia elemente din expunerea narativă din God oe War. Totuşi finalul reuşeşte să transmită unele emoţii neaşteptate.

GAMEPLAY – 9/10

Cuvântul cel mai potrivit aici este brutalitate! Iar pe lângă această caracteristică, pe care nici dacă ai vrea nu ai putea să o treci cu vedere, jocul reuşeşte să aducă o serie de elemente care te vor ţine în faţa ecranului.
Atacurile lui Conan i se potrivesc precum o mânuşă şi pot fi upgradate prin deja obişnuitele globuri roşi obţinute de la adversari ori recuperate din diferite vase de ceramică. Barbarul nostru are mai multe stiluri de lupta: fie cu o armă de o greutate sporită, dar care are un potenţial ridicat, fie cu două săbii ce vor mutila adversarii cu combourile lor, un stil echilibrat: scut şi sabie precum şi un stil ce implică lovituri cu pumnii ori diferite prinsuri. Trebuie să spun că acest arsenal care poate fi upgradat cu un număr impresionant de combouri este aproape perfect acoperind orice gen de atac. În general în astfel de jocuri trebuie să alegi un stil sau două pe care să le aprofundezi însă în Conan lucrurile stau diferit. Dacă la început vei face ravagii cu cele două săbii, în scurt timp vei înţelege că ai nevoie de arme mai puternice pentru a sparge garda unor adversari şi de a te apăra cu scutul împotriva unor luptători de elită. Vei avea suficiente globuri roşi pentru a upgrada toate stilurile, la final rămânând doar câteva neâncercate. Poate nu atât de caracteristic pentru Conan, sunt atacurile magice, dobândite pe măsură ce acesta îşi recuperează părţi ale armurii. Totuşi ele nu trebuie neglijate find de multe ori eficiente.
Zecile de combouri diferite pentru fiecare stil de luptă se vor finaliza în general cu posibilitatea de a tăia adversarul în bucăţi afişând o violenţă ce întrece chiar primul episod din seria God of War. Intestinele, membrele si capetele adversarilor vor înroşi zona în care te lupţi. Dacă te sincronizezi vei putea riposta la atacurile ce te ameninţă şi apăsând la timp butonul apărut pe ecran vei lăsa din nou un mascaru în urma ta. Acest sistem este indispensabil împotriva inamicilor principali care sunt dintre cei mai diverşi şi suficienţi la număr. Astfel pentru a-i ucide trebuie să combini butoanele ce apar în finalul luptei pe ecran.
Conan se mişcă uşor greoi dar nu incomod, oarecum firesc pentru talia personajului.
Inamicii sunt în general piraţi sau soldaţi care apără zonele în care te aventurezi însă poţi întâlni şi spirite, şerpi înaripaţi etc. Deci diveristatea este satisfăcătoare iar stilurile de luptă la fel de diferite. În general poţi lua orice armă pe care o au soldaţi după ce îi ucizi. Este bine să le schimbi des deoarece după un anumit timp ele devin ineficiente.
I.A. este acceptabilă jocul neridicând probleme majore pe nivel mediu chiar dacă vei muri uneori în faţa unui şef sau grup mai îndrăzneţ. Oricum pentru cei ce vor mai mult există un nou grad de dificultate: King.
Camera se comportă bine pe parcursul jocului şi chiar dacă nu adoptă unghiul ideal reuşeşte să te aibă mereu în atenţie.
Jocul este linear şi cam scurt 5-6 ore fiind suficiente pentru a-l parcurge. Pe parcursul său întâlneşti diferite puzzeluri de nivel mediu.

GRAFICA – 6/10

Bugetul investit în Conan îşi face simţită prezenţa. Grafica este uşor sub mediu, fiind cam de nivelul unui joc bun pe PS2 dar categoric sub God of War II sau Resident Evil 4. Culorile sunt şi ele destul de estompate, neîntâlnind o mare varietate pe parcursul jocului. Personajele nu sunt redate în detaliu excepţie făcând inamicilor principali, la care se vede un efort făcut pentru a impresiona. De remarcat şi un efect de slow motion înainte de lovitura finală foarte reuşit. Meniul este simplu şi te duce cu gândul la un joc 2D. Modelul lui Conan este preluat din benzile desenate clasice, fiind poate cea mai bună alegere.

AUDIO – 7/10

Voicile nu sunt ieşite din comun, deşi cea a lui Conan este reușită. Ar mai fi un aspect, povestea este spusă de o bătrână în stilul God of War, deci şi aici se pierd puncte la originalitate. Pentru a compensa aceste neajunsuri coloana sonoră reușește să inducă un ritm alert ce îndeamnă la luptă. Celelalte efecte sonore sunt și ele solide, impactul loviturilor fiind diferit în funcție de materialele ce intră in contact.

REPLAY – 8/10

Terminând jocul vei dobândi o serie de bonusuri printre care posibilitatea de a folosi fiecare combo, indiferent daca a fost achiziţionat sau nu în timpul jocului, invincibilitatea şi opţiunea de a avea permanent bara de energie plină. Aceasta din urmă era activată în urma diferitelor lanţuri de combo executate şi dura atâta timp cât personajul continua să execute combouri. Efectul era o putere mai mare a armelor, atât în efectul loviturilor cât şi în şansa de a sparge garda adversarilor. Poţi activa doar una din aceste opţiuni sau chiar pe toate. Personal nu ma atrage invincibilitatea dar cine ştie...

ÎN CONCLUZIE: Conan este rezultatul unui proiect îndrăzneţ care ne arată cum un joc poate fi solid în gameplay chiar dacă nu dispune de fonduri majore. Grafica este punctul lui slab la care se adaugă unele aspecte inspirate din God of War. Dincolo de asta va aşteaptă nişte momente pline de satisfacţie traversând hoardele de inamici!

MEDIE: 7.20/10

Gen: acţiune-aventură.