Ninja Gaiden 2

POVESTE – 7/10

Trilogia Ninja Gaiden de pe Nintendo, ulterior lansată şi pe Super Nintendo, a fost una dintre cele mai reuşite titluri ale firmei Tecmo.
Din păcate Ninja Gaiden 2, lansat în exclusivitate pe XBOX 360, nu pare să fi făcut progrese în ceea ce priveşte firul epic. Astfel jocul ne propune o poveste minimalistă, în care Ryu trebuie să salveze lumea de forţele răului. Pentru a aduce puţină nostalgie în poveste lupta se dă şi de această dată pentru controlul pietrei malefice în formă de demon. Un alt aspect care lasă de dorit este felul în care sunt redate caracterele personajelor. Majoritatea sunt lipsite de profunzime iar imaginea feminină este superficială. Excepţie pare să facă totuşi personajul principal fără însă a excela.

GAMEPLAY – 8/10

Atacurile lui Ryu sunt strâns legate de arma pe care o foloseşte. Pe parcursul jocului vei dobândi aproape toate armele specifice unui ninja, factor determinant pentru diversitatea jocului. Iniţial deţii doar sabia dragonului însă pe măsură ce înaintezi vei dobândi bâta lungă, tomfele, ghearele specifice luptătorilor ninja, secera etc. Fiecare armă are o serie de combouri conforme respectivului stil iar pe măsură ce obţii experientă armele pot fi upgradate şi odată cu ele şi combourile. Atacurile magice sunt şi ele prezente chiar dacă nu impresionează aşa cum o făceau în seria 2D. Sunt similare, fiind trimise către adversari după ce aceştia sunt ţintiţi. Astfel poţi stăpânii diferite elemente precum focul, vântul sau poţi crea chiar porţiuni de vid în materie. Lângă aceste puteri se adaugă şi o serie de arme cu rază mare de atac precum arcul sau shurikenul. Având în vedere gama largă din care poţi alege este clar că nu toate sunt perfecte, unele fiind neinspirate, precum puşca subacvatică. Ryu mai are abilitatea de a merge pe ziduri precum şi posibilitatea de a dezlănţui un atac foarte puternic, diferit în funcţie de arma folosită şi care va necesita un anumit timp de concentrare. Acesta constă dintr-o serie de lovituri care este direcţionată împotriva adversarilor aflaţi în jurul tău.
Când inamicii au fost răniţi substanţial Ryu îi poate lichida în stil execuţie. Aceste stiluri diferă în funcţie de arma folosită şi de poziţia în care este adversarul. Scenele sunt violente şi cu adevărat spectaculoase. Este de remarcat o fluiditate extremă în mişcări.
Inamicii pe care îi vei înfrunta încep prin a fi ninja şi continuă cu diferite rase de monştrii şi bestii mulţumindu-te până la finalul jocului prin ingeniozitate. Cât priveşte inamicii principali ei sunt de toate tipurile, stilaţi, profunzi, brutali şi idioţi. Fiecare jucător va întâlni cel puţin unul care să îi placă. Tradiţia din Ninja Gaiden este păstrată şi la final vei avea de înfruntat trei monştrii consecutiv pentru a termina jocul. Adevărata problemă este tehnica pe care aceştia o folosesc, de multe ori fiind prea dificili, cu atacuri puternice şi fără o logică sesizabilă. Din acest motiv multe din lupte au un caracter aleatoriu, în special primele. I.A. are un grad de dificultate foarte ridicat fiecare inamic fiind o provocare reală mai ales după primele două stagii.
Camera este marele eşec al acestui joc, ea fiind dezastruoasă. Vei sesiza acest lucru încă de la primele confruntări iar speranţele tale în mai bine nu se voi împlini motiv pentru care trebuie să încerci să te acomodezi repede cu stilul smucit şi anarhic al acesteia.
Jocul este întru totul linear, fără niciun fel de puzzel sau deviere de la acţiunea nivelului respectiv.

GRAFICA – 9/10

Ei bine aici lucrurile tind spre vârf, aspect explicabil şi prin exclusivitatea titlului. Chiar şi aşa graficienii nu au ştiut prea bine cum să distribuie potenţialul existent. Mai întâi trebuie spus că natura precum şi clădirile sunt redate ireproşabil, oferind un spectacol impresionant. Însă, la o privire mai atentă vei observa şi imperfecţiunile: lipsa totală de viaţă sau mişcare. În afara ta şi a celor care te atacă nimeni nu este prezent în universul jocului. Acest aspect îţi dă senzaţia unei planete părăsite aproape în totalitate.
Legat de felul în care au fost concepute personajele trebuie spus că Ryu nu a arătat niciodată mai bine, dând chiar impresia că este o persoană reală. Ochii par plini de viaţă iar fizicul şi costumaţia sunt redate în amănunt. În mod regretabil nu s-a acordat aceeaşi atenţie şi celorlalte personaje. Chiar dacă în lini mari grafica lor este foarte bună, atunci când vine vorba de detaliu mulţi dintre demoni lasă de dorit. E drept că acest deficit nu se simt prea mult la inamicii principali care sunt extrem de detaliaţi.
Global jocul are o strălucire aparte care contribuie la autenticitatea mişcărilor şi aduce o notă de realism.

AUDIO – 8/10

Jocul nu e rău la acest capitol mai ales dacă selectezi modul japonez cu subtitrarea care te avantajează. Vocile actorilor sunt la înălţime indiferent că sunt atribuite demonilor sau simplilor muritori. Sentimentul gen anime este garantat. Undeva mai jos se situează vocile actorilor americani, nivelul fiind mediu în ceea ce priveşte interpretarea. Sunetul produs de arme în contact cu diferite obiecte este autentic.
Coloana sonoră pare preluată de la jocul clasic, lucru nu tocmai rău ea reuşind să fie aproape constant antrenantă. Totuşi uneori simţi nevoia de ceva în plus...

REPLAY – 8/10

Când termini jocul, vei putea relua toate misiunile anterioare păstrând însă toate armele existente, indiferent că le-ai dobândit sau nu în jocul iniţial. La acest aspect se adaugă şi noi costume pentru Ryu. Jocul merită cu siguranţă un replay, pentru cei mai mulţi dintre noi, tot pe gradul normal de dificultate, acesta fiind unul dintre cele mai grele jocuri de pe XBOX 360. Dacă nu sunteţi mulţumiţi gradul următor vă aşteaptă...

ÎN CONCLUZIE: Ninja Gaiden 2 este un joc solid dar care nu reuşeşte să fie un joc excepţional datorită sistemului de cameră dezastruos, a lipsei de detaliu grafic şi în ultimul rând deoarece are un fir epic simplist. Rămâne totuşi un joc ce nu trebuie ratat de fanii seriei.

MEDIE: 8/10

Gen: acţiune.